8,191 matches
-
produci obiecte de lux. Fiscul englez consideră că centurile de castitate sunt obiecte de lux. Doamna Hugessen se opune categoric, susținând că atelierul ei produce material de securitate, ceea ce n-are nimic cu luxul. Fiscul invocă exemplul americanilor care folosesc centurile de castitate pentru ghivecele de flori - ceea ce iar intră la lux. Se merge prea departe. E suficient să privești în jur - fără a avea instinct fiscal - ca să înțelegi că dna Hugessen este impozabilă. Castitatea - ca tot ce descinde din vârsta
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și cărămidă, iar lații dela acoperiș sunt făcuți din fire subțiri de brad, cioplite pe trei părți. De la cutremurul din 1916 zidurile bisericii au fost fisurate în lungimea ei, fapt pentru care în anul 1921 a fost întărită cu cinci centuri de fier dispuse transversal. În 1936 s-au făcut noi reparații, iar pictura a fost în întregime curățată cu miez de pâine... Până în primul război mondial, biserica a avut două clopote, în 1917 însă, armata germană a demontat unul din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai dură lovitură din viața mea. Mă duceam cu amicul meu Preotu’, iar cursurile se făceau chiar în sala de sport a liceului unde învățam (vara se făceau în aer liber, în pădurea Trivale). Sensei ne era Valeca, unu’ cu centură neagră și nu știu cîți dani, care era consi derat nebun, pentru că fuseseră cazuri în care își băgase cursanții în spital. Principiul lui era simplu : dacă greșeai, o luai pe coajă. Antrenamentele erau foarte dure și mulți capotau. Era momentul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mărturisește Miron Costin în Cronica sa. Și biserica aceasta va dispărea curând. Ea va fi dărâmată la 1903, pentru a face loc pieței Teatrului Național. Iată vechiul turn al Mânăstirii Golia, cu foișorul de foc, lângă Casa Apelor, strâns în centura de piatră a Mânăstirii care se prezintă astfel ca o adevărată citadelă a orașului. La Iași, turnul Golia e ceea ce a fost la București Turnul Colței. Restaurat din grija comisiunii monumentelor istorice, împreună cu masivele ziduri ale mânăstirii, turnul din Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e simplă parohie comunală. Din depărtare, din oraș cu deosebire, Galata, cu biserica, turnul și zidurile ce le înconjoară, se prezintă ca o adevărată citadelă și produce un efect din cele mai încântătoare. Prin poziția pe care o are în centura orașului, podișul său era predestinat să poarte o mare podoabă a acestuia, un palat, un templu... (Din "Albumul României", Alex. Popescu) Pag. 148. Vedere din Podul-Verde (astăzi str. Carol) cam prin anul 1830. După o aquarelă, de autor necunoscut, proprietatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mea, știind că cumnatul era le serviciu, în mintea mea se derulau diferite scenarii în legătură cu toate boacănele făcute la școală și nu erau puține. Mergeam alături fără să scoatem un cuvânt. Nu trecuse mult timp de când simțisem usturimea centurii de la pantalonii cumnatului, dar aplicate cu mult sârg de sora mea peste fund. De aceea, cu cât mă apropiam de Colonia Cehă, de casă, simțeam că am plumb în picioare și mergeam tot mai încet de parcă urcam pe drumul crucii
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de alimente, în cea de lângă bucătărie aveam un cuier pentru hainele cu care lucram în curte sau grădină, adică haine de uzură. Acolo erau și pantalonii cumnatului. De acolo auzeam în liniștea care s-a lăsat, sunetul scos de catarama centurii pe care o purta cumnatul la pantalonii cu care mergea la serviciu. Am încasat iarăși cele 25 de lovituri de centură după spusele surorii mele care era și la acest capitol specialist, avea însă mare grijă unde lovea, dar cum
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
uzură. Acolo erau și pantalonii cumnatului. De acolo auzeam în liniștea care s-a lăsat, sunetul scos de catarama centurii pe care o purta cumnatul la pantalonii cu care mergea la serviciu. Am încasat iarăși cele 25 de lovituri de centură după spusele surorii mele care era și la acest capitol specialist, avea însă mare grijă unde lovea, dar cum mă zbăteam mai primeam câte una în plus și chiar și în locurile vizibile. I-am reproșat de multe ori, dar
