KorAP: Find »[drukola/base=cadavru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...448 >

11,186 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

întreba cum s-o fi descurcat ca să scape, pe jos și fără apă, din imensul erg, când puțul cel mai apropiat se afla la peste o sută de kilometri, la poalele munților Sidi-el-Madia. „într-o bună zi o să-i apară cadavrul mistuit de soare, dacă între timp nu l-au găsit hienele și șacalii“, își zise, dar, în fond, nu era convins, pentru că acel om îi mărturisise că fusese de două ori pe „pământurile pustii“ și era sigur că nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
dintre soldați. Nu știu ce-o face locotenentul, dar eu, cu sau fără voia lui, o să mă îndrept spre puțul de la Sidi-el-Madia. Oricât de targuí o fi canalia asta, nu poate răbda atâtea zile fără apă. Un veteran care cercetase cadavrul mehari-ului cu ajutorul lanternei arătă rana din pântece. — Apă are, zise. O apă scârboasă, care ar da gata pe oricine, dar tuaregii pot supraviețui cu ea. Și a băut și sângele cămilei. Făcu o pauză și adăugă convins: — N-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
trebuit să primesc de la superiorii mei ordine foarte clare și concrete. Am vrut să colaborez și recunosc că n-am avut noroc, dar cred în mod sincer că ar fi fost mai rău dacă m-aș fi întors cu cinci cadavre. Guvernatorul îl dezaprobă, clătinând încet din cap, și se lăsă pe spate în fotoliul său, ca și cum ar fi considerat conversația terminată. — Asta ar fi trebuit s-o decid eu, și din zvonurile care mi-au ajuns la ureche, ne-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
din cap, și se lăsă pe spate în fotoliul său, ca și cum ar fi considerat conversația terminată. — Asta ar fi trebuit s-o decid eu, și din zvonurile care mi-au ajuns la ureche, ne-ar fi prins mai bine cinci cadavre. Noi moștenisem respectul impus de francezi triburilor nomade și acum, pentru prima dată, din cauza acestui beduin și a prostiei de care ați dat dovadă dumneavoastră, acest respect se clatină. Nu e bine, zise sentențios. Nu. Nu e bine. — îmi pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
prăfuită, oprindu-se deasupra patului mare din fund, unde un corp mărunțel și slab zăcea acoperit, de asemenea, cu un cearșaf foarte alb. închise ușa în urma lui, apoi cercetă pe îndelete fiecare colț al fortului, fără să descopere nici un alt cadavru în gherete și nici în fața porții, ca și cum targuí-ul ar fi preferat, urmând un straniu ritual, să-i târască până la paturile lor și apoi să-i acopere. Se întoarse în celula sa, strânse scrisorile, fotografiile copiilor și exemplarul ferfenițit din Coran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Crezi că stau mai bine acolo decât unde le-ai omorât? Ce mai contează acum? Gacel îl privi un moment, ca și cum n-ar fi înțeles la ce se referea. Apoi ridică din umeri: — O pasăre care mănâncă stârvuri descoperă un cadavru în aer liber la două ore după ce-a murit, răspunse. Dar e nevoie de trei zile ca duhoarea să treacă prin pereții ăștia, și atunci vom fi deja în drum spre graniță. — Care graniță? — Oare nu sunt bune toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
teamă de el și îl respecta în același timp; se simțea recunoscător pentru că îl eliberase și era, probabil, una dintre ființele cele mai sigure pe sine, mai corecte și mai admirabile din câte cunoscuse vreodată, dar exista ceva - poate paisprezece cadavre - ce se interpunea între ei doi. Sau poate era diferența de rase și culturi, faptul că un om de la țărmul mării, cum afirmase Gacel, nu va învăța niciodată să cunoască un targuí și să-i accepte obiceiurile. Tuaregii sunt singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
calmeze și să nu-și risipească puținele forțe, cu toate că ar fi dorit s-o ia la fugă ca să ajungă cât mai repede. După două sute de metri nu mai avu nici o îndoială: pata albă ce se profila pe alba întindere era cadavrul mumificat și aproape intact, datorită uscăciunii aerului, al unei mari cămile înșeuate. O privi de aproape. Dinții săi mari încremeniseră într-un trist zâmbet al morții, găvanele ochilor erau goale, iar prin câteva găuri din piele se vedea interiorul găunos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
