6,712 matches
-
unor schițe foarte sumare, de Lucio Costa. Ideea - pentru că doar despre atât era vorba - era de a construi o „axă monumentală” care să delimiteze centrul orașului, constând din terase ce descriau un arc de cerc, străbătut la mijloc de un bulevard drept, și dintr-un triunghi ce definea marginile așezării (figura 18). Figura 18. Planul lui Costa din 1957: A - Piața celor Trei Puteri, B - ministerele, C - zone rezidențiale superquadra; D - reședința președintelui; E - zonă cu locuințe pentru câte o singură
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
strictă, planificare rațională, mediu geometric și având drept scop asigurarea bunăstării”. Sankt Petersburgul lui Petru cel Mare a constituit Întruchiparea urbană a acestei viziuni. Orașul a fost construit conform unui plan radial și strict rectiliniu, pe un teren absolut nou. Bulevardele sale drepte erau proiectate să fie de două ori mai late decât cea mai Înaltă clădire, situată, desigur, În centrul geometric al orașului. Clădirile Însele reflectau funcția și ierarhia, deoarece fațada, Înălțimea și materialul de construcție corespundeau clasei sociale a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
scrie: „Nu erau străzile medievale ale Parisului unul dintre ultimele refugii ale libertăților urbane? Nu este de mirare că Napoleon al II-lea a susținut lărgirea străzilor mici și a fundăturilor și demolarea unor cartiere Întregi pentru a face mari bulevarde. Era cel mai bun mijloc de apărare În fața atacurilor din interior”(The City in History, pp. 369-370). Citat În Louis Girard, Nouvelle histoire de Paris: La deuxième république et le second empire, 1848-1870, Paris, 1981, p. 126. Ciatat În Merriman
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Guha. Maxwell Fry Îl descrie pe Le Corbusier ca fiind preocupat În acea perioadă de efectele vizuale ale clădirilor situate În spații vaste. El luase cu sine un plan al marii axe ce unea Luvrul de Arcul de Triumf prin intermediul bulevardului Champs Elysées și Încerca să realizeze „cea mai mare creație grandioasă inteligibilă dintr-o singură privire” În noul context. Vezi Fry, „Le Corbusier at Chandigarh”, p. 357. Sarin, „Chandigarh as a Place to Live In”, p. 386. Vezi, de exemplu
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sau vor fi trecuți la „munca de jos” (Al. Piru). În 1952 apare primul tom al revistei Institutului, „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”. Tinerii rămași la Universitate continuau să vină la Institut, care își mutase sediul în Bulevardul Republicii nr. 73. În jurul lui Călinescu se crease o insulă a cercetării literare, unde se utiliza un alt limbaj critic, în comparație cu cel oficial, proletcultist, din „obsedantul deceniu”. Cercul colaboratorilor se lărgește an de an, la un moment dat în Institut
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
reacție pe măsură din partea lui I.C. Brătianu, în februarie 1879, ce-și pusese în joc întreaga carieră politică decizând participarea României la războiul ruso-turc. „Noi am fost antegarda Europei, de la al XIII-lea secol până mai deunăzi, noi am fost bulevardul Europei împotriva tuturor invaziilor asiatice de atunci, statele europene au putut să se dezvolte în acest timp căci alții erau care se sacrificau spre a le adăposti“7. La fel de curioasă era și atitudinea Germaniei din această perioadă față de statul condus
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În veci că West Ruislip e genul de loc În care ai putea da peste detectivi particulari. Deși, la drept vorbind, cred că singura locație care-mi vine automat În minte e centrul orașului Chicago, În anii ’40.) Pornesc pe bulevard, privindu-mă În vitrina unui magazin pe lîngă care trec. Mi-a luat o tonă azi dimineață pînă m-am hotărît cu ce să mă Îmbrac, Însă, În cele din urmă, am optat pentru o rochie simplă neagră, cu imprimeuri
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care încearcă să caracterizeze comparativ și metoda de creație a lui Mihai Eminescu. Panu este, probabil, și autorul cronicilor dramatice apărute în L. prin anii 1881 și 1882, cronici care protestau împotriva avalanșei de traduceri din repertoriul teatral francez de bulevard. Referindu-se la reprezentațiile Teatrului Național din Iași, cronicarul analizează textul dramatic în sine ca pe orice operă literară, calitatea traducerii, jocul actorilor și chiar mizanscena. Preluând rubrica, I.N. Roman, care se ascunde sub anagrama Morna, continuă în același spirit
LIBERALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
și 1961. A semnat și Ecaterina Catrinaru. Simboliștii sunt modelele indubitabile ale poeziei scrise de S., pentru care tristețea, dezolarea, singurătatea, inutilitatea, nevroza constituie note definitorii. Orașul, „abator, sanctuarul umanității carnivore” (Civilizație) sau „Oraș sepulcral, cu toamne târzii,/ Cu lungi bulevarde,/ - Grele cascade, / De melancolii” (Provincială), accentul pus pe starea autumnală: „E toamnă afară... și-i frig.../ Te caut... prin beznă te strig...” (Melodii de toamnă) trimit la motive bacoviene. Singurătatea revine în cartea de poeme în proză Omul din vis
