4,453 matches
-
tatălui copiilor mei, ridică ea atunci tonul acuzator, în timp ce tu i-ai cerut să facă farmece să-ți moară bărbatul... Nu-i adevărat! strigă Aemilia. Dacă nu-i adevărat, atunci de ce țipi și te ostenești să negi? întreabă cu un calm suveran Agrippina. O arată cu degetul întins surorii și soacrei: — Vrea să pună mâna pe banii lui Sulpicius Quirinius și apoi să se mărite cu Scaurus. Acuzata tace de data aceasta. — Ce crezi? o împunge în continuare Agrippina. Că numai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-și dea singur palme. Cată mânios către călăreț. „Tu m-ai scos din minți“, ar vrea să țipe la el, „și m-ai întârziat cu vorbăria ta fără sfârșit. Ce-oi vrea de la mine?“ Nervozitatea din interior crește sub un calm aparent. Ce dorește principele? L-a ales întâmplător pentru cine știe ce misiune, sau...? Încearcă zadarnic să se liniștească. Se gândește din nou la gladiatori. Băieții lui. Suspină înăbu șit. Mai bine i-ar fi destins înainte de lupte cu câteva glume sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ca și cum ar fi prima oară când... Se oprește la timp, înainte de a pronunța cuvântul romanii. Reia, un pic împiedicat: — ...când ...când oamenii îi ucid pe evrei pentru a-și însuși bunurile lor... Deși neplăcut surprins, Germanicus reușește să-și păstreze calmul. Răspunde rece: — Tot ce se poate să fi existat excese comise de unele autori tăți locale, dar nicidecum de către guvernatori... Indignarea crește în el. Lovește cu piciorul în pământ: — Iar aici, la Roma... — Aici, la Roma, îl întrerupe fără menajamente
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un club de dandy democratici, iar dandysmul democratic era pentru ea una dintre intrigile complotului capitalist, chiar cea mai subtilă. A fost un an de mare angajare, de mare seriozitate și de mare duioșie. Lucram cu poftă, dar și cu calm la teză. Într-o zi l-am Întâlnit pe Belbo pe cheiul Navigli, la mică distanță de Garamond. „Ia te uită, ia te uită”, Îmi zise el vesel, „Templierul meu preferat! Tocmai am primit cadou un fabricat de o vetustețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întîlni privirea lui Helen și, din nou, se uită În altă parte. Rămaseră nemișcate și tăcute o vreme. — Pune-ți curul la treabă, zise Helen. Se răsuci și se Întoarse jos, În salon. Rostise aceste cuvinte liniștită și pășise cu calm, dar violența propriilor sentimente o Înfiorase. Nu se putea așeza, nu se putea liniști. Bău restul ginului cu apă și-și mai turnă un pahar. Își aprinse o țigară - dar o stinse aproape instantaneu. Stătea lîngă șemineu, tremurînd; Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai curînd, decît la efectul pe care l-ai avea Într-un fel asupra oamenilor. Și toată... Ezită. Toată afacerea asta cumplită legată de a fi „L“. Știi ce vreau să spun... Asta se pare c-o stăpînești cu un calm extraordinar. Helen se uită În ceas și nu răspunse. — Ce impertinență din partea mea, adăugă Julia pe un ton mai calm. Îmi cer scuze, Helen. Nu, e-n regulă, zise Helen repede, ridicîndu-și din nou privirea. Nu prea sînt obișnuită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea. CÎnd Alarma suna la John Allen House, cîte o fată urca și cobora scările, mergînd pe coridoare și bătînd la fiecare ușă. „Raiduri! Raiduri, fetelor!“ După aceea, fiecare locatar Își croia drum spre subsol În ordine și cu mult calm. Dar subsolul arăta la fel ca oricare alt adăpost - era foarte friguros, lipsit de aer și foarte slab luminat; uneori, fetele mai vioaie din casă - cele cu care Viv nu avea aproape nimic În comun, fetele pentru care acest stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
