27,540 matches
-
unghie lipsă. ȘTIA și el și m-am bu-curat cu toate că ceilalți ori erau nedumeriți ori mă îndemnau la atitudini mai dure. Eram fericită și nu am uitat să mulțumesc Ierarhiilor Cerești care au fost atât de blânde. Știu că și călătorii prezenți au avut lecția lor. Au învățat ceva? La nivel de spirit, da. Acum am o unghie nouă și o lecție depășită cu bine, asumată. Învățasem să văd divinitatea manifestată în fiecare persoană din jurul meu. Adică gândeam asta. Făceam proiecții
CERCUL INTERIOR de DOR DANAELA în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354498_a_355827]
-
înconjurată de furtunuri. Începu să plângă ușor. I se oprea respirația de durere și simțea cum ceva o apasă pe piept. Ca o gheară se înfigea să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul cu asemenea hohote. S-a mai liniștit un pic. O bătrânică cam de etatea mamei sale își
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
Să stau singurica cuc, Pui de cuc, în pui de nuc... Nucul crește , se fălește, Pe mine m-adaposteste, Aripile-mi ocrotește... De dușmani și de furtună, Vreme rea, si vreme bună, Și de soare ,si de luna... Nuci culege călătorul, Mie îmi dă cu piciorul, Și rămâne numai dorul... Călătorule, te-opreste, ... Citește mai mult Tristă soarta am avutSa stau singurica cuc,Pui de cuc, în pui de nuc... Nucul crește , se fălește,Pe mine m-adaposteste,Aripile-mi ocrotește
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
nuc... Nucul crește , se fălește, Pe mine m-adaposteste, Aripile-mi ocrotește... De dușmani și de furtună, Vreme rea, si vreme bună, Și de soare ,si de luna... Nuci culege călătorul, Mie îmi dă cu piciorul, Și rămâne numai dorul... Călătorule, te-opreste, ... Citește mai mult Tristă soarta am avutSa stau singurica cuc,Pui de cuc, în pui de nuc... Nucul crește , se fălește,Pe mine m-adaposteste,Aripile-mi ocrotește...De dușmani și de furtună,Vreme rea, si vreme bună
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
avutSa stau singurica cuc,Pui de cuc, în pui de nuc... Nucul crește , se fălește,Pe mine m-adaposteste,Aripile-mi ocrotește...De dușmani și de furtună,Vreme rea, si vreme bună,Si de soare ,si de luna... Nuci culege călătorul,Mie îmi dă cu piciorul,Și rămâne numai dorul...Călătorule, te-opreste,... XVII. PORTRET PRINTRE ANI, de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014. Trup mlădios, Cu chip frumos, Și suflet de copil; Cu plete-n
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
nuc... Nucul crește , se fălește,Pe mine m-adaposteste,Aripile-mi ocrotește...De dușmani și de furtună,Vreme rea, si vreme bună,Si de soare ,si de luna... Nuci culege călătorul,Mie îmi dă cu piciorul,Și rămâne numai dorul...Călătorule, te-opreste,... XVII. PORTRET PRINTRE ANI, de Sofia Raduinea , publicat în Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014. Trup mlădios, Cu chip frumos, Și suflet de copil; Cu plete-n vânt Din par cărunt, Ascuns subtil; Cu ochi căprui, Sprancene-arcui
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
Nu este pădu¬rea imaginată/ Nu e început sau sfîrșit/ Totul se naște aici in medias res" - In medias res), la momentul cumpenei, între echinocțiu și solstițiu, lîngă formulări și figuri minulesciene, cum sînt tristul carna¬val al vieții și călătorul grăbit: Credeam că n-o să mai ajungi/ mi-era și teamă ca nu cumva/ pe ulițele triste ale însingurării mele,/ să te oprească vreo stingheră rază/ vreun ciob în care pus-am să răsa¬ră/ speranțele din toamnele trecute./ Să
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
Să nu te tai! Fii ager/ și ocolește capcanele pe care/ teama mea de tine le întinde pe tăcute/ în fa¬ța ta: sperînd ca totuși/ să le treci; și-n fagurul de aur/ al privi¬rii, s-adormi, tu, călător/ grăbit, pe care te-am cules drept/ talisman, din toamna asta,/ Miere și lumină..." (Talisman). Un singur poem iese din acest tipar, în sporul poeziei, în fond: "Mai treceau trenuri scrîșnind în amurg/ Un chiștoc de țigară fumat pe din
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
semnele certe. O piatră palidă vorbește în versuri, Sunt dealuri ce ne spun doar poeme, Pereții mint, sunt trufași, ca șefii, Lăuntric cerul se deschide devreme. Există vieți fumegătoare, fiori, Poți să te pierzi în ele ca-n haos, Există călători mai morți decât morții, Iubito, hai s-alergăm pe lângă tren. Trăit-am multe vieți, dar am mințit Prea des, am mituit și moartea și viața, Cineva face focul în locul meu, În urma noastră ard luceferi. Curge aurul din ghitare, chiar pianul
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
semnele certe. O piatră palidă vorbește în versuri, Sunt dealuri ce ne spun doar poeme, Pereții mint, sunt trufași, ca șefii, Lăuntric cerul se deschide devreme. Există vieți fumegătoare, fiori, Poți să te pierzi în ele ca-n haos, Există călători mai morți decât morții, Iubito, hai s-alergăm pe lângă tren. Trăit-am multe vieți, dar am mințit Prea des, am mituit și moartea și viața, Cineva face focul în locul meu, În urma noastră ard luceferi. Curge aurul din ghitare, chiar pianul
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
întunericul nopții pare străpuns de stelele aruncate spre cer de bătrânul vulcan Etna « cu lava stinsă-n frunte », iar în dreapta se înalță Carybda « sălbatică. » În atmosfera caldă a nopții, legănat de vaporul ce se îndreaptă spre orizontul semănat cu stele, călătorul aspiră parfumul oriental al Syracuzei. Veneția prezentată în poezia « Palatul Loredano » este orașul plin de viață, cântec și dragoste. Palatul de marmură, cu fruntea de mozaic, cu lei sculptați la ferestre, cu sălile scăldate de lumină răsună de bucuria, muzica
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > EXTRAS DIN MEMORIA AȘTEPTĂRII Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului EXTRAS DIN MEMORIA AȘTEPTĂRII Ziua luminează întunericul Chiar dacă soarele Nu se vede întotdeauna Pe călător Nu drumul îl doboară Ci singurătatea știu munții tăi pot fi de piatră de lemn de iarbă sau de cer înalt și albastru câmpiile mele sunt arse de fulgerele așteptatelor ploi de aprilie timpul trece greu când cei ce promit
EXTRAS DIN MEMORIA AŞTEPTĂRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353993_a_355322]
-
mă-ntorc, din nou, în munți, Să bat cu pasul drumuri neumblate, Să redeschid ale vieții punți. M-așteaptă munții codrilor sihaștri... M-așteaptă pușca atârnată-n cui, Cabana neștiută a iubirii, În prag, iubita mea și-a nimănui. Vechi călător să calc vremelnicia, Să redevin din nou învingător, Să-mi curgă peste plete reci cascade Și iarba să-mi tresară sub picior. M-așteaptă fiarele fără odihnă Să repetăm scenariul ancestral... Să-mi pun pe umeri blana aburindă, Fad, mirosind
CABANA IUBIRII de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354009_a_355338]
-
sigură cu marga „drum“, ca sanscr. kal „a merge“ (de asemenea nesemnalat) cu lat. callis „drum, cale“. Este evident că suntem obligați a presupune o mijlocire dacică. În sfârșit, povestea verbului aller din franceză poate avea o relație cu rom. călător, adică cu lat. pop. *callare „a merge“ în felul următor. Unele forme ale lui aller „a merge“ derivă din lat. ire (viitor, condițional), altele (ind. prez. vais, vas, va, vont, imperativul va) din lat. vadere, iar allons, allez și infinitivul aller
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
kaljonj ori kallonj „a merge“, comunicat nouă de turiști albanezi fără a fi siguri că l-am scris corect. Un cunoscător sau posesor al unui dicționar albanez ar putea lămuri această problemă. P.S.Urmăriți comentariile de mai jos! Referință Bibliografică: CĂLĂTOR / Ion Cârstoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1957, Anul VI, 10 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CĂLĂTOR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354033_a_355362]
-
Acasa > Orizont > Selectii > STRADA VISELOR Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului Călător pe Strada Viselor ... pașii tăi răsună în liniștea nopții. Atmosfera e stranie. Îți place să te plimbi singur, învăluit de Taina lunii înșelătoare. Te afli în dreptul casei. Felinarul luminează roșiatic zidurile reci. Clinchetul clopoțelului răsună în noapte. Ți-a deschis
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
înmugurit în primăvara ființei, într-o rugă nesfârșită, timp în care infinitul păstrează vie arzând, candela visului împlinit. Dincolo de zenit, aproape de nadir, miresmele crinilor întind așternutul de taină al înțelepciunii. Lumânările cuvintelor ard în viul viu al încercărilor prin care, călătorul înveșmântat în înțelepciune alege pasul dintâi pe calea orbilor luminați din adânc spre Domnul. Drumul mântuirii e nevăzut. Trăit în cetatea de nisip a iubirii, piatră pe piatră ridică în peștera rătăcirilor omului. Când minunile Darului își deschid bobocii, culorile
DRUM CURAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354064_a_355393]
-
Vizitând în 1658 Arnota, Paul de Alep nota că pe locul unde Matei Basarab a înălțat mănăstirea se afla o biserică de lemn pe care o înălțase Danciu Vornicul 6). Tradiția despre vechimea monumentului a fost transmisă și de alți călători străini, cum ar fi Antonia Maria del Chiaro, secretarul lui Constantin Brâncoveanu, și presupusă de unii istorici, precum Nicolae Stoicescu și Aurelian Sacerdoțeanu, fără să poată fi atestată documentar, deoarece pisania bisericii nu mai există. Tot Paul de Alep, care
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
Prea Sfințitului Nicodim, patriarhul României”, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1946, p. 167-168. 4) N. Iorga, Istoria românilor, vol. VI, București, 1938, p. 83. 5) Cornelia Pillat, Pictura murală în epoca lui Matei Basarab, Editura Meridiane, București, 1980, p. 18. 6) Călători străini despre Țările Române, vol. VI, partea I, București, 1976, p. 192. 7) Ibidem, p. 251. 8) Preotul D. Cristescu, Sfânta Mânăstire Arnota, Tipografia „Episcopul Vartolomei” a Sfintei Episcopii, Râmnicu - Vâlcii, 1937, p. 80. 9) Ibidem. 10) I. Ionașcu, Documente
SCHITUL DOBRICENI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354054_a_355383]
-
Acasa > Impact > Scrieri > POARTA ALBASTRA Autor: Alexandru Buzoianu Publicat în: Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului (Fragment) Urmăream mai mult decât era necesar tabela aglomerată. Probabil pe vremea aceea voiam să arăt celorlați călători că nu privesc la un simplu tren și nu doar pentru a verifica ora și linia sosirii. Câteodată, cu gesturi controlate duceam mâna la gură în semn de dezlegare a misterului. Țineam ferm în mână bagajul iar din când în
POARTA ALBASTRA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353061_a_354390]
-
calm: Da, mă duc în vacanță pe la rude, dumneavoastra? Foarte bine, Sărbători Fericite!” dar, în acel an aveam să îl spun numai unei dudui străine din compartimentul vagonului. Zgribulit, așteptam în peronul înghețat trenul deja întârziat, când deodată vocea unui călător ne taie tuturor amorțeala: Hai că vine!” spune jovial și parcă mândru că a fost printre primii care au observat silueta locomotivei în zare. Colegul lui de drum se ridică în picioare, privește lung, apoi adaugă: ”Lasă-l băi să
POARTA ALBASTRA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353061_a_354390]
-
erau atât de înalți și de stufoși, încât nici măcar razele soarelui nu puteau pătrunde în ea. În unele nopți, dinspre pădure se auzeau țipete care nu semănau nici cu glasul oamenilor, dar nici cu cel al animalelor și de aceea, călătorii preferau să ocolească pe drumurile mai lungi și mai sigure decât să o taie drept prin Pădurea Neumblată. La o distanță nu foarte mare de acea pădure, se afla o cetate în care trăia familia unui păstor. Cât era ziua
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
să pier Și să renasc făptură de lumină; Să ne-ntâlnim la margine de cer, Ca două umbre, prinși de-o rădăcină... LIVADA CU MĂSLINI În umbra noastră au crescut cicori, Peroanele-au rămas fără emoții Și trenul pleacă fără călători Lăsând în urmă scârțâitul rotii. S-au întomnat iubirile aici, În gara întrebărilor deșarte, Cât așteptam să treac-un licurici Să-ți poți privi trecutul de departe. Nici manifeste nu mai sunt acum Și nici descântec mama nu mai știe, Ne
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
iernile-au bătut mereu și verile mi-au fost prea seci, Am strâns în mine vechi poveri iar ramul trist atârn-acum, că azi îmi e la fel ca ieri și-s tot la margine de drum Mai trece câte-un călător, adastă-n umbra mea și pleacă, iar eu rămân cu-același dor prea trist în lumea-mi prea săracă. De ce-aș doini, când al meu cânt e doar suspin pe-o vioară? Cui să spun vorbe de alint când
DE CE-AŞ DOINI? de LEONID IACOB în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352615_a_353944]
-
printre fluturi și maci roșii aprinși, Înnebuniți de doruri abia încolțite În suflete tinere, zburdalnice, jucăușe. Ochii deschiși nu pot cuprinde nemărginirea verde, si-albastra și frematanda, Urechea nu poate percepe în totalitate Simfonia culorilor și murmurul vieții. Mă simt călător purtat pe brațe de îngeri cuminți, Pe aripi de pescăruși blânzi, Spre lumi necunoscute și luminoase. Radiind de fericire și încântare Poposesc: Pe-o rază de soare, Pe-o muchie de deal, Pe-o strofa, Pe-o rimă, Pe buzele
VIS DE VARA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352721_a_354050]