3,276 matches
-
abațiilor și alegeau un Rege al Nebunilor (respectiv un Rege al Măgarilor). O procesiune mascată parcurgea orașul până la catedrală, unde se ținea o parodie a slujbei religioase, marcată de momente parodice: liturghia bețivilor, liturghia cartoforilor, liturghia măgarului. În biserică, tineri clerici mascați În animale și femei dansau liber și apoi beau și mâncau pe Îndestulate În altar. Iată o evocare a acestei sărbători ireverențioase: În ziua nebunilor, copiii din corul (bisericii - n. M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cartoforilor, liturghia măgarului. În biserică, tineri clerici mascați În animale și femei dansau liber și apoi beau și mâncau pe Îndestulate În altar. Iată o evocare a acestei sărbători ireverențioase: În ziua nebunilor, copiii din corul (bisericii - n. M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant de-al lor, ales cu urale, pe care Îl numesc episcop al nebunilor sau papă al nebunilor; acesta este confirmat În funcția sa prin bufonerii care pun În scenă farsa: un ceremonial burlesc, parodic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de către textele culturii de elită: Aceste texte - primul cunoscut datează de la 1198 - vorbesc despre mii de fantezii, acte exuberante și ireverențioase, extravaganțe, pe care moraliștii le vor repovesti cu plăcere, pentru a Împodobi, cu clișee comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând, a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe În aceste ținute laice și pot fi văzuți defilând În jurul altarului cu brațele pline de sticle
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rituri, este aceea oferită În 1579 de judele Sibiului, Albert Huet, pentru a marca victoria de la Polatsk a principelui Ștefan Báthory Împotriva armatelor rusești: Magistratul (Sfatul orașului) i-a anunțat imediat pe cetățeni de o sărbătoare solemnă, mai apoi pe clerici să-l slăvească pe Dumnezeu cel Atotputernic În biserică, prin intonarea cântului ambrosian după cum e obiceiul. Breslelor li s-a poruncit ca În ziua următoare să Îmbrace zalele de fier și membrii să fie Înarmați sub steagurile fiecăreia dintre ele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
regelui și a suitei sale permitea mutarea liturghiei puterii În fiecare oraș vizitat. Conform logicii procesiunii, regele, ca entitate care Întrupa puterea divină, trecea prin teritorii și le consacra prin simpla lui prezență. El era Întâmpinat la porțile orașului de clerici și autorități laice, care Își arătau supunerea prin faptul că Îi predau „cheia” orașului, adică Însemnele puterii de a stăpâni orașul. Suita regală și somitățile orașului defilau pe străzi, Îndreptându-se către locul ceremoniei supreme - catedrala unde se ținea o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comandanții celor trei corpuri ale armatei au servit drept ultimi Însoțitori. La capătul final, unde fusese pregătit un rug din lemn de santal, aștepta un șir lung de demnitari religioși, reprezentând toate religiile Indiei, cu excepția uneia: nu era prezent niciun cleric sikh. ș...ț Însă guvernul era nerăbdător să demonstreze că și sikhi constituiau o parte componentă a sistemului. Ei au Încercat În mod disperat să trimită un mesaj prin care să comunice faptul că nu intenționau ca sikhii să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să trimită un mesaj prin care să comunice faptul că nu intenționau ca sikhii să fie tratați ca niște trădători sau asasini. Astfel, trei politicieni sikhi din Partidul Congresului al lui Gandhi au fost lăsați să se alăture șirului de clerici, deși aceștia nu posedau niciun statut preoțesc. În mod similar, turbanele roșii-purpurii a unei jumătăți de duzină de sikhi se vedeau foarte distinct În mijlocul gărzii de onoare (D. Kertzer, 2002, p. 159). Deoarece Indira Gandhi fusese asasinată de un militar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
despre Aișa, ultima soție a lui Mahomed. Mai recent musulmanii sin Italia au protestat vehement împotriva unei fresce vechi de cinci sute de ani din Catedrala din Bologna, care-l înfățișa pe Mahomed aruncat în iad gol. De asemenea unii clerici musulmani cer ca în școlile publice cu un procent mare de imigranți să nu se mai predea Infernul de Dante, căci este o lucrare ofensatoare pentru musulmani. Incapacitatea musulmanilor de a accepta realitățile unui stat laic, va duce la conflict
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
curente 122. În Mexic (Alta sau California Superioară a aparținut Mexicului până în 1850)123 și în America de Sud, cuceritorii spanioli au fost curând urmați de misionari, în special franciscani și iezuiți, care cultivau vița de vie pentru a produce vinul liturgic. Clericii s-au servit de asemenea de cultura viței de vie pentru a implanta civilizația creștină, avatar al civilizației vinului, în aceste noi teritorii păgâne. Prima introducere a vinului în California pe care o cunoaștem datează din 1769, când sub conducerea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