schimb, auzi bufniturile neîntrerupte ale avioanelor, bum-bum-ul monoton al bombelor, urmat de funinginea care se rostogolea pe horn. Îl privi din nou pe Alec, și deveni tot mai neputincios. Căci Alec Își lăsase mîinile, În sfîrșit, și părea nefiresc de calm. Întîlni privirea lui Duncan și făcu un gest oarecum teatral - dădu din umerii lui Înguști, Își Întoarse capul, arătîndu-și profilul fin. — Asta-i pierdere de timp, spuse el, ca din Întîmplare. — Ce anume? Întrebă Duncan, temător. Ce vrei să zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să fi fost de luni de zile. Dar, cumva, slavă Domnului, reușesc să nu mă grăbesc. Stînd Întinsă În apa de acum călduță (peste care adaug la iuțeală Încă vreo patru litri de apă fierbinte), mă cuprinde o stare de calm. Nu mă grăbesc cu pregătirile, aruncînd din timp În timp cîte o privire pe fereastră, ca să admir munca pe care am depus-o amîndoi și cît de minunat și de festiv arată grădina la apusul soarelui, cînd toate lampioanele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și că e nespus de fericit și ușurat cînd am avut o zi bună, cînd Linda nu a izbutit să-mi invadeze liniștea. Atunci sînt caldă și iubitoare cu soțul meu. Sărmanul meu soț. CÎnd reușim să discutăm lucrurile cu calm, Dan recunoaște că mama lui poate fi greu de suportat, știe că uneori nu e conștientă de limite, dar crede cu adevărat că intențiile ei sînt bune și că nu Încearcă decît să ne ajute. Recunoaște pînă și faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ne pregătim pentru tomografie, răspunde medicul. — Dar ce Înseamnă asta? șoptesc eu. Ce anume vreți să spuneți prin hemoragie cerebrală? Ar putea să se vindece? Ce Înseamnă asta? Tonul mi se ridică tot mai mult, aproape de isterie, iar sentimentul de calm, de a fi În afara realității, mă părăsește Într-o clipită, Înlocuit de o gheară de gheață care Îmi strînge inima. Vreți să spuneți leziuni cerebrale? Doctorul Își Întoarce privirea. Cred că e prea devreme ca să ne dăm cu părerea. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noastre. Problema e că nu pot să uit, nu știu cum să procedez, iar la momentul ăsta, nici nu mă văd vreodată În stare să uit. Îmi amintesc cît de surprinsă am fost cînd Tom era În spital, surprinsă de propriul meu calm, de lipsa mea de sentimente, de incapacitatea mea de a arunca vina pe cineva. Nu aveam energia să fac asta, nu În acea clipă. Dar acum, că Tom s-a restabilit, acum, că ne-am Întors acasă și toată lumea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În afară de Curățenie și Credință, al treilea lucru important este Corecta Circulație a Sângelui. O dată ce a făcut toate acestea, i se întinde aparatul de ras, cu mânerul înainte, și bărbieritul poate începe. Operația în sine este foarte delicată și necesită un calm deplin din paartea lui Pandit Razdan. În nici un caz nu se lasă pe mâna vreunui servitor să-l bărbierească. Lama este atât de ascuțită, atât de aproape de ureche, podeaua atât de nesigură, cu toată grija sa de a se depărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de vlagă în jos, spre canalul cu miros urât, care trecea pe marginea străzii și se ușurează. O dată finalizată operațiunea, se culcă pe jos și adoarme, iar mușchii feței hidoase i se relaxează, chipul lui căpătând o netezime uimitoare, un calm plin de noblețe, s-ar putea chiar zice. Durerea de stomac îl ține treaz pe Pran. Își apasă stomacul cu mâna, apoi îl împunge cu degetul, sperând că astfel nu va mai simți senzația acută de foame. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vor avea sute de întâlniri, vor fi sute de figuri în retragere, unduind peste timp. Cu cele două telegrame în față, ea descoperi că nu-i mai era teamă și-i spuse lui Andrew ce credea, expunându-i totul cu calm, ca pe un covor roșu întins pe trepte pentru vizita unui demnitar. Era uluit. Îi spuse că fusese sedusă de Satan. Nu mai erau soț și soție. În acea după-amiază, cără cărămizile în curte și cu mânecile suflecate ridică acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
internatelor școlare din Anglia. Și pentru că mai sunt trei săptămâni până la începerea trimestrului, totul este cufundat într-o liniște profundă. Numele scrise cu frunze aurii pe panou și busturile de ghips ale foștilor directori privesc spre acest cadru de un calm ciudat, ca niște posturi de avangardă din timpul unui armistițiu. Jonathan zăbovește prea mult asupra unei vitrine din sticlă cu trofee sportive, până când Briggs începe să tușească cu subînțeles, sugerând că dată fiind situația, ar fi bine să urce. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din locul acela secret de lângă inima sa. După ce scapă o înjurătură și urlă de durere, îl aruncă la distanță. Se întoarce și-i descoperă pe cei trei însoțitori pe jumătate adormiți, privindu-l cu ochii împăienjeniți. Încercând să-și recapete calmul, le spune să se culce la loc și clătinându-se pe picioare se îndreaptă spre cortul său. Dimineața, realizează că pe lângă faptul că nu vrea să termine recensământul, nu vrea nici să se întoarcă în tabără. Dar se decide să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
