KorAP: Find »[drukola/base=cină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...261 >

6,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

eu enervată. Era oare neapărată nevoie să vorbesc cu ea? —Bună, Rachel. Se părea că da. Intră și stai jos, a spus ea bătând ușor patul cu palma în semn de invitație. Mi-a fost tare milă de tine la cină, fiindcă ai nimerit chiar lângă animalul ăla dezgustător, John Joe. Ce sunete poate să scoată omul ăla! Cred că acasă mănâncă laolaltă cu porcii. Ce ușurare! Mă simțeam de parcă cineva ar fi desfăcut dintr-odată nodul corzii întinse de nervi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
într-o serie de „Chiar așa?“-uri și „într-adevăr?“-uri. Era fascinant să fii de partea cealaltă a baricadei. în cele din urmă, Luke a trecut la subiect. Ar fi vrut să ne mai vedem. Să mă invite la cină, dacă eram de acord. Pe tot parcursul convorbirii, Brigit stătuse la un metru de mine și cântase frenetic la o chitară imaginară. își rășchirase picioarele și își scuturase sălbatic pletele, dând din cap în sus și-n jos. Pe când refuzam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
în echipă, mi-a zis el sărind de pe un picior pe altul. Iar eu sunt conducătorul acestei echipe fiindcă sunt aici de aproape șase săptămâni. — Câte echipe sunt în total? —Patru, mi-a răspuns el. Micul Dejun, adică noi, Prânzul, Cina și Curățenia. Am început să-i explic că eu nu puteam face parte din echipa aia. De fapt, din nici o echipă. Eram alergică la treburile casnice și, oricum, nu era nimic în neregulă cu mine, știam foarte bine ce înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
se descarce și pentru ea nu conta cine afla. —... iar soțul vine acasă după o zi lungă la birou - sau la salonul de înfrumusețare... La replica asta și-a permis un chicot ușor. —... iar casa e un dezastru, copiii urlă... Cina nu e pe masă, am întrerupt-o eu de sub pături, hotărâtă să i-o iau înainte. Așa e, Rachel, mi-a răspuns ea părând plăcut surprinsă. Cina nu e pe masă. —Cămășile lui nu sunt călcate, am strigat eu. Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
și-a permis un chicot ușor. —... iar casa e un dezastru, copiii urlă... Cina nu e pe masă, am întrerupt-o eu de sub pături, hotărâtă să i-o iau înainte. Așa e, Rachel, mi-a răspuns ea părând plăcut surprinsă. Cina nu e pe masă. —Cămășile lui nu sunt călcate, am strigat eu. Chiar aș... Copiii vin acasă de la școală și găsesc o casă pustie și rece... Chiar aș... Mănâncă chipsuri și biscuiți în locul unei farfurii cu mâncare caldă și hrănitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
îmi plăcea să cred că de fiecare dată când Chris mă îmbrățișa, asta însemna ceva mai mult. Pentru că nu făceam parte din același grup, nu-l vedeam decât la ora meselor și serile. Dar Chris avea întotdeauna grijă ca, după cină, să vină și să se așeze lângă mine. Așteptam cu nerăbdare să-l văd. Așteptam cu nerăbdare să purtăm o discuție mai intimă, în tête-à-tête. Uneori aproape că reușeam să mă conving că faptul că eram captivă la Cloisters nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
oameni care se ofereau să citească romanele în locul tău și apoi să-ți prezinte un rezumat al subiectului. Și, pentru o taxă suplimentară, îți recomandau și câteva fraze gata făcute pe care să le arunci în discuțiile purtate pe parcursul unor cine șic î„Plagiat derivat“ și „Da, dar e asta artă?“ și „Mi-a plăcut scena cu castravetele“.). Așa că i-am spus lui Daryl parcă cerându-mi scuze: — N-am apucat s-o citesc încă. Am cumpărat-o, desigur, dar e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
încă voiam să merg cu el însemna că undeva exista o scânteie de înțelegere. Ajunseserăm într-un punct în care fiecare știa destul despre celălalt, inclusiv părțile negative, mai ales părțile negative și totuși voiam să continuăm. Pregătindu-mă pentru cina franțuzească, m-am îmbrăcat destul de modest. Cel puțin pe dinafară. îmi luasem ceea ce eu numeam rochia mea de femeie matură. îi spuneam așa fiindcă nu era neagră, nu era făcută din licra și nu mi se vedea linia chiloților prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
