6,257 matches
-
bună știință, canoanele zise apostolice și ale Sinodului de la Sardica și cele ale eparhiei africane („canones qui dicuntur Apostolorum et Serdicensis Concilii, atque Africanae provinciae”) pentru că acestea nu fuseseră admise de toți. Astfel, Dionisie a tradus mai întâi, „din grecește, canoanele numite apostolice”, și apoi „a strâns laolaltă canoanele Sinodului de la Niceea și mai departe ale tuturor Sinoadelor - și care au fost mai înainte și cele ce au fost după aceea - până la Sinodul celor 150 de Părinți, care s-au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de la Sardica și cele ale eparhiei africane („canones qui dicuntur Apostolorum et Serdicensis Concilii, atque Africanae provinciae”) pentru că acestea nu fuseseră admise de toți. Astfel, Dionisie a tradus mai întâi, „din grecește, canoanele numite apostolice”, și apoi „a strâns laolaltă canoanele Sinodului de la Niceea și mai departe ale tuturor Sinoadelor - și care au fost mai înainte și cele ce au fost după aceea - până la Sinodul celor 150 de Părinți, care s-au adunat la Constantinopol, în ordine numerică, de la primul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Părinți, care s-au adunat la Constantinopol, în ordine numerică, de la primul capitol, până la o sută șaizeci și cinci, precum se găsesc în actele grecești. Astfel, adăugând hotărârile Sfântului Sinod de la Calcedon, declarăm - conchidea Cuviosul Dionisie în Prefața la prima traducere a canoanelor - că prin acestea se sfârșesc canoanele grecești”. 4. Scrieri de comput pascal și de cronologie creștină Când se studiază contribuția lui Dionisie Exiguul la elucidarea problemelor privind ciclul pascal și cronologia creștină, se face referire la o Carte despre Paști
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Constantinopol, în ordine numerică, de la primul capitol, până la o sută șaizeci și cinci, precum se găsesc în actele grecești. Astfel, adăugând hotărârile Sfântului Sinod de la Calcedon, declarăm - conchidea Cuviosul Dionisie în Prefața la prima traducere a canoanelor - că prin acestea se sfârșesc canoanele grecești”. 4. Scrieri de comput pascal și de cronologie creștină Când se studiază contribuția lui Dionisie Exiguul la elucidarea problemelor privind ciclul pascal și cronologia creștină, se face referire la o Carte despre Paști. Este știut faptul că preocupările învățatului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
15-a. Cei care au fost combătuți fără a fi numiți, au fost romanii. Ca și cum ar face o revizuire generală, finală asupra adevărului celor susținute, Dionisie Exiguul invocă, în încheiere, autoritatea preceptelor ortodoxe în materie. De această dată sunt amintite canoanele sinodului local din Antiohia, unele afirmații ale papei Leon cel Mare, Epistola Sfântului Proterie al Alexandriei și ciclul pascal pe care l-a alcătuit el însuși, inspirat după tradiția egiptenilor. În referatul prin care se dă răspuns la solicitările lui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
astronomice. Fixarea datei Paștilor, cea mai mare sărbătoare creștină, a preocupat profund pe cei 318 episcopi care au participat la Sinodul I ecumenic, de la Niceea, din anul 325. Cercetătorii de astăzi au constatat că nu s-a stabilit atunci nici un canon care să reglementeze tehnica aflării zilei Paștelui. Biserica Alexandriei a fost însărcinată de Sinodul I ecumenic să comunice anual episcopilor din întreaga creștinătate data pascală. Datorită reputației științifice în domeniul astronomiei, Patriarhia din Alexandria comunica, pe de-o parte, data
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
era cu doi ani în eroare asupra adevăratei epoci a nașterii lui Iisus Hristos, sau că anul adevărat al nașterii Mântuitorului era cu doi ani anteriori erei creștine”. În Galia, pătrunderea ciclului erei creștine a fost îngreunată de tradiția fidelă canonului lui Victoriu de Aquitania. Această constatare poate fi dedusă privind anul 590, când tabela pe care o stabilise acesta prevedea data greacă de 26 martie („XV lunae”), dar și pe cea latină de 2 aprilie. Episcopul Grigorie de Tours a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a Pashăi veterotestamentare, o desăvârșire a ei. Prescripțiile canonice niceene, pe fundalul realităților astronomice juste de atunci pe care la aveau în vedere, evidențiau rădăcina credinței creștine, în revelația dată poporului evreu. Începută prin reglementarea pascaliei, continuată prin colecțiile de canoane ale Sinoadelor ecumenice, inițiativa unificatoare a celor două părți ale creștinătății dezbinate de mai multe decenii se împlinea în impunerea unui sistem universal de comput pascal și de numărare a anilor. Conciliată astfel progresiv în problemele de credință ortodoxă, Europa
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
