5,610 matches
-
privește de parcă ar fi uitat cine sunt. — Bună! zice și își lasă servieta pe un scaun. — Bună! zic radioasă, îndepărtându‑mă de ușa sifonierului. Străine. — Știu, spune Luke, frecându‑se pe față obosit. Îmi pare rău. Totul e... un fel coșmar, să fiu sincer. Cu toate astea, am auzit de testul tău video. E o veste nemaipomenită. Se duce la minibar, își pune un scotch și îl dă pe gât. Apoi își mai pune unul și ia o înghițitură zdravănă în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Doar un impuls stupid... adică... — Ce se întâmplă, Suze? Fac o față lungă. O, Doamne, nu e Nick, nu? Nick e ultimul prieten al lui Suze, cel care era mereu deprimat și beat și se rățoia la ea. Un adevărat coșmar, sinceră să fiu. Dar, din câte știu eu, a terminat‑o cu el acum câteva luni. — Nu, nu e Nick. E... O, Doamne. — Suze... — OK! Dar promite‑mi că nu... Că nu ce? Că nu zici nimic. — Ce să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aruncă la gunoi. În timpul zilei, evită străzile pe unde sunt puse afișe comuniste. Nu mai ține legătura cu prietenii comuniști. Zgomotele casei i se par din nou plăcute. Gălăgia făcută de soțul și soția care se ceartă alături îi ține coșmarurile la distanță. Pianul băiatului din vecini îi pare muzică din ceruri. Nu o mai deranjează mirosul de sos de soia ars care vine din bucătărie. Stă întinsă în pat toată ziulica și îi mai este dor încă de Yu Qiwei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în spatele unei uși închise și își pierd sufletul pentru totdeauna. Lan Ping are credința că se poate folosi de succesul cu Nora. Însă dedesubtul surâsului, e singură și deprimată. Glasu-i dulce este adesea gâtuit. Are o nuanță de teamă. În coșmarurile ei, pământul se despică și o înghite tăcut. În toiul acestei frici îl întâlnește pe Tang Nah. El se îndreaptă spre ea pe strada zgomotoasă, la asfințit. Îi zâmbește, se oprește, își scoate țigara dintre buze și se prezintă. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
doi. Toată viața lui, Kang Sheng se menține în fundal, în afara atenției. Nimeni nu-i poate simți prezența decât atunci când e brusc prins de umbra lui. Și atunci e prea târziu. I-ai căzut în capcană. Ești prins într-un coșmar. Ești înghițit și dezmembrat de o creatură misterioasă. Nimeni până acum nu a reușit să scape și să spună lumii ce s-a întâmplat. Nimeni nu poate spune povestea lui Kang Sheng. Numai câțiva, puțini la număr, au descris invizibila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înzăpeziți am găsit o oarecare siguranță, cu toate astea, însă, înălțimile amețitoare au slăbit pe toată lumea. Mulți au pierit, iar animalele de povară și proviziile au fost abandonate. Ne aflam în regiunile mocirloase ale pajiștilor mlăștinoase. Era o imagine de coșmar. În apropiere de Tibet, oamenii mei au fost atacați, iar acum treceam printr-o zonă stăpânită de triburi ostile. Nu se găsea nimic de mâncare. Bucătarii au dezgropat ceva ce păreau a fi napi, care mai apoi s-au dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
În nopțile cu lună plină, locul arată ca un magnific teren poleit cu gheață. Și cu toate astea, niciodată în viața mea nu m-am simțit mai rău ca acum. Sunt lăsată singură cu toate aceste comori. Sunt lăsată cu coșmarurile mele. Am ajutat la ieșirea din ou a revoluției tale! se aude ea țipând. Se trezește noaptea și stă pe întuneric. O transpirație rece i se prelinge în decolteu. Are spatele ud. Țipetele ei se târăsc pe pardoseală și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
faci, îi șoptește Kang sheng, pune otravă în bolul cu orez al lui Zhou înainte ca el să pună în al tău. Mao își pierde mințile și ar fi bine să te grăbești. Nu pot să respir. Cel mai groaznic coșmar al meu a venit să pună stăpânire pe mine. Sunt prinsă într-o poveste clasică din Orașul Interzis. Decorul se numește Grădina Uitată. Personajele sunt concubinele imperiale fără membre. Ele mă vizitează în vise și nu vor să mă părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încât nu mè mai pot recunoaște?! Care este adevèrul Matei? Eu sunt adevèratul Matei, privește-mè în fațè, Corina m-a pèrèsit pentru Vlad, lèsând în urma ei întinderi sufletești devastate, construcțiile de beton ale minții prèbușindu-se din temelii, o viziune de coșmar, Nu am avut de ales! buldozerele rațiunii trebuiau sè-și facè datoria, sè îndepèrteze molozul, Nu-mi dai, te rog un foc, față de lângè mine îmi cere un foc la țigarè, scot brichetă din buzunarul pantalonului și scapèr flacèra roșieticè spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
gâtului, ai limbii. Bănuiește, de fapt, care este visul, se tot repetă ori de câte ori Îl doare piciorul, e bolnav sau doarme În condiții inconfortabil. Și, În plus, l-a auzit povestit de sute și sute de ori, În atâtea variante... Împarte coșmarurile exilatului cu toți cei ca el care visează aceeași călătorie periculoasă, unii sunt prinși Dincolo și nu mai pot să se Întoarcă, alții sunt fericiți pentru că rudele și prietenii Îi așteaptă În gară, cu flori... De când trăiește În această țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