aveai senzația că sunt acolo de când lumea. Am știut că fac parte din tagma seniorilor atunci când am fost numită șefa uneia dintre echipele care se ocupau de gospodărie. Eu mă ocupam de micul dejun, Chaquie de prânz, Angela era la cină, iar Misty se alesese cu aspiratoarele. —Așa, a zis Chaquie plină de energie. Angela și cu mine ne-am ales deja echipele. Când? am întrebat eu alarmată. — Când te uitai tu la televizor, m-a mințit ea. —Curvă ce ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
e de mirare că te simți mai bine. Chestii care altădată m-ar fi umplut de rușine, dacă aș fi fost surprinsă făcându-le, acum mă încântau teribil. Mă refer la chestii precum o vizită la prietena mea, măcelăreasa, pregătitul cinei pentru restul familiei sau o plimbare pe malul mării. Găseam o plăcere fantastică în tot felul de gesturi mărunte. Deseori îmi venea în minte poezia Advent a lui Patrick Kavanagh, așa cum mi se întâmplase când mă internasem la Cloisters. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

neclintit. Amândoi erau generoși, sensibili, sinceri. Amândoi își adorau soțiile. și amândoi mă făcuseră să mă simt... iubită. În multe seri de vineri, Jackson m-a găsit lucrând peste program și m-a luat pe sus, invitându-mă să iau cina în familie, împreună cu soția lui, Carie, și băieții lor adolescenți, Michael și Edward, cei mai tineri dintre cele cinci progenituri ale lor. Statul în jurul mesei din bucătărie - masă care devenea călduță din cauza cuptorului în care Carie, aproape invariabil, ardea friptura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
primisem de la Randall Cox un set de trei complimente? Inteligentă? De succes? Frumoasă? Oare toate astea chiar se întâmplau în realitate? — Ascultă, Claire, știu că petrecerea e abia la început, dar există vreo șansă să vrei să mergi să iei cina? Mie nu-mi ajung pateurile astea cu brânză. Rămâi calmă. Rămâi relaxată. Nu spune vreo prostie. — Mi-ar face mare plăcere, am chițăit. Randall a zâmbit. Următorul lucru de care îmi amintesc este că amândoi pluteam către ușă, iar brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
despre serviciu, și-a cerut scuze Randall, umplându-mi, din nou, paharul de vin. Era o experiență care aducea lejer cu decorporalizarea: să am o întâlnire cu cea mai mare pasiune a mea din ultima decadă. Putea fi comparabilă cu cina luată în compania unei mega-celebrități și cu efortul de a trece cu grație peste șocul de a fi atât de aproape de un chip pe care l-ai văzut pe afișe, pe ecranele cinematografelor, la E! True Hollywood Story 1. Chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
până în biroul lui Jackson, ca să las gogoașa lipicioasă și cafeaua pe care i le aduceam în fiecare dimineață de vineri (felul meu mărunt în care îi mulțumeam pentru toate acele seri în care mă lua cu el, acasă, pentru o cină în familie). Jackson nu ajunsese încă la serviciu. M-am așezat, din nou, la biroul meu și mi-am deschis calculatorul. Eu și Jackson aveam programate, în ziua aia, mai multe întâlniri cu potențiali autori, iar după-amiază ne vedeam cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Claire, e prins într-o ședință. Eu sunt Deirdre, secretara lui Randall. Deirdre suna ca având o confortabilă vârstă mijlocie și părea foarte profesională. — De fapt, Randall m-a rugat să te sun. Voia să știe dacă ești liberă pentru cină, luni seara. Din păcate, în week-end o să fie plecat pentru afaceri, așa că luni e prima lui posibilitate să te vadă. Ești liberă? — Dacă sunt liberă pentru... a, da, luni e bine pentru mine. A fost puțin straniu. Niciodată nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
străzi și mă duc la Marquee ca să agăț niște manechine brazilience. Ce nu mersese bine? Am încercat să nu-mi arăt dezamăgirea, dar mă simțeam destul de pleoștită. De ce-mi îngăduisem să sper? De ce interpretasem atât de pozitiv bujorii ăia, cinele costisitoare, complimentele în exces, favoarea cu Vivian, invitația s-o cunosc pe maică-sa... de fapt, gândindu-mă mai bine, chiar fuseseră o grămadă de semnale pozitive. În realitate, nenorocitul făcuse tot ce se putea - cu excepția unei serenade în fața ferestrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
cred - al doilea sărut fusese și mai plăcut decât primul. Mă sărutam cu Pabst Blue Ribbon! Iar a treia noastră întâlnire fusese deja stabilită! — Deci? Vineri seara? m-a întrebat Randall, a cărui gură s-a ondulat într-un zâmbet. Cina la Nobu? Reziști să petreci două seri, într-o singură săptămână, cu mine? — Cred că mă descurc. Am izbucnit în râs. Două seri, o viață întreagă, orice vrei tu. — Bine, a concluzionat el, sărutându-mă din nou. Apoi a deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