era nevoie, el împlinea. De la el se așteptau soluții pentru marile probleme. În momentele de tensiune și de incertitudine, unii dintre ei trimiteau să-l consulte în mod special. De exemplu, papa Hormisdas l-a solicitat direct în problema edițiilor canoanelor Sinoadelor ecumenice, sau Papa Ioan I i-a cerut ajutorul în privința calculării datei Paștilor. Lor li se adaugă abați, monahi, reprezentanți ai elitei societății capitalei. Pentru competența sa, solicitată în diverse rânduri sau locuri, drept mărturie stau numeroasele dedicații ale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pontificale. Se poate spune că motivul fundamental al acestei inițiative a fost preocuparea pentru evidențierea biografiei unor papi cu atitudini conciliante față de Răsăritul aflat atunci în schisma acachiană, impusă de exclusivismul roman. În fața pretențiilor de primat papal, atitudinea editorului canoanelor bisericești exprimă cinste, conlucrare sinceră și înțeleaptă, deschidere ecumenică. Vestitul canon 28 de la Calcedon (prin care scaunul de la Constantinopol a fost socotit al doilea în ordinea onorifică a vechilor scaune patriarhale, bucurându-se însă de aceeași cinste și de aceleași
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fost preocuparea pentru evidențierea biografiei unor papi cu atitudini conciliante față de Răsăritul aflat atunci în schisma acachiană, impusă de exclusivismul roman. În fața pretențiilor de primat papal, atitudinea editorului canoanelor bisericești exprimă cinste, conlucrare sinceră și înțeleaptă, deschidere ecumenică. Vestitul canon 28 de la Calcedon (prin care scaunul de la Constantinopol a fost socotit al doilea în ordinea onorifică a vechilor scaune patriarhale, bucurându-se însă de aceeași cinste și de aceleași privilegii ca și scaunul Romei) l-a omis cu bună știință
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scaune patriarhale, bucurându-se însă de aceeași cinste și de aceleași privilegii ca și scaunul Romei) l-a omis cu bună știință, evidențiind, în schimb pe acelea de la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol. Totodată, a avut grijă să despartă un canon de la Niceea de adaosul lui apocrif de proveniență romană. Prin impunerea erei creștine, Dionisie Smeritul a exprimat ideea stăpânirii Mântuitorului Iisus Hristos asupra istoriei și a veacurilor. În chip real, viziunea aceasta a unit în spirit trei continente. Numită și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pătrundere intelectuală, o cultură foarte variată și mult har. Scopul traducerilor din limba greacă în limba latină a fost de a ajuta confrații săi, călugării sciți, în vederea apărării Ortodoxiei, în contextul discuțiilor hristologice, pentru combaterea nestorianismului. De asemenea, traducerea canoanelor nu arată o lucrare mecanică de arhivar, ci o cunoaștere a izvoarelor creștine ecumenice, precum și talent literar. Astfel, pune la îndemâna clericilor, monahilor de limba latină o parte din inteligența, disciplina și sensibilitatea canonică - patristică bizantină. Umbra de amărăciune și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diversele compartimente ale vieții bisericești din Țările Române: scrieri patristice necesare și pline de eficiență pentru apărarea dreptei credințe în controversele trinitare și hristologice, scrieri de edificare sufletească, mai ales în mediile monahale, canoanele Bisericii universale și lucrările de cronologie creștină. Universalismul spiritualității daco-romane s-a manifestat prin scrieri ca cele elaborate de Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea răsăriteană și cea apuseană sau prin promovarea unei împletiri de elemente spirituale între
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din urmă pe Voltaire să vadă în autorul piesei Cato, acest Joseph Addison al cărui nume s-a pierdut până la urmă în multitudinea figuranților care populează istoria literaturii, un dramaturg superior lui Shakespeare. Pe de altă parte, prin folosirea aceluiași canon, dar în sens contrar, Pope este apreciat drept "poetul cel mai elegant, cel mai corect și, lucru mai însemnat cel mai armonios pe care l-a avut Anglia."126 Această imposibilitate de a percepe dincolo de axa clasică este aspectul care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
epocă încearcă să-și subsumeze geniile anterioare, transformându-i în predecesori spirituali Johnson face din Shakespeare un clasic, romanticii de mai târziu îl vor considera al lor, modernii îl vor revendica și ei. Însă dincolo de orice, o supunere totală la canoanele clasice nu era posibilă, astfel încât Johnson este nevoit să renunțe la anumite principii pentru a păstra admirația față de marele dramaturg și să recunoască în mod inteligent genialitatea și acolo unde aceasta nu s-a supus neapărat regulilor. Înlăturarea dogmatismului marchează
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
