3,270 matches
-
sunt personajele centrale dintr-o serie de cărți, si o bandă desenată de suedezul vorbitor finlandez ilustrator și scriitor Tove Jansson, publicat inițial în suedeză de Schildts, în Finlanda. Ele sunt o familie de personaje, rotunjita albe de poveste cu boturi mari, care le fac semene hipopotami. Familia lipsită de griji și aventuros locuiesc în casa lor în valley, deși în trecut, reședințele lor temporară au inclus un far și un teatru. Ei au avut multe aventuri diferitele împreună cu prieteni lor
Moomin () [Corola-website/Science/334766_a_336095]
-
Mangustele sau ihneumonii (genul "Herpestes") sunt mamifere carnivore din familia herpestidelor ("Herpestidae") răspândite în sudul Asiei, Africa și sudul Europei (Spania), cu corpul alungit, suplu, grațios, bot ascuțit, labe scurte, coadă lungă și stufoasă. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. În sudul Asiei au fost ținute pe lângă casă pentru combaterea șoarecilor și șerpilor veninoși, dovedindu-se însă
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
este 7-12,5 ani. Au o siluetă grațioasă. Corpul este alungit, membrele scurte cu câte cinci degete la picioare. Coada lunga, acoperită cu par mai lung decât cel de pe corp. Capul este relativ mic, lărgit în regiunea neurocraniului, cu un bot scurt, ascuțit, care treptat se îngustează spre nas. Ochii și urechile mici. Tălpile sunt de obicei fără peri. Ghearele de pe membrele anterioare sunt ascuțite și curbate. În regiunea anală au glande anale mici ce produc secreții urât mirositoare, respingătoare. Unele
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
solzi. Profilul dorsal puțin mai convex decât cel ventral. Capul este mare, cu gura largă terminală sau subterminală, și prevăzută cu dinți ascuțiți pe premaxilar, maxilar, palatin, dentar, limbă, placa și manubriul prevomerului. Toți dinții sunt puternici și îndreptați înapoi. Botul scurt și obtuz, falca superioară o depășește puțin pe cea inferioară. Înotătoarea dorsală scurtă cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab
Păstrăv de munte () [Corola-website/Science/332031_a_333360]
-
indivizi de 10-15 kg nu sunt rari, poate ajunge excepțional la 31 kg. Trăiește până la 20 de ani. Asemănător ca înfățișare cu păstrăvul de munte. Are corpul alungit, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi relativ mari. Capul este mare, botul scurt și obtuz. Gura largă, prevăzută cu dinți. Dentiția prevomerului este variabilă, dinții manubriului dispuși numai pe unul, sau pe două rânduri, sau în partea anterioară pe un rând, iar în cea posterioară pe două rânduri. Înotătoarea dorsală scurtă cu
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
Șoarecele de casă (Mus musculus) este un mamifer rozător sinantrop mic, de culoare cenușie, cu botul ascuțit, care trăiește pe lângă așezările omenești, în gospodăriile umane, în construcții industriale, în silozuri, în depozite de furaje, de produse alimentare și textile, în incinta morilor etc. Construiesc cuiburi căptușite cu material moale, pe sub stoguri, în magazii, hambare, depozite, cămări
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
golul de munte. Vara o parte dintre șoareci migrează în câmpuri deschise, cultivate sau înțelenite, fără a ierna aici. Are o lungime de 7-10 cm (cap + trunchi) și o greutate de 10-20 g. Trăiește până la un an și jumătate. Are botul scurt, ochii mici, vibrizele lungi, iar membrele posterioare mai scurte decât cele anterioare. Incisivii de pe maxilarul superior au o margine dantelată. Degetele cu unghii subțiri și fragile. Este un bun alergător și se cațără cu ușurință. Este o specie omnivoră
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
deosebește de acesta atât la caracter cât și în privința câtorva caracteristici fizice. Este un câine de talie medie, puternic, și musculos. Are un corp lat și scurt, este mai mult lung decât înalt. Capul este puternic, mare, trapezoidal, cu un bot lung și lat, dar mai scurt decât craniul (spre deosebire de Amstaff). Obrajii, spre deosebire de cei ai Amstaff-ului, sunt plați. Nasul este mare și poate avea orice culoare. Ochii sunt rotunzi și migdalați și pot avea orice culoare, mai puțin albastru. Urechile sunt
Pit Bull Terrier American () [Corola-website/Science/332201_a_333530]
-
e turtit dorsoventral. Gura inferioară transversală, dreaptă și mică, ocupând numai o parte din suprafața inferioară a capului, deschiderea ei nu ajunge până la marginea capului; buza anterioară nu depășește marginea anterioară a ochiului. Narinele și ochii situați lateral pe cap. Botul (rostrul) puternic, conic, ascuțit sau în formă de spadă, turtit dorsoventral, acoperit cu plăci, cu 4 mustăți circulare (rotunde) în secțiune pe fața inferioară, fără membrane senzitive. Dinții lipsesc. Spiraculul și pseudobranhia sunt prezente. Radiile branhiostegale lipsesc. Aparatul opercular este
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]
-
posterioară. Solzi ganoizi există numai în regiunea caudală, în rest corpul este acoperit cu 5 șiruri longitudinale de scuturi osoase: un șir impar dorsal, câte un șir lateral și ventral pe fiecare latură. Capul este complet acoperit de plăci osoase. Botul de lungime mijlocie, aproape triunghiular, cu vârful rotunjit, cu 4 mustăți scurte, nefranjurate, pe fața inferioară. Gura inferioară transversală; dinții lipsesc; buza superioară subțire, cea inferioară despicată. Înotătoarea dorsală și anală situate în partea posterioară a corpului. Înotătoarea caudală heterocercă
Șip () [Corola-website/Science/332434_a_333763]
-
stânci. Este un șarpe agresiv și rău, mai ales masculii. Atacă omul la față sau la mână; mușcătura nu este veninoasă, dar este dureroasă, sângerează și se poate infecta. Atacă și oile sau vacile aflate la păscut mușcându-le de bot. Împerecherea are loc în luna mai. La sfârșitul lunii iunie începutul lunii iulie, femela depune în locuri ascunse 5-20 ouă. Puii eclozează în prima jumătate a lunii septembrie. În condiții naturale, trăiește până la șapte ani. Sunt cunoscute două subspecii ale
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
de 1,5-2 m. În România are o lungime maximă de 2 m, fiind unul dintre cei mai mari șerpi din fauna noastră. În condiții naturale trăiește până la șapte-opt ani. Capul este oval și alungit, ușor separat de gât. Vârful botului este obtuz și rotunjit. Trunchiul foarte lung, relativ gros. Coada este lungă și subțire. Raportul lungimea totală / lungimea cozii este de 2,6-3,5. Ochii sunt relativ mari, în contact nemijlocit cu scuturile supralabialele 4 și 5 și au pupile
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
de ceilalți printr-un interval îngust. Date biometrice la exemplarele din România. Lungimea totală (cap + trunchi + coadă) 1160-1840 mm (în medie 1496,6 mm) la masculi, 800-1272 mm (în medie 1065,8 mm) la femele. Lungimea cap + trunchi (de la vârful botului la marginea anterioară a fantei cloacale) este de 695-1345 mm (în medie 1044 mm) la masculi; 655- 977 mm (în medie 817,6 mm) la femele. Lungimea cozii: 351-460 mm (în medie 409,8 mm) la masculi, 268-295 mm (în
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
în medie 1044 mm) la masculi; 655- 977 mm (în medie 817,6 mm) la femele. Lungimea cozii: 351-460 mm (în medie 409,8 mm) la masculi, 268-295 mm (în medie 281,4 mm) la femele. Lungimea capului (de la vârful botului până la colțul gurii): 30 mm la masculi, 20 mm la femele. Lățimea capului (măsurată între colțurile gurii) 22-24 mm la masculi, 12 mm la femele. Folidoză (forma și dispoziția solzilor și scuturilor tegumentare). Șarpele rău se caracterizează prin solzi dorsali
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
mijlocului trunchiului în 19 (rar 17 sau 21) șiruri transversale. Marginile scuturilor ventrale formează pe laturile corpului carene longitudinale slab exprimate. Scutul rostral distinct din perspectivă dorsală, puțin mai lat decât înalt și este ușor îndoit pe suprafața superioară a botului și ușor intercalat printr-un unghi obtuz între scuturile internazale. Scutul frontal egal sau puțin mai scurt decât scuturile parietalele, scobit pe ambele laturi și aproape egal de lat ca scutul supraocular. Scutul frenal mic, de obicei mai lung decât
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
a fi veninoasă, mușcătura șarpelui rău adult este dureroasă, sângerează și uneori poate să se infecteze, dar de obicei este nepericuloasă pentru sănătatea omului. Adesea la păscut, oile sau vacile ce se întâlnesc cu vreun șarpe rău sunt mușcate de bot. Au fost cazuri când mușcătura s-a infectat, soldându-se cu moartea animalului respectiv. Firesc, că caracterul răutăcios a șarpelui combinat cu o dimensiune impunătoare provocă frică, iar animalul - o antipatie generală. Existența în unele locuri a povestirilor fantastice despre
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
locale despre șerpi uriași întâlniți de localnici. Date biometrice. Este un șarpe mare. Masculii au de obicei o lungime totală (cap + trunchi + coadă) de 1275-1425 (în medie 1346) mm, femelele 1208 mm, juvenilii 400 mm. Lungimea cap + trunchi (de la vârful botului la marginea anterioară a fantei cloacale) este 1035-1125 mm (în medie 1070,4 mm) la masculi, 1010 mm la femele și 327 mm la juvenili. Lungimea cozii (de la marginea anterioară a fantei cloacale la vârful cozii) este de 240-300 mm
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
și 327 mm la juvenili. Lungimea cozii (de la marginea anterioară a fantei cloacale la vârful cozii) este de 240-300 mm (în medie 275,6 mm) la masculi, 198 mm la femele și 73 mm la juvenili. Lungimea capului (de la vârful botului până la colțul gurii) 30-35,3 mm (în medie 32,7 mm); lățimea capului (măsurată între colțurile gurii) 27-40,3 mm (în medie 30,6 mm). Raportul între lungimea cap + trunchi și lungimea cozii este de 3,9 la masculi și
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
la masculi și de 5,1 la femele. Grosimea corpului este de 5-6 cm. Aspectul general este mai puțin zvelt decât la șarpele rău ("Dolichophis caspius") și șarpele lui Esculap ("Zamenis longissimus"), capul alungit, mai mare decât la speciile citate, botul obtuz, trunchiul lung, coada moderat alungită. Capul este slab separat de gât. Ochiul este de mărime mijlocie, cu pupila rotundă. Dinții maxilari au o lungime egală. Osul palatin cu proces median mai mare decât procesul lateral. Carena hemală a vertebrelor
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
determinarea speciilor de șerpi. Solzii mici se numesc grăuncioare, iar cei mari scuturi sau plăci. Scuturile sunt bine dezvoltate pe cap. Partea superioară a capului acoperită de scuturi se numește pileu (pileus). La balaurul dobrogean scutul rostral (situat la vârful botului) este mai lat decât înalt, de-abia vizibil din perspectivă dorsală. În partea superioară scutul rostral formează un unghi obtuz care de obicei se intercalează între scuturile internazale. Scutul frontal mai scurt decât scuturile parietalele. Nara este așezată între scutul
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
culoare brun-închisă, bombate una față de cealaltă, care se unesc pe gât cu prima pată a trunchiului. Dungile întunecate de pe părțile laterale ale capului, care încep la adulți de la marginea posterioară a ochiului, la juvenili sunt clar pronunțate și pe laturile botului. Cu vârsta, desenul de pe suprafața superioară a capului se pierde treptat în coloritul de fond general brun-cenușiu sau aproape negru și se poate transforma într-o suprafață neagră neîntreruptă la adulți. Pe părțile laterale ale capului, de la ochi la colțul
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
copac, cade ca o piatră la pământ. Pentru om este inofensiv, dar când este capturat se apără mușcând. În captivitate își pierde curând agresivitatea și duce o viață retrasă, ascuns sub pietre sau în galerii pe care le sapă cu botul, ieșind numai când caută prada. Năpârlesc de 4-5 ori pe an (în captivitate). Se hrănește cu rozătoare de talie mare și mijlocie ca șoareci de câmp, șobolani, popândăi, gerbili, hârciogi, cu iepuri tineri, păsări (de mărimea unui porumbel) și cu
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
în sol. Puii eclozează după 2,5-3 luni, în România prin septembrie-octombrie, în Crimeea în august-septembrie, iar în Transcaucazia în septembrie - începutul lunii octombrie. La eclozare puii au o lungime de 15-25 cm. Puiul eclozat la început își scoate vârful botului și limba printr-o gaură făcută în coajă, apoi tot capul și adesea rămâne în această poziție mai mult de o oră; dacă cineva se mișcă prin preajmă, puiul își retrage capul înapoi și numai după o pauză îndelungată se
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
apare și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe pantele cu vegetație și pietriș. Corpul are lungimea de 100-107 mm. Trunchiul este robust, relativ lung, cilindric, îndesat. Capul relativ mic, scurt, puțin mai lung decât lat, ușor dilatat în regiunea temporală. Botul scurt și rotunjit. Gâtul este indistinct, trecerea de la gât la trunchi și de la trunchi la coadă se face treptat. Coada este lungă și ascuțită, de două ori mai lungă decât capul + trunchiul. Pe cap (pileus) se observă scuturi mari, dispuse
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
subspecia "Coronella austriaca austriaca". În România se întâlnește pretutindeni unde găsește condiții bune de viață și este ocrotit prin lege. Este un șarpe mic, zvelt, cu o lungime de până la 70—80 cm, coada de lungime mijlocie. Longevitate 8-10 ani. Botul proeminent. Solzii dorsali sunt netezi, dispuși în 19 șiruri longitudinale. Ventral are 153-199 scuturi. Scutul anal divizat. Mai are 41-70 de perechi de scuturi subcaudale. Ochiul în contact cu scuturile supralabialele 3-4, nara situată în mijlocul scutului nazal; scutul frontal mai
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]