două și jumătate, l-a instruit el pe șofer. OK, deci poate că într-adevăr avea de lucru. Era o situație ușor cam nebunească, dar o persoană care era atât de dedicată slujbei, care se întorcea la birou după o cină relaxantă și de durată, te intriga deosebit de tare. Asta da, să fii pasionat de ceea ce faci. Pe drumul către Christopher Street, m-am gândit la sărutul nostru și-am simțit cum încep să mă înroșesc, din vârful degetelor de la picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
tip drăguț, care mă sprijinise și care se pricepea de minune la sărutat... de ce eram așa de ridicolă? și-atunci, amintirea mi-a invadat creierul cu detalii dureros de realiste... practic, în noaptea trecută, fugisem din apartamentul lui Randall! După cină, el mă condusese înapoi în sufragerie și încercase să se dea la mine - dar eu mă simțisem așa de rigidă și de stânjenită, încât inventasem o scuză jalnică, legată de o ședință la prima oră, și plecasem abrupt. — Sunt o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
următoarele două ore, să reușesc să mă ocup de cele patru idei care mai rămăseseră. Mai întâi, însă, am sunat la biroul lui Randall ca să-i mulțumesc. Sigur că a răspuns Deirdre, care m-a întrebat dacă sunt liberă pentru cină sâmbătă seara. Am răspuns, nerăbdătoare, că da. Deirdre m-a anunțat că Randall avea să mă sune după ce ieșea din ședință. Încântată, m-am apucat, din nou, de treabă, oprindu-mă însă, la câteva minute, ca să inhalez profund parfumul trandafirilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Salut, iubito! Tocmai am aterizat. Există vreo șansă să ne vedem în apartamentul meu, peste o oră? m-a întrebat Randall. Sigur că da! i-am răspuns rapid, gândindu-mă că Bea o să mă lase să nu mai merg la cină. Mi-am făcut socoteala: puteam să fug înapoi, la garsoniera mea (cincisprezece minute), să-mi fac repede un duș (cinci minute), să mă îmbrac (cincisprezece, de vreme ce mă întâlneam cu Randall, iar asta însemna că aveam nevoie de patru minute în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
dispusă să-mi faci o ofertă bazată pe acea primă și incontestabil de sclipitoare propoziție... — O să mă mai gândesc la asta. Dar, într-adevăr, ar trebui să sărbătorești. Ai depășit o piatră de hotar. — N-ai cumva chef să iei cina cu mine astă seară? În ultima vreme am devenit dependent de un restaurant italienesc micuț, dar extraordinar, din West Village, care se numește Mimi’s, e... — Ador Mimi’s! mi-au scăpat cuvintele, șocată că mai exista cineva care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
eram absolut înnebunită după el - și simțeam nevoia să-i fac cunoscută existența. Ultimul lucru pe care mi-l doream era să-l fac pe mult iubitul nepot al lui Jackson să creadă că aceea era mai mult decât o cină între prieteni. — Consideră-te norocoasă, mi-a răspuns Luke zâmbindu-mi și ridicând ochii din meniu. Prietena mea e o vegetariană strictă, ceea ce înseamnă că eu sunt nevoit să îndur multe mese de la Zen Palate. Abia am reușit să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
la picioarele prietenului meu - dar cam asta era tot. Prietenul meu. Încă mi se părea că e un vis. Randall se dovedise a fi prietenul minunat care îmi închipuisem că trebuia să fie. Era așa de atent - mă invita la cină în cele mai bune restaurante din oraș, întotdeauna mă întreba cum îmi fusese ziua, mă copleșea cu flori la birou. și avusesem dreptate să nu interpretez greșit debutul nostru destul de slab din dormitor... ne trebuiseră doar vreo câteva săptămâni ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
În orice caz, crezi că am putea să rupem o oră ca să-i vizităm, înainte să mergem spre Montauk? Dacă trecem pe-acolo pe la șase, pentru un cocktail, atunci o să avem destul timp să ajungem la Bea și Harry pentru cină. — La părinții tăi? Sună grozav, am răspuns eu, ridicându-mă în picioare ca să-l sărut de la revedere. Bărbatul perfect care moare de nerăbdare să mă prezinte tatălui și mamei lui. Da, viața ar putea să fie și mai grea. Capitolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]