observat, pe de o parte, asumarea posturii de îndrumător, deținător al soluțiilor salvatoare, resimțindu-se orgoliul celui care consideră că are întru totul dreptate în convingerile sale, cel care își arogă dreptul de a ordona destinele dramaturgiei germane sub semnul canonului clasic. Pe de altă parte, dincolo de tonalitatea oarecum superioară, există intuiția justă a modelului care nu trebuie să sufoce, ci să ducă la crearea unor opere originale, la fel de bune sau poate superioare și care să poarte amprenta individualității. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
reiau într-un număr covârșitor principiile clasice și operele literare în care domină influențele romantice. Această discrepanță paradoxală nu poate fi explicată doar prin faptul că teoria e, de obicei, în întârziere față de creație sau că poezia "nu creează după canoane teoretice"202, acestea fiind deduse ulterior din viața artei, ci și prin încercarea de a sistematiza opțiunile estetice, de a le organiza pe un făgaș care să hotărască definitiv destinul literaturii române. Însă a juca rolul unor demiurgi estetici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
această frază în unitățile ei definitorii, observăm că absolut fiecare element se subscrie ideologiei clasice chiar și la nivelul alegerii cuvintelor cum ar fi verbul a se sârgui ce indică efortul, prelucrarea succesivă sau substantivul sistema ce implică ideea de canon, de normare a fluxului poetic. Debutul frazei este marcat de ideea de model centrală paradigmei clasice care, desigur, implică în subsidiar admirația pentru acest tip de literatură, sentiment care de altfel va căpăta o expresie ulterioară în prefața la Culegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fost subsumat unui statut cultural unic. Desigur, oricare din denumirile menționate are un anumit caracter artificial în măsura în care, după cum am mai sugerat într-un capitol anterior, nu poate corespunde întru totul complexității realităților artistice, care presupun infinite nuanțări. Absolutizarea unui singur canon cultural se dovedește, în acest sens, de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea recompune întregul. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
domeniile: artă, politică, societate, individul în sine etc. În sfera literaturii această "disciplinare" presupune, în opinia lui Maurras, în primul rând, o educare a publicului receptor pervertit de impunerea viziunii romantice, educare realizată prin stabilirea de către critica literară a unui canon sănătos, care să funcționeze drept reper cultural și prin raportarea constantă a creatorilor la tradiție întrucât nici un poet important nu s-a arătat indiferent față de predecesori. Ideea revizuirii și valorificării trecutului va fi reluată cu mult mai mult succes în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
raportarea constantă la limită, poezia clasică devine una a măsurii, a echilibrului. Este, de fapt, ceea ce recomandă implicit Hulme, asociind ideea de finitudine cu conotații pozitive ce țin de găsirea armoniei. Această conștiință a îngrădirii este una din trăsăturile noului canon poetic (care, de fapt, reia aspecte ale vechiului canon clasic) menit să îl înlocuiască pe cel romantic, care, din punct de vedere al autorului, este epuizat, nemaifiind capabil, așadar, să genereze creații vii, de valoare. Soluția propusă de Hulme, a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
măsurii, a echilibrului. Este, de fapt, ceea ce recomandă implicit Hulme, asociind ideea de finitudine cu conotații pozitive ce țin de găsirea armoniei. Această conștiință a îngrădirii este una din trăsăturile noului canon poetic (care, de fapt, reia aspecte ale vechiului canon clasic) menit să îl înlocuiască pe cel romantic, care, din punct de vedere al autorului, este epuizat, nemaifiind capabil, așadar, să genereze creații vii, de valoare. Soluția propusă de Hulme, a unei renașteri clasice, nu implică însă o reluare întru
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
chiar dacă acestea nu sunt explicit formulate. În aceeași ordine de idei, subsumarea la idealurile clasice se concretizează și din tenta ironică în descrierea atitudinii romantice. Se simte viziunea critică a autorului mai ales în ceea ce privește credința romanticilor în ideea eliberării de canoane, de tradiție, ca soluție pentru atingerea spontaneității absolute în creația artistică. De asemenea, este ironizată încăpățânarea romanticului în a improviza de aici necesitatea de a căuta mereu subiecte ieșite din comun. Astfel, justifică Hulme, prelucrarea cultului lui Ossian și a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o delimitare sau o serie de interdicții. Ea oferă puncte fixe de plecare."298 De aceea, la fel ca la Eliot, se observă demersul didactic, dorința de a instrui, de a corecta gustul public și de a stabili un anumit canon care să revitalizeze literatura timpului său. Astfel, Privire retrospectivă este un articol prin care se trasează aspecte ce țin de o nouă viziune poetică, articolul fiind considerat un fel de manifest artistic al imagismului, direcție inițiată de Ezra Pound, Hilda
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]