prefețe, manuale pedagogice. Între 1856 și 1858, sub privegherea și cu o frumoasă prefață a lui Ș., se tipărește Biblia. Va urma, în această chestiune, o înfruntare cu I. Heliade-Rădulescu, care începuse la Paris o tălmăcire a Bibliei, contestată de clericul ardelean pentru incompetență teologică și pentru întrebuințarea unei exprimări artificiale în locul limbajului bisericesc și a graiului popular. În manuscris i-a rămas o gramatică (Grammatica valachica), redactată în latinește (cu echivalențe românești), inspirată din lucrarea similară a lui Constantin Diaconovici-Loga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
încurajată și susținută de ierarhii din acea vreme, evidențiindu-se în acest sens arhiepiscopii Raymund Netzhammer și Alexandru Theodor Cisar la București și episcopii Nicolae Iosif Camilli și Mihai Robu la Iași. În același sens lucrarea evidențiază figurile ilustre de clerici și laici deopotrivă care s-au aflat la conducerea acestor publicații fanion și ale căror portrete le regăsim în paginile ei. Numele "apostolilor presei bune" românești, precum cele ale Monseniorului Anton Gabor (Iași), Carol Auner și Iosif Frollo (București), ocupă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
special. Tema primului capitol referitoare la mijloacele de comunicare socială din cadrul Bisericii Catolice a fost, așadar, foarte puțin abordată după 1990 în România (în perioada comunistă acest subiect fiind practic inexistent), în doar câteva studii și articole punctuale realizate de clerici catolici, în care s-a insistat pe latura teologică a problemei; aici, cercetarea nu are un caracter științific; sunt mai degrabă eseuri, ce conțin reflecții asupra temei în cauză (aceste materiale sunt utile totuși pentru a demonstra substratul teologic al
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ziarist să o răspândească. La fel de dăunătoare credinței erau lauda unor persoane sau a unor lucruri care nu trebuiau lăudate, cât și critica lor nefondată: nu trebuiau criticate dispozițiile date de autoritatea ecleziastică, deoarece Biserica nu era un parlament. Atunci când anumiți clerici nu se comportau în conformitate cu normele bisericești, era important să nu se dea atenție ziarelor contrare credinței, pentru că exagerau aceste fapte. Dacă nu-i puteau apăra sau scuza, ziarele puteau să facă totuși cunoscută nefericirea celor ce trageau concluzii greșite în privința
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
respectivul stat. În Occidentul catolic au existat cele mai numeroase, profesioniste și răspândite publicații catolice. Ne-am referit la state precum Italia, Germania, Franța și Spania, care au reprezentat un model și au oferit posibilitatea de a se forma unor clerici din state mai puțin dezvoltate, sau unora care proveneau din țări unde confesiunea catolică era minoritară; aceștia din urmă, întorși în țările lor, au inițiat și dezvoltat o presă catolică locală, nu de puține ori cu sprijinul chiar și financiar
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
istoricului ungur Jakab Elek, prima publicație a apărut în 1798 și s-a numit Gazeta românească pentru țăran 304. Primul periodic român a fost Khrestomaticul românescu, publicat la Cernăuți în 1820 de către Theodor Racocea, sub îndrumarea poetului Ion Budai Deleanu, cleric greco-catolic ce a studiat la Viena. Cea de-a doua revistă română Biblioteca românească, a fost editată în perioada 1821-1834 de către Zaharia Karkaleki . Aceasta a fost condusă de către preotul unit Ioan Trifu care, devenind ulterior director al liceului din Craiova
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a fost condusă de către preotul unit Ioan Trifu care, devenind ulterior director al liceului din Craiova, a purtat numele I. Maiorescu 305. În 1838 a apărut primul ziar românesc din Transilvania: Gazeta Transilvaniei, al cărui director era George Barițiu. Acest cleric unit de la Blaj a făcut din ziar (conform lui Mihail Kogălniceanu) "un campion neobosit al drepturilor principatelor române". Publicația a apărut fără întreruperi până în 1918, fiind de fapt organul Partidului Național Român din Transilvania și "apărătorul Unirii"306. Ulterior, Gazeta
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au încetat (cu mici excepții) să mai apară după Marea Unire. În perioada interbelică, în Transilvania circulau următoarele publicații (cu apariție săptămânală) în limba română: ziarul Unirea (organ politic bisericesc "pentru apărarea intereselor Bisericii Unite din România", se adresa deopotrivă clericilor și intelectualilor laici greco-catolici, apărea în 2000 de exemplare) fondat în 1892 de un grup de profesori de teologie și redactat în anii 30 de canonicul Alexandru Rusu și profesorul Augustin Popa; revista Unirea poporului (foaie pentru popor, era distribuită