comună. Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci perseverența Christei cu devotamentul și dragostea cu dorința lui de legitimitate În țara de adopție? * —...Plecarea asta te-a Întors pe dos, dormi agitat... Sunt convinsă că ai coșmaruri... Mormăie ceva, nu, da, poate. După ce tușește o vreme, s-a Înecat cu pastila, rămâne nemișcat, cu ochii la autostrada monotonă, tăiată În două de gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește și dispare În urma mașinii, ascunzându-se după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de amintirile lui din Ucraina, de execuțiile preventive ale unor localnici evrei și partizani, făcute de Einsatzgruppe, la care și el, ca și alții din Wehrmacht, asistase - poate uneori chiar dăduse o mână de ajutor? Avea și el de uitat coșmarurile lui, conservele expirate, diareea și frigul inuman din tranșeele de la Stalingrad, de care amintea câteodată, lupta cu ghearele și cu dinții pentru un loc În camioanele retragerii, În mijlocul unei mulțimi de soldați sălbăticiți, piciorul amputat de la genunchi În compartimentul sanitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
absentă -, Întoarsă spre amintirile din interiorul lui, a rămas pironită pe afișul colorat de pe frigider. A uitat chiar și de privirea Christei: ocrotitoare, ironică, sigură că Îl Înțelege mai bine decât se Înțelege singur. * —...Întoarcerea a fost, Într-adevăr, un coșmar, dragii mei. E drept că eram obosit și nervos Încă de când am plecat spre aeroport, pentru că mi-am făcut bagajele Într-o agitație insuportabilă! În jurul meu era un du-te-vino, o foială ca Într-o sală de așteptare! Fiecare mai apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
auzi cum sapă tot mai aproape, Klara, mamă, așteptați Încă puțin, ei au să vă dezgroape! Au să sape atent, cu grijă, ca să nu vă rănească, să nu vă... au să dezgroape, ce? Nu urla, trezește-te! E doar un coșmar, ai visat! Nu-ți pierde capul, mergi cum poți Înainte, e viața ta adevărată. Mi-e frică să adorm și să visez, mi-e frică să scormonesc, urlând, În molozul fierbinte, În așchiile de sticlă, cu unghiile mele Însângerate, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Adoptaseră unul de la altul fraze, gesturi, cuvinte, ba chiar și amintirile celuilalt. Cum adică adoptaseră amintirile celuilalt? Mâinile ei Înmănușate s-au Încleștat pe volan. Oare nu asta a Încercat și ea, ani de zile - să-i simtă alături În coșmarurile din care se trezește transpirată, cu inima bătând, cu gâtul Încordat de strigătele mute? Nu la asta s-a tot gândit, stând cu ochii larg deschiși În Întuneric, de teamă că adoarme la loc, lângă respirația lui șuierată, nepăsătoare? Minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fior rece. Își strânse șalul mai bine și își rezemă fruntea de geam. Își aștepta băiatul, la fel cum îl așteptase cândva pe Alecu. Și asta o neliniștea, îi rănea inima cu zimții aceleiași suferințe. Oare va retrăi din nou coșmarul? Era o copilă când îl zărise prima oară pe tânărul Alecu, fiul Luminăției Sale, Poetul. Și în mintea ei începuse să se toarcă o poveste cu un Făt-Frumos plin de farmec și de inteligență. Ochii lui mari o urmau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea de față. „Mă iubești! Spune! Hai, recunoaște!” Disperată, încă se mai agăța de vorbele lui, sperând că va redeveni iubitul ei și numai al ei, că lucrurile se vor îndrepta. Dar nu se mai îndreptaseră niciodată. Trăia într-un coșmar prelins an după an, devenit tot mai adânc și întunecat. Și nu îndrăznea să se plângă nimănui. Era orfană. Nu avea prieteni. Și apoi atâta lucru apucase și ea să învețe: că mai curând este crezut bărbatul care se vaită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că, după un moment în care el își savura succesul, Alecu izbucnea în hohote de râs și își bătea joc cu cele mai usturătoare vorbe de bieții spectatori creduli. ― Sfinte Dumnezeule, șopti iar clucereasa Elenca, nu mă arunca în același coșmar! Nu lăsa demonul să-mi răpească băiatul! N-aș mai putea să în... Văzu deodată sania oprită în fața porții. Recunoscu vizitiul. Dar sania era goală. Nici urmă de Iancu. Simți cuțitul rece al unei spaime cumplite și zvârcolirea dureroasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cea mai cumplită capcană pentru o femeie, dar refuza cu oroare orice contact fizic. Devenise conștientă de această oroare după moartea lui Fabio. Orice atingere, oricât de ușoară, îi trezea doar un recul dureros. Guibert o vindecase de insomnii, de coșmaruri. Încercase, după puterile lui, să o ajute pe acestă femeie tânără, frumoasă, în plină putere, să-și trăiască totuși viața, blestemând, în același timp, specimenul masculin, un nefericit caz patologic, în fond. Un sadomasochist, zoofil, ginecoman și homosexual, cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl sfătuise pe seraschierul armatei otomane de la Dunăre să păstreze o totală neutralitate. Și planul împăratului eșuase. Deocamdată prințul nu vedea nici o ieșire. Era condamnat la așteptare. Departe de Mariam, de familie, de iubita lui, micuța Gaiané. Dormea prost, avea coșmaruri. Noaptea imaginile luau locul gândurilor. Totul devenea sentiment, senzație imediată, halucinație. Trăia cu intesitate violentele evenimente din timpul revoltei ienicerilor. Alerga pe străzi pline de sânge... Fugea îngrozit de strigătele urmăritorilor... Vedea palatul vizirului arzând ca o torță uriașă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șters cu părul ei, se lăsa miruit de mâinile ei. Iisus se lăsa citit de martorii muți ai acelui moment sensibil din viața lui omenească, ca să reverse apoