6,191 matches
-
ridicat ochii de pe Biblie, mirat că nu se ducea la Făgăraș. Eram convins că acolo orice era posibil, inclusiv să obții o diplomă de medic veterinar. În fiecare vineri, când era zi de târg la Făgăraș, mă uitam lung după căruțele încărcate cu bărbați și femei care se îndreptau, grăbite, spre orașul magic, imaginat de mine. Mi se părea că ele porneau într-o mare aventură și îi invidiam pe toți cei care aveau norocul extraordinar să ia parte la expediție
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Mi se părea că ele porneau într-o mare aventură și îi invidiam pe toți cei care aveau norocul extraordinar să ia parte la expediție. Din nefericire, tata n-avea cai (marea suferință a copilăriei mele), iar un loc, în căruța altora, trebuia plătit. Cu ce bani? Și cum puteam motiva dorința mea? În Lisa, "turismul" era o îndeletnicire necunoscută. Trebuia să aștept să mai cresc. Seara, căruțele veneau, înapoi, încet, abia tîrîndu-se. Caii nu mai erau impetuoși ca la plecare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tata n-avea cai (marea suferință a copilăriei mele), iar un loc, în căruța altora, trebuia plătit. Cu ce bani? Și cum puteam motiva dorința mea? În Lisa, "turismul" era o îndeletnicire necunoscută. Trebuia să aștept să mai cresc. Seara, căruțele veneau, înapoi, încet, abia tîrîndu-se. Caii nu mai erau impetuoși ca la plecare. Mergeau la pas. Evident, asta se întîmpla fiindcă drumul urca spre munte, dar mie îmi plăcea să cred că erau istoviți și caii de câte se petrecuseră
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
căci urma să-mi primesc porția obișnuită de "delicatese": câteva bucăți de zahăr candel pe care le ronțăiam fericit, de fiecare dată, neavând răbdare să aștept să se topească în gură. N-am ajuns niciodată în orașul de unde veneau, vinerea, căruțele. Mult mai târziu, când eram adolescent, am ajuns într-un târg de provincie, destul de ponosit. 20. Probabil, așa se explică faptul că, abia mai târziu, copilăria capătă o aromă de mit, de pace "preistorică", aș zice. Copil fiind, eram mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Printre tradiționaliști, nu prea am ce căuta, întrucît cred că avem și tradiții proaste, de care ar trebui să ne debarasăm. Și era normal ca, într-o zi, carele trase de boi, ca în tablourile lui Grigorescu, să dispară, iar căruțele trase de cai să devină la fel de rare ca trăsurile cu care se plimbă, vara, excursioniștii în stațiunile balneare. Atunci, unde e, azi, locul meu? M-am dus cu o strângere de inimă la Lisa, prima oară, după ce au murit și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cri-cri, cric, greier ar fi fost suficient în acest caz pentru a obține o satisfacție evident frivolă. Cric vechi în iarbă te pune însă pe gînduri. E posibil să-ți închipui un vinci, un vîrtej desuet și expirat pentru ridicarea căruței, acum ruginit, cu care nu se mai joacă decît copiii. Cînd însă dai cu ochii de cîntecul greierilor sesizezi imediat aluzia. Și sunetul onomatopeic, și localizarea în iarbă îl reabilitează pe vechi, îi asigură și patina, și farmecul unei vechimi
Cric vechi ?n iarb? by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83685_a_85010]
-
fi Întotdeauna la dispoziția noastră... So sweet! Ciocniră din nou cupele cu toții, de data asta foarte probabil că era În sănătatea celui care trimisese cheia de aur și investise aur În țară și Juan Lucas, care niciodată nu rămînea de căruță cînd era vorba să cucerească lumea, scoase și el o cheie. — Asta e o cheie suedeză! exclamă. Deschide portiera și contactul unui Volvo sport care vă așteaptă afară, băieți! Santiago traduse În engleză pentru Lester și Lester acceleră cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din Linn în timpul nopții dinaintea atacului. Clane era mulțumit de hotărârea aceasta. Plecă spre orașul Linn în ziua dinaintea atacului, făcând partea inițială a călătoriei într-un scuter aerian. De aici, într-un loc izolat, descărcă un măgar și o căruță cu legume și merse cu greu pe lângă ea ultimele douăsprezece mile. În veșminte mohorâte, de lucru, ale unui inițiat al templului, era unul din mulții căruțași, încât nu era nici o problemă. Atât de vastă era armata de sclavi ținută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
poarta. Odată înăuntru, era încă și mai puțin suspectat, și nimeni nu i-a pus la îndoială dreptul de a merge pe stradă către reședința din oraș. Urcă dealul spre intrarea comercianților și i s-a îngăduit, să intre cu căruța prin deschizătura din gardul scund, de către un singur soldat barbar care păzea acea porțiune. Supus, ca și când ar fi fost trimis cu o afacere juridică, se îndreptă spre intrarea casei comerciale și răsturnă legumele în fața a două femei, zicând: - Cine răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de lemn foarte scump, de aramă, de fier și de marmură; 13. nici scorțișoară, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămîia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grîul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruțele, nici robii, nici sufletele oamenilor. 14. Și roadele atît de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine, și nu le vei mai găsi. 15. Cei ce fac negoț cu aceste lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
greșit pomenindu-l chiar pe Necuratul. Să ne ierte pe noi, dar și pe țâncii ăștia neastâmpărați!” 5. Pașii m-au dus aproape de râul care desparte satul în două. Podul de lemn, hârbuit și capabil să suporte doar povara unei căruțe amărâte, a dispărut. În locul lui a apărut un altul, de beton, în stare să reziste chiar și unui șir întreg de mașini de mare tonaj. Cu ochii amintirii, însă, eu văd tot podețul prăpădit de odinioară, pe care, vara, noi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Abia la câtva timp după petrecerea evenimentului băgau de seamă că i-au dat, mult prea mult, că bănișorii intrați în buzunarele popii le-ar fi putut spori acareturile cu vreun plug, ori cu o pereche de boi, cu o căruță sau câteva pogoane de pământ. Dar, ce e dat, e bun dat. Pe urmă, când iarăși li se întâmpla ceva, dădeau tot ca înainte, parcă preotul i-ar fi hipnotizat. Unii chiar credeau că popa ar face farmece, ca să le
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fumează, probabil, o țigară, își face o cafea sau, pur și simplu, doarme. ... “Gugulan cu car cu mere Și cu frumoasă muiere Tu vinzi mere, tu vinzi pere, Dar nu-ți vinzi și-a ta muiere?”... Pe urmă, “Sârba în căruță”... Îmi amintesc că, nu demult, la emisiunea pentru sate, redactorul a spus, la un moment dat: “Să trecem acum la o nouă secvență reportericească și să fim oaspeți gospodarilor dintr un sat prahovean”... A urmat, după acest anunț, aceeași “Sârbă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
amintesc că, nu demult, la emisiunea pentru sate, redactorul a spus, la un moment dat: “Să trecem acum la o nouă secvență reportericească și să fim oaspeți gospodarilor dintr un sat prahovean”... A urmat, după acest anunț, aceeași “Sârbă în căruță”, ceea ce m-a făcut să zâmbesc. “O trecere muzicală mai nimerită nici că se poate!...”, mi-am spus atunci. Din pâlnia difuzorului răzbat acum acordurile săltărețe al “Rustemului”, apoi ale “Gemparalelor” ... Oare, cât faci din Banat până-n Dobrogea? Depinde cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acum acordurile săltărețe al “Rustemului”, apoi ale “Gemparalelor” ... Oare, cât faci din Banat până-n Dobrogea? Depinde cu ce călătorești. Dacă mergi cu trenul și dă sfântul să ai legături bune, în câteva ore. Tot așa și cu mașina. Dar cu căruța? Amuzantă întrebare. Pare imposibil. Nu-i deloc imposibil. Doar, în copilărie vedeam, adesea, căruțe cu coviltir care treceau prin sat... unele se opreau. Atunci, stăpânii lor vindeau te-miri-ce, alteori făceau și pe geamgiii. Mă rog, policalificarea... țărănească. Când am mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Dobrogea? Depinde cu ce călătorești. Dacă mergi cu trenul și dă sfântul să ai legături bune, în câteva ore. Tot așa și cu mașina. Dar cu căruța? Amuzantă întrebare. Pare imposibil. Nu-i deloc imposibil. Doar, în copilărie vedeam, adesea, căruțe cu coviltir care treceau prin sat... unele se opreau. Atunci, stăpânii lor vindeau te-miri-ce, alteori făceau și pe geamgiii. Mă rog, policalificarea... țărănească. Când am mai crescut puțin , am băgat de seamă că unii vorbeau, parcă, altfel decât noi. Bineînțeles
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
zâmbetul în obraz și cântecul pe buze. Când îl aud, sătenii întâi tresar, oare să fie vorba de vreo caravană artistică ce trece prin sat și anunță, în felul ăsta, un viitor spectacol? Nu, nu, e nea Fănică Alexandrescu, cu căruța lui, “noroc, noroc, hai să trăiești, nene, încotro?, ia, mă duc pe Branciu, să aduc niște nisip pentru Ion a lu’ Moise, ai grijă, să nu se stârnească furtuna și..., las’ pe mine, chiar dacă știu să înot ca toporu’, are
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ș-o fi, ..., oi face rost și de niscavai boi, bine, nea Fănică, să trăiești, să trăim cu toții...” “Foaie verde maghiran Ca Gheorghe, băiat mai rar: Scoate boii din coșar, Pe Murgu și pe Cezer, Și mi-i pune la căruță Și se duce la mândruță...” “... Foaie verde de alun, Omule cu caii buni, Hai să facem schimb în drum Că și caii mei sunt buni...” “... - Murguleț, căluțul meu, Ce te-abați din drum mereu? Ori ți-e greu trupșoru’ meu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ce comoară are în gât nea Fănică, îl roagă pe la petrecerile satului, să cânte melodiile vechi, dar atât de frumoase pe care numai el le știe. Lăutarii încearcă și ei să zică alături de el, însă de fiecare dată rămân de căruță, căci nenea Fănică știe, pentru același cântec, alte și alte stihuri. De unde? Nimeni nu-și poate da seama. Poate că le face pe loc... Sau că, mai demult, le-a auzit de la cineva... Taraful nu reușește de prima dată, să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Băgați bine la cap, că, la urmă, v-ascult, ca la școală. Și, cine n-o ști, vai dă pielea lui o fi. Să fim buni înțeleși! Foaie verde de prun, În noaptea de Moș Ajun Mi s-a rupt căruța-n drum Și-am rămas cu roatele Să se mire satele. Și-am să chem ferarii toți Ca să-mi facă la car roți, Să merg cu căruța bine, Să se mire-ntreaga lume. Ce spui matale că e vechi cântecu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Foaie verde de prun, În noaptea de Moș Ajun Mi s-a rupt căruța-n drum Și-am rămas cu roatele Să se mire satele. Și-am să chem ferarii toți Ca să-mi facă la car roți, Să merg cu căruța bine, Să se mire-ntreaga lume. Ce spui matale că e vechi cântecu’ ăsta, nea Fănică?! Noi nu l-am auzit până acuma de la nimenea. Aoleu, unde-oi fi pus eu reteveiu’ ăla, dom-le? Păi ce mă eu sunt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Când a dat să le deschidă, ce să vadă, în casă - lumină ca la zaiafet, cu toate că trecuse demult de miezul nopții. “Măi, să fie?!” și-a zis el, nevrând să creadă nimic din ceea ce-i încolțise în gând. A lăsat căruța la poartă și poarta în plata Domnului și a dat să intre-n casă. A dat nas în nas cu Costică. Pesemne-i trecuse pântecaraia și-acum... “Tomiță, să mă ierți, dar nu sunt numai eu vinovat...” “Știu. Ieși!” “Da
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-i stropească mâinile și hainele, s-a trezit din nebunia-i vremelnică și a înțeles. Trebuie s-o șteargă neapărat, altfel ocna avea să-l mănânce! S-a primenit, s-a schimbat, și, fără a se sinchisi de cai, de căruță și de nimic altceva, a pornit pe un drum necunoscut și greu. A doua zi au început să-l caute peste tot. Cu câini, cu soldați... nu ajunsese prea departe, era pe Gorgan, unul din cele patru muncele care înconjoară
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
folie metalică, tatuaje care se duceau la spălat, preziceri în plicuri decorative sigilate. În curând vei porni într-o aventură neprevăzută... Era mai bună decât o carte. Putea s-o țină la nesfârșit cu poveștile amuzante despre traiul într-o căruță cu coviltir de pe autostradă, care nu reușea niciodată să ajungă chiar în ținutul coloniștilor. O dată apăru costumată în imitația ei de ținută de pionieră. Mark o privi uimit, pe jumătate băiat la petrecerea de ziua lui, pe jumătate violator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o întrebare a dracului de bună. Cea mai bună întrebare pe care am auzit-o de multă vreme. Începu să fixeze un punct aflat la o distanță medie. Trebuie să fie ceva legat de... ce ziceai tu. Că am răsturnat căruța. Timp de un minut, se desprinse, luptându-se cu ceva prea mare pentru el. Apoi, Mark se întoarse. Uite ce cred eu. Mi s-a întâmplat ceva după... ce s-o fi întâmplat. Își întinse palma, fără să-i arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]