nu exista vreo urmă de apă. Cămila șchioapă avea să moară curând acolo, la mai puțin de un kilometru distanță în sens opus, și avea să se transforme de asemenea într-o mumie, privindu-se fără să se vadă, fiecare cadavru marcând o jumătate de drum. Moarte, vor uni nordul cu sudul „pământului pustiu“ din Tikdabra, limitele puterilor lor de sărmane animale ale deșertului. Ce speranță îi mai rămânea deci lui, care trebuia să meargă înainte cu două umbre de cămile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
nu era decât o dovadă de recunoștință și respect pentru serviciile aduse. Dacă stăpânul acestuia n-o făcu, însemna fără îndoială că nu putuse s-o facă. Cu siguranță că, în noaptea aceea sau în ziua următoare, îi vor găsi cadavrul în pustiu și probabil că, la fel, găvanele ochilor săi vor privi spre nord-est, căutând marginea acelei interminabile întinderi. Dar n-a fost un cadavru, ci sute. Se împiedică de ele în întuneric; desluși formele lor în penumbra razelor fantomatice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
o facă. Cu siguranță că, în noaptea aceea sau în ziua următoare, îi vor găsi cadavrul în pustiu și probabil că, la fel, găvanele ochilor săi vor privi spre nord-est, căutând marginea acelei interminabile întinderi. Dar n-a fost un cadavru, ci sute. Se împiedică de ele în întuneric; desluși formele lor în penumbra razelor fantomatice ale lunii în creștere, și lumina zilei îl găsi înconjurat de ele, o mulțime de oameni și animale împrăștiate în jurul său, cît se vedea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
să ne dea o lună de permisie, dar când se va întrema, își va cere banii și comandantul o să-și dea seama într-o clipă cine i-a luat. Tăcu o clipă. — Dar ce s-ar întâmpla dacă am găsi cadavrul câteva ore mai târziu? — Ai fi în stare să lași un om să moară așa? — îi facem o favoare, zise. Ce crezi că se va întâmpla când vor pune mâna pe el după tot ce-a făcut? Or să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
murit oricum. Caporalul tuși, lăsând să i se scurgă un firișor de sânge pe la colțul buzelor, și închise ochii cu un gest de mare durere și descurajare. Când îi deschise din nou, făcu un semn spre săculețul care rămăsese alături de cadavrul grăsanului. — Ai găsit „Marea Caravană“? încuviință cu un gest și arătă în spatele lui. — E acolo; la trei zile de drum. Celălalt clătină din cap, ca și cum i-ar fi venit greu să creadă sau l-ar fi uimit faptul că exista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
din nou și se întinse la umbra jeepului, alături de corpul caporalului Osman. Adormi imediat. După trei ore, îl trezi fâlfâitul de aripi al primilor vulturi. Unii intraseră deja în măruntaiele animalului mort, iar alții începeau să se apropie timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și ai fi zis că apăruseră dintr-o dată, ca prin farmec, din tufișurile și arbuștii din hamada. Se îngrijoră. Vulturii zburând în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
oprească din legănat, ca și când i-ar fi făcut plăcere ideea de a prelungi cât mai mult acel moment, desfătându-se cu fanteziile sale în așteptarea clipei când avea să se dezbrace la rândul lui. Soarele era sus pe cer, duhoarea cadavrelor începea să devină insuportabilă și vulturii se transformaseră într-un nor împotriva căruia era inutil să lupți. Zări în primul rând coloana de praf care se ridica spre vest apropiindu-se cu repeziciune și, când se urcă în jeep și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ce se pregătea să-și încarce mitraliera, răsună în depărtare o explozie, un obuz șuieră prin aer și vehiculul zbură în bucăți, lovit în plin și oprindu-se pe loc ca și cum s-ar fi izbit de un zid invizibil. Un cadavru ciopârțit zbură la peste patruzeci de metri, altul se dezintegră ca și cum n-ar fi existat niciodată și, în câteva secunde, din jeep nu rămase decât o grămadă de fiare fumegânde. Gacel Sayah, inmouchar din neamul Kel-Talgimus, supranumit Vânătorul, rămase împietrit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
să încerce să se cațere pe povârnișul abrupt, se întoarse, și nu se miră văzând că locotenentul își scosese din toc greoiul pistol regulamentar. îi zbură capul dintr-o singură împușcătură. Razman rămase câteva clipe pe gânduri, uitându-se la cadavru, apoi, cu grijă, își puse arma la loc, făcu cale întoarsă și se îndreptă spre cei de față, care nu se mișcaseră din loc și nu schițaseră nici un gest. îi privi pe rând, încercând să citească în adâncul ochilor fiecăruia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