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
aspecte ori situații politice. Ziarele greco-catolice aveau la bază, pe lângă aspectul religios și pe cel național. Multe din tipărituri și unii scriitorii uniți au constituit adevărate centre de manifestare a românismului și a dorinței de unire. Publicațiile maghiare, precum și câțiva clerici, au dat dovadă după 1918 de atitudini vădit pro-maghiare și uneori iredentiste. Aceste diferențe majore față de celelalte țări din Europa au făcut ca în România să nu se poată crea acele organisme de presă care să contribuie la dezvoltarea ei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
politice și sociale, toate publicațiile catolice au fost desființate. II.3.1.3. Redactori și colaboratori ai publicațiilor catolice din București Oamenii bisericii au avut o contribuție însemnată la dezvoltarea presei catolice din România, care a evoluat și datorită unor clerici care au făcut din apostolatul în presă, misiunea lor principală. Oferim în continuare câteva date din viața celor mai importanți dintre ei, sintetizând în același timp activitatea lor publicistică. Carol Auner. A fost redactorul revistei Bukarester katolisches sonntagsblatt și unul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mai multe lucrări și articole științifice publicate în reviste de cultură din țară și din străinătate, în limba germană și română 518. După intrarea României în război, s-au produs numeroase evenimente neplăcute pentru o parte a populației și a clericilor catolici, datorate naționalității lor germane sau austriece. Au fost arestați mai mulți preoți, iar arhiepiscopul și secretarul său (preotul Lucius) au fost desemnați să administreze bisericile și parohiile acestora. Școlile și institutele catolice au fost reamenajate ca spitale și au
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Acțiunile episcopului Durcovici au fost în strânsă legătură cu mișcarea neotomistă, ce a pătruns relativ târziu în România și care nu a avut un caracter unitar. Primii care au "aderat" la această mișcare în spațiul cultural românesc au fost câțiva clerici catolici, printre care: Vasile Suciu, Ioan Miclea, monseniorul Vladimir Ghica și Anton Durcovici 542. Promovarea neotomismului de către acesta din urmă s-a reflectat în activitatea didactică desfășurată între 1924 și 1947, perioadă în care a fost rector al seminarului "Sf.
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a Bibliei, s-a expus punctul de vedere al Bisericii Catolice. Toate publicațiile catolice au fost supuse unei cenzuri bisericești realizate de episcopi și de conducătorii ordinelor misionare (în cazul revistelor ce aparțineau acestor ordine). Articolele publicate au fost utile clericilor, dar și laicilor. Soluțiile oferite la unele probleme constituiau subiecte de predici, preoții având ocazia de a se informa mai bine și putând transmite apoi aceste informații credincioșilor. Aceștia aveau și ei acces direct la scrierile catolice care răspundeau la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a fost hirotonit preot, la Assisi 767. Cu toate că avea o sănătate șubredă, întorcându-se în țară, a întreprins un apostolat plin de roade și de aceea, în trei rânduri i s-a încredințat oficiul de maestru de novici pentru frații clerici și laici ai ordinului franciscan. În anul 1929 a îmbrățișat ritul greco-catolic, fiind trimis în dieceza de Oradea, unde și-a desfășurat apostolatul la Drăgești, Gruilung, Decănești și Calea Mare. A fost paroh secund al catedralei din Oradea, oficiu ce
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
existența unui control exercitat de autoritatea bisericească asupra tuturor articolelor și materialelor publicate în presa catolică: "Sfânta Biserică are mare grijă să nu se strecoare în scrierile catolice greșeli împotriva credinței și a bunelor moravuri. De aceea nici un catolic, fie cleric, ori civil, nu poate tipări sau publica vreo scriere în care se atinge credința și bunele moravuri, fără ca mai întâi aceste scrieri să treacă sub așa numita cenzură bisericească. Cât privește revistele ori ziarele periodice,acestea să aibă un director
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în paginile căreia aproape că nu a fost număr în care să nu publice ceva976. Activitatea monseniorului Gabor a avut ca scop și stabilirea unor legături strânse cu catolicii din Vechiul Regat, cu românii uniți din Transilvania, dar și cu clericii ortodocși din Basarabia, unde în 1935 a înființat o filială a Editurii "Presa Bună" (la Chișinău). A participat la toate manifestările importante (atât la cele religioase, cât și la cele cu un pronunțat caracter național) precum întrunirile AGRU (Asociația Generală
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]