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
și fiecare dintre ele mai bună decât oricare altă brânză pe care o găsim În supermarketul de acasă. Apoi vitrinele magazinelor, de pe Oxford St., cartierul șic de cumpărături din Londra, de pe străzile laterale care Înconjoară Domul din Milano și de-a-lungul bulevardului Champs Elysées În Paris. Fiecare vitrină este o operă de artă, sugerând americanilor care trec prin față lor că ceea ce este În magazin sunt cadouri de care să ne bucurăm, mai degrabă decât marfă. Pentru majoritatea americanilor, Europa este un
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
au adăugat, în anumiți ani, o cotă din profitul Cazinoului constănțean, o cotă din valoarea „timbrului” instituit cu prilejul Lunii Bucureștilor, precum și plăți pentru „controlul” filmelor. După multe promisiuni neonorate, Primăria capitalei a donat în 1934 un teren central (pe bulevardul Carol I), în valoare de circa 4 500 000 de lei, destinat unui Palat al Scriitorilor. În anul următor, la inițiativa generalului N. M. Condiescu (președinte între 1935 și 1939), se constituia un fond pentru construirea edificiului care, datorită unor
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
precum glorificarea unor personalități din panteonul cultural ori istoric al națiunii, prin reconstituiri evocatoare desuet-naive, în genul unor „images d’Épinal” dramatizate. Privit cu simpatie de un public deloc neglijabil, Ș. apare ca un reprezentant de elită al teatrului de bulevard. Nu era totuși un confecționer abil, ci un scriitor preocupat de înnoire și chiar de experimentul prudent. Climatul în care și-a desfășurat activitatea era stimulativ, iar piesele sale cele mai bune au fost alăturate unora similare aparținând lui Tudor
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
crizele de inimă ale mamei protagonistului sunt reverberațiile organice ale demolărilor brutale la care sunt supuse clădirile istorice ale orașului. Z. excelează în descrierea oazelor scăpate temporar de „sistematizare” - străzi de mahala cu căsuțe ascunse sub bolți de viță sau bulevarde mărginite de castani seculari -, ca și în înfățișarea morții lente și dureroase a caselor lovite de furia buldozerelor. Declarat postmoderne sunt Educație târzie (I-II, 1998-1999) și Fetița (2003), „rescrieri” ale romanelor Educația sentimentală de Gustave Flaubert sau Lolita de
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
praf depășesc uneori pragul de 5 mg/litrul de aer, probabil și pentru că orașul nu are o perdea de păduri, care să-l ferească de vânturile de stepă. La Bacău, solul e grav poluat Pe strada Nicolae Balcescu sau pe Bulevardul Unirii din Bacău, adică în centrul orașului, solul e poluat ca pe o platformă industrială! Determinările arată 138 mg de zinc pe kilogramul de sol (când maximul admis este de 100) și 35,4 mg/kg de plumb, când valoarea
Moldova şi poluarea. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cruţ Bianca, Humelnicu Cezar Daniel () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1214]
-
plan al demolărilor, împreună cu «Spitalul Brâncovenesc», cu atâtea biserici și frumoase clădiri ale vechiului București, pentru a face loc monstruosului «Palat al Poporului» și celorlalte construcții care n-au mai apucat să fie terminate de Dictator, precum și unor «magistrale» (ca Bulevardul Libertății), prin care se dorea să fie evitată traversarea tradițională a Bucureștilor de către „cortegiul” temător de atentate. Dar - s-a uitat poate - la începutul, apoi mijlocul anilor ’80, puțin după „afacerea” de abilă cursă întinsă prin «Meditația transcendentală», apoi după
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai consistentă sub raport dramatic este piesa Afaceriștii (reprezentată la Teatrul Municipal din București în stagiunea 1952-1953, publicată în 1953), satiră anticapitalistă vizând corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor din epoca lui Carol al II-lea. Combinație stângace de teatru de bulevard și de „veștejire” vehementă a racilelor societății interbelice, Afaceriștii a fost promovată și elogiată în epocă, dovedindu-și ulterior perisabilitatea. Albăstrelele (editată în 1955) este o „localizare după o schiță de I. Gorelov”. Alte piese ale lui Ș. au ilustrat
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
întîlnește o temă vie: aceea a cuibului și a palmei care ocrotește și poate transfigura un univers. Citabil este spațiul holdei, al grâului verde. Enigmaticul începe să-și facă loc în versuri care au, totuși, fluență. O „amintire vieneză” (Pe bulevard) introduce (nu fără explicabile stîngăcii) dialogul dezabuzat, ușor cinic, conversația fantastă: „Salut tramvaiul cunoscut/ ce vine din cartierul meu// Niciodată n-ai să-mi strângi pleoapele/ Între palatele-ți depărtatele// - Ce facem, mergem, puiule?// - Dragostea mea n-are franci// dar
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
Al. Piru (având doar pe jumătate dreptate). Departe însă de a-l fi „ucis” pe acest adolescentin „frate de umbră”, P. îi dăruie o nouă tinerețe publicându-și producțiile lirice, risipite cu parcimonie prin periodice, în două culegeri de poeme, Bulevardul Șarpe (1997) și Lacul laptelui (2000). O poezie a sentimentelor dulci-amare, oscilând cu grație muzicală între tradiție și modernitate, un spațiu unde poetul pare că descoperă secretul tinereții fără bătrânețe, încheind destinul său de cărturar precum îl începuse, în jocurile
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
descoperă secretul tinereții fără bătrânețe, încheind destinul său de cărturar precum îl începuse, în jocurile calde și înmiresmate de culori dobrogene ale versului. SCRIERI: Viața și opera lui Miron Costin, București, 1975; Scriitori și reviste la Pontul Euxin, Constanța, 1997; Bulevardul Șarpe, Constanța, 1997; Lacul laptelui, Constanța, 2000. Ediții: Ștefan Vlădoianu, Sângele lui Nessus, București, 1995; Aurel Dumitrescu, Frontul și Ea, Constanța, 1996. Repere bibliografice: Ion Caraion, Reîntâlnire, RL, 1970, 11; Șerban Cioculescu, „Viața și opera lui Miron Costin”, RL, 1975
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
1976, 1; Const. A. Stoide, „Viața și opera lui Miron Costin”, AIX, 1976; Piru, Ist. lit., 547; Mona Momescu, Ion Roșioru, „Scriitori și reviste la Pontul Euxin”, TMS, 1997, 6; Constantin Cubleșan, La Pontul Euxin, ST, 1997, 9-10; Nicolae Rotund, „Bulevardul Șarpe”, TMS, 1998, 5; Gheorghe Grigurcu, Neconsimțiri, RL, 1998, 48. Il.M.
PUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289062_a_290391]
-
de ficțiune. În acest imens material narativ sau poetic, susținut în cea mai mare parte de experiența trăită, există în cele din urmă o aspirație spre concizie de o mare vibrație și deschidere către mister. De asemenea, în narațiunea Pe bulevard în jos..., din volumul de povestiri cu același titlu (1990), se schițează o complicație survenită din senin, cu urmări grave asupra destinului protagonistei, în linia prozei lui Mihail Sadoveanu, V. Voiculescu, Mircea Eliade. SCRIERI: Shakespeare, un psiholog modern, București, 1979
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
lui Mihail Sadoveanu, V. Voiculescu, Mircea Eliade. SCRIERI: Shakespeare, un psiholog modern, București, 1979; Civilizația armenilor, București, 1983; Ultima nădejde, București, 1983; Stilistica spectacolului. Elemente de stilistică antropologică în teatru, Iași, 1985; Mozart. Șapte zile pentru nemurire, București, 1987; Pe bulevard în jos..., București, 1990; O vizită la regele Mihai I, București, 1990; Caidul. Nuvelele adolescenței în temnițele comuniste, București,1992; Sânge pe râul Doamnei, București, 1992; Casa lacrimilor neplânse. Martor al acuzării în procesul „reeducatorilor”, București, 1993; Dactilografele și revoluția
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
președinte al Uniunii Scriitorilor), Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, Jacques Byck, Vladimir Streinu, Al. Dima, Dan Simonescu. A funcționat mai întâi în clădirea Uniunii Scriitorilor (fostă Muzeul Toma Stelian) din Șoseaua Kiseleff nr. 10, pentru ca ulterior să își fixeze sediul în bulevardul Dacia. Posedând un impresionant fond de manuscrise (sute de colecții aparținând unor scriitori precum Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga), de carte veche (Dosoftei, Varlaam, Simion Ștefan, Șerban Cantacuzino, Dimitrie Cantemir), de cărți din bibliotecile unor scriitori ca
MUZEUL LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288341_a_289670]
-
patriot român care luptase și sub comanda lui Garibaldi, organizează, la sfatul lui C.A. Rosetti, un „detașament invizibil”, menit să combată, neoficial, dar eficient, acțiunile din umbră ale spionilor Imperiului Otoman. Într-un roman apărut în 1994, Capcana din Bulevardul Primăverii, autorul își propune să dezlege cu mijloacele ficțiunii misterele evenimentelor din decembrie 1989. O. a avut și o modestă activitate de dramaturg. Piesa Stânca miresei, semnată cu pseudonimul Ion Dragomir, a fost jucată în 1959. Piesa pentru copii Acțiunea
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
Masca burgundă, București, 1971; Egreta violetă, București, 1972; Nopțile colonelului Bârsan, București, 1973; O noapte în „Venus”, București, 1974; Spada de Toledo, București, 1976; Eroul necunoscut, București, 1977; Fotografia de nuntă, București, 1981; Norocul era șchiop, București, 1982; Capcana din Bulevardul Primăverii, București, 1994. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Acasă, fugarule!”, RL, 1970, 27; Viola Vancea, Literatura parazitară, RL, 1970, 33; George Pruteanu, „Egreta violetă”, CL, 1972, 15; Cornel Ungureanu, Romanul polițist, ATN, 1973, 5; Popa, Dicț. lit. (1977), 394; Emil Manu
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]