cu copertine albe - zâmbi amuzat. Dar te sfătuiesc să nu te apropii de ea. Se zice că noaptea se aud țipetele deținuților torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor celor uciși acolo jos. în zori, scot cadavrele pe poarta din spate, într-un furgon de marfă. — De ce îi omoară? — Politica, răspunse cu un gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e politică. Mai ales de când Abdul-el-Kebir e liber. O să iasă cu bucluc! exclamă, apoi arătă cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
era același: gri-gri-ul morții punea stăpânire pe o nouă victimă și o împingea, lent, spre prăpastie. Și acolo se afla el, la marginea acelei prăpăstii, resemnat să cadă în adâncul ei, dar întristat, pentru că cei ce aveau să-i descopere cadavrul într-o bună zi urmau să vadă că glonțul îi intrase pe la spate, iar el, Gacel Sayah, știuse întotdeauna să se înfrunte cu dușmanul față în față. Se întrebă dacă datorită acestor fapte va ajunge în Raiul făgăduit sau, dimpotrivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

respirație măcar Între propoziții. Asta mă va calma. Dați-mi voie să recapitulez evenimentele petrecute În prima parte a după-amiezei, spuse inspectorul. Omul se prezentase mai devreme, dar eu n-am reușit niciodată să țin minte numele, iar descoperirea unui cadavru are darul de a-ți lua mintea de la detaliile mai prozaice. Ședeam În biroul Lindei, care fusese rechiziționat În scopul de a servi drept sală de interogatoriu. Toți cei prezenți fuseseră mânați cu acea politețe grăbită a poliției În interiorul creșei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
de ceea ce făcea. Ne-am Întors de unde plecasem: știau deja ce făcusem mai departe. Dar inspectorul mă puse să repet, pasămite ca să mă prindă cu mâța În sac dacă mă contraziceam. Era mai cu seamă interesat să afle dacă atinsesem cadavrul. Am negat de trei ori, În moduri diferite. Nu fusese nevoie s-o ating: era mai presus de orice Îndoială că era moartă. După aceea, mă Întrebă dacă Jeff sau Naomi păreau schimbați În vreun fel și am recunoscut, ezitând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
preferat. Odată Îndosariat ca probă, n-aveam să-l mai primesc Înapoi. Dacă aș fi ucis-o eu, ceea ce nu e cazul, am subliniat cu răceală, n-aș fi fost atât de toantă Încât să declar că n-am atins cadavrul - aș fi zis că am Încercat s-o ridic sau s-o Întorc cu fața În sus, ca să justific eventualele pete de sânge. În tot cazul, n-am avut timp. Atunci când am ajuns eu acolo, era deja moartă de ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Nu, mersi, mă refuză el, scuturând din cap. Era foarte ciudat ca Jeff să refuze băutura gratis. Trebuie că Încă se resimțea de pe urma șocului. Doamne Dumnezeule, am zis eu iritată, dar, În fond, eu am fost aceea care a descoperit cadavrul. Mi-am comandat o tequila simplă și m-am trezit cu stupoare că, Între momentul În care am plătit și cel În care am primit restul, o dădusem pe gât pe toată, așa că am mai cerut una. Barmanul Îmi aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
așa? Toată lumea citește romane polițiste, să știi. Se coagula deja. Dacă ai fi ucis-o tu, atunci sângele ar mai fi picurat Încă. Trebuia să-i mulțumesc cerului că Jeff venise cu mine la toaletă, ca să vadă cu ochii lui cadavrul Lindei. Altfel, până ajungea poliția, s-ar fi putut pierde o confirmare importantă a alibiului meu. — Cine mai era acolo, Jeff? l-am Întrebat eu direct. De Îndată ce se răspândise zvonul, la ușa toaletei se strânsese un grup de oameni cărora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
fost greu să ghicească ce punea la cale. Apoi, se ceartă, Naomi o lovește - nu, trebuia să se petreacă totul la toaleta femeilor, pentru că trupul Lindei nu a fost dus acolo ulterior. Nimeni nu ar fi riscat să târască un cadavru pe coridor și să fie observat de Jeff care stătea chiar acolo, În birou. — Dacă nu cumva e chiar el vinovatul, spuse Rachel de Îndată, aplecându-se Înainte. — Jeff o omoară În birou - cu pereții aia atât de transparenți, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]