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fost numit „scriitor onanist“, de către un respectabil critic, în tro emisiune în care se vorbea despre volumul meu Tinerețile lui Daniel Abagiu. (Când mam întâlnit după o vreme cu el, fațăn față, a recunoscut că aceea fusese o „lovitură sub centură“ - ironic, nu?) În ultima vreme, cel supus linșajului mediatic este Mircea Cărtărescu. De data aceasta își dau mâna două categorii: frustrații, invidioși pe talentul și pe succesul lui (aceștia iau purtat sâmbetele dintotdeauna lui Cărtărescu) și mercenarii, cei care prin
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Motivul era amintita emisiune, plină de bune intenții și de o cinefilie clocotitoare, dar, tocmai din această cauză, anecdotic vulgarizatoare și kitsch ; i-am sugerat atunci venerabilului critic, într-un articol publicat în LA&I care se chema, cam sub centură, Vârstele (înaintate) ale peliculei, să lase baltă emisiunea, să se ducă-n Cișmigiu și să joace table. Pe urmă, intrând eu însumi în branșă, m am tot întâlnit (inevitabil) cu Caranfil, în special la festivaluri. Nu mi-a reproșat obrăznicia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
care stau de vorbă ori ba. Și-atunci?! Rămăsesem, după cele întîmplate cu doamna blondă, cu gustul dulce al unui joc cinstit, la finele căruia partenerii își dau mîna surîzîndu-și, dar constat că ea, prin Brîndușa, m-a lovit sub centură. "Ei bine, lovitura finală am s-o dau eu, doamnă!", zic ridicîndu-mă furios și pornind în fugă, în sus, pe scara de serviciu. Intru ca o furtună în biroul Lilianei, trîntind cu putere ușa. Ușor, mă, că dărîmi clădirea! țipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
numai două, eu sînt de prisos..." Poate că-i mai bine așa. Ce-am folosit eu din toată comportarea mea?! Chiar și Tamara, azi, la ședința de mai înainte, m-a lovit. Și culmea-i că m-a lovit sub centură, m-a acuzat de un lucru de care nu eram vinovat. Știu că orice se poate interpreta, așa că, la o adică, din toată discuția de azi din sala de consiliu se poate reține că "tovarășul Vlădeanu știa de la început că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la ora 9 aveam lecțiile particulare. Nu era nici una din ele ca să mă trezească. Ce mai, am fost furioasă toată dimineața. Dacă lucrurile merg tot așa, are să mă îmbolnăvească, are să mă îmbolnăvească de-a binelea. La prânz, după ce am cârpit centura de cauciuc a lui Ly, care doar printr-o minune mai rezistă, m-am dus iute la coaforul nostru care s-a mutat în micul magazin (ex Gioconda), vizavi de ruinele T[eatrului] N[ațional]; într-o oră și jumătate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sau confesional). Cea mai veche atestare documentară de acest gen coboară până În secolul al VII-lea, când califul Omar a decretat ca toți evreii și creștinii (dhimmi, credincioși neislamici) să poarte un semn distinctiv (ghiyar), de culori diferite (evreii o centură galbenă, creștinii una albastră), printre alte reguli de segregare și persecuție cuprinse În așa-numitul „Pact al lui Omar” <endnote id="(372)"/>. Principiul aplicat era unul simplu : dacă refuzi să te supui Islamului (de la arab. aslama = „a te supune”), cel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
după Conciliul de la Arles (1235), În Franța și Italia s-a Încetățenit purtarea unei rondele (fr. rouelle, lat. rota), a unei bucăți rotunde de stofă galbenă, ca semn infamant pentru evrei. Miniaturile din epocă Îi prezintă purtându-și stigmatul la centură. La Începutul secolului al XIV-lea, În cartea sa Practica [inchizitorului], Bernard Gui - care oficia la Toulouse - explica forma acestui semn prin forma ostiei pe care evreii ar profana-o. Alții susțineau că stigmatul avea forma monedei, ca „să amintească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numerar 6221 lei; mașină de scris Continental seria R192374 asupra căreia mai datorește 4000 lei d lui maior Nistor Sabin. Îmbrăcăminte: 13 pantaloni postav albastru, 41 pieptare de doc, 13 bonete, 13 cămăși albastre doc, 13 cravate doc albastru, 13 centuri piele galbenă, 13 paftale metal cu insigna FRN, 12 bratarde, 50 insigne pentru căciuli, 40 bonete doc albastru. S-au mai găsit: 4 ștampile, 3 tablouri, un drapel tricolor cu insigna FRN, o hartă a orașului și una a județului
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de-a sa la păgân,/ să-ndoape cu jertfe nebunul stăpân”. Trebuie spus că „nebunul stăpân” de-atunci al României nu ea nimeni altul decât stalinistul Gheorghe Gheorghiu Dej așa că micul poem al profesorului lovise unde intenționase să lovească: sub centura fiarei roșii, de-i zdruncinase grelele-i testicule de bivol sovietizat. c.m. Tov. profesor: evreu nu jidan, ce naiba! Introducerea de mai sus a avut scopul de a arăta cititorului motivele pentru care unora li se tăiau metri de text