M-am născut la sfârșitul unei perioade de calm urmată de o perioadă de frământări. Pe tatăl meu, învățător dar și ofițer în rezervă, l-a prins anul 1939 dincoace de Prut. Dar în anul 1940 cerul s-a întunecat dinspre Răsărit. Eu cu mama și bunicii eram dincolo de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
are dinți de zdrobit, zău așa. Vandalismul timpului se perpetuează În corpul uman. Futemaș, vorbesc ca gaura aia de cur, Toal! — Îmi pare rău, nu prea Înțeleg, zice Ray. A dracu treabă de rahat! Datresăl admiri pe Ray Lennox, diun calm glacial În situații dinăstea, un cap bătrân pe umeri tineri. Dar era aici! Era aici! declamă ea. Ravelston Dykes. Banii vorbesc. Tic toc tic toc. Obișnuiți să facă numai ce vor. Ce bine cunosc tonuăsta! Da sunt un slujitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
parte. I-aș trage-o o dată, numa ca să-mi treacă mai repede ziua. Poate una-n picioare În budă, dacă-mi mai rămâne timp Între rebus și pauza de curve. Arătătorul lui Lennox râcâie partea laterală a nasului. Puțoiu diun calm imperturbabil, Ray Lennox, se dă de gol că toarnă gogoși, că dedesubt nu-i decât un sac de nervi bolânzi. Da Lennox puțoiule, o să vezi tu. Așa că ne Întoarcem la treabă. Clell face pe puțoiu cumsecade, Gus Îi fraierește, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
E o dulceață mică. Totuși are pistruii ăia fermecători. — Nu-ți Îngreuna situația fă, o sfătuiesc eu, apoi cam intrigat Întreb: Câți ani ai? — Șaișpe, zice ea mințind. — Ai buletin? mă uit eu spre o geantă de umăr de pe noptieră. Calmul ei se spulberă. Ochi-i sunt ca antenele de satelit de pe zidul din afară alu Tom Stronach. — Cinșpe... dar Împlinesc șaișpe În septembrie, spune ea grăbită. Prea grăbită. Prea grăbită să recunoască. Mă Întreb de ce nu vrea să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
face cu perverși din ăștia până acum. Cei mai mulți, scuză-mi expresia, numai gura-i de ei, n-au nimic În pantaloni. Dacă le trântești telefonul În nas Își Închipuie că te-ai speriat. Se hrănesc din spaima asta. Păstrează-ți calmul cât poți și vorbește cu ei. Atunci Încep să se dea de gol. Devin neglijenți și-și dau drumul la gură. — Ofițerul vostru mi-a spus să nu intru În jocul lor, zice ea, ușor critic. — Da, În general le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mi-a luat o grămadă de vreme să i-o bag În pizdă, Dumnezeu știe cum aș fi reușit să i-o bag În clarobscur! Cam păcat totuși: o pizdă meseriașă excitată la greu. Ar fi trebuit să-mi păstrez calmul, să aflu cum o cheamă și să am răbdare. Apoi aș fi putut să i-o pun degajat pentru o vreme. Totuși, mai are balta pește. E o stewardesă care-ar merge o dată, dar Bladesey e plopist și, În loc să arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
duc sus chiar acum, Îi spun eu ieșind. Când intru, Îl găsesc pe Toal lucrând cu râvnă la scenariul lui Împuțit de film, fiindcă Îl salvează pe furiș și trece la un alt program pe computer. Încearcă să-și păstreze calmul, dar pare la fel de vinovat ca Begbie Într-un depozit al unui magazin de bijuterii. Mă roagă să-l scuz un minut, cică are nevoie la toaletă. Când iese, mă duc În spatele biroului lui. Nu-i nimic pe ecran, puțoiu șmecher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nemișcată în capătul coridorului și se opri. Dintr-o singură mișcare, ținti cu arma și lumină cu lanterna locul unde zărise arătarea. - Sfântă Fecioară! îngăimă bătrânul îngrijitor, scăpând mătura din mână. Franciscovich mulțumi lui Dumnezeu în gând că își menținuse calmul și nu apăsase pe trăgaci. - Ai văzut pe cineva ieșind pe ușa aia? - Ce se-ntâmplă? - Ai văzut ceva suspect?! își pierdu ea cumpătul. - Nu, doamnă. - De cât timp te afli aici? - Nu știu. Zece minute... Cred, se precipită interlocultorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]