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ei și motivul. Era rămas un obicei în armată ca în noaptea premergătoare jurământului „Doamna Militărie” să coboare din pod. Gradații se îmbrăcau cu cearșafuri și după miezul nopții trezeau brusc pe recruții adormiți și-i luau la bătaie cu centurile fără a fi recunoscuți. La ora stingerii ordon adunarea batalionului pentru a face cunoscute dispozițiile superioare pentru ziua jurământului și în final cer „Doamnei” înveșmântată cu cearșafuri să coboare, că o voi aștepta bucuros etc. În acea noapte am trecut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
imediat ordinului primit ca altă dată și cu voită întârziere ajung să mă prezint maiorului Rednik care, la vederea mea, tună și fulgeră - apostrofându-mă - dezertor și trădător. Când a văzut că mă prezint salutând cu mâna stână agățată de centură, mă ironizează că, de când stau tot ascuns, de când sunt dezertor, am uitat să mai salut regulamentar. Răspund că în nici un caz nu pot fi dezertor și că ar fi de datoria dumisale să-și ceară scuze pentru învinuirile nefondate proferate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
B.B. care-mi trasase linia de conduită în școală în relația mea cu acei inși neprieteni. Acum nu m a poftit în acel fotoliu capitonat ci, imediat îmi arată un enorm tablou înrămat în care trona chipul unui legionar cu centură și zeghe, așa cum apărea Zelea Codreanu afișat în vremea legionarilor. Mă uit atent, iar B.B. îmi spune: „Ziceai că n-ai fost legionar și uite-ți chipul în acest tablou! Mai ai ceva de spus?” Eu văd că e chipul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Și situații posibile desenate dinainte, unde să acționăm în caz de intervenție militară. S. B.: Doar pentru intervenție militară. M. M.: Atât. Pentru apărarea Bucureștiului, pentru apărarea Ploieștiului, pentru intervenție la Aeroport, pentru intervenție la depozitul de muniție, pentru apărarea centurii Bucureștiului. Deci, desenate, știam din timp de pace, aveam recunoașteri la fața locului, ne legam topografic. Mai puțin de regim; de căderea regimului, nimic. S. B.: De un atac intern, de o implozie... M. M.: Absolut nimic! Totul era bazat
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
au verificat geniștii și nu rezistă la trepidații. Am impresia că nu putem trece pe acolo". "Studiază altă variantă!" "Am înțeles". După două-trei ore: "Măi, ai mai găsit ceva?" Știți, o pot lua prin Pantelimon, că ies către linia de centură, dar n-am pe unde traversa calea ferată". S. B.: Dar nu era pasarela? M. M.: Eii, motive! De asta Regimentul nostru de la Pantelimon a ieșit din cazarmă pe 22 seara. S. B.: Da, după ce a fugit Ceaușescu. M. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
lui la el. Un militar nu-și lasă arma niciodată. De ce să ceară pistolul unui ofițer? Dar acesta a fost identificat? S. B.: Da. Martorii au confirmat tot ce a spus acesta referitor la faptul că Milea a cerut o centură, el i-a dat-o pe a sa dar a vrut să-și păstreze pistolul, însă cel dintâi a insistat să-i dea centura cu tot cu pistol. Ulterior intrării sale în birou s-a auzit zgomotul de pistol descărcat. Iată ce
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
când te vezi cu moartea în față... S. B.: Bratu, care era mai fin, a intervenit: Nu! Nu! Domnule Comandant, abțineți-vă!" Și au urmat înjurăturile de rigoare ale lui Dumitrescu la adresa militarului. Acestuia i s-au luat arma și centura și a fost pus sub paza unui alt militar de la Geniu pentru a fi dus în arest la întoarcere. Apoi, ne-am continuat misiunea. Am lovit cu patul puștii lacătul de la moară, am intrat în clădire, dar nu era nimic
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dormit, fetele au păzit. Luni 17 iulie 1995 Ora 3.30 - dimineața plecare spre Sofia. Rătăcim drumul dar îl scurtăm totodată. Nu există marcaje. Prindem un răsărit de soare superb. Toți suntem obosiți și speriați. Ora 13.30 - șoseaua de centură - Sofia - foarte complicat. Un camion ne scoate pe drumul cel bun. Pierdem două ore. După Jablanița drumul este minunat - peisaj superb, autostradă, viteză, circulație, munți, tunele rutiere luminate. Impresie totală - cel mai frumos lucru din Bulgaria. Ora 16.00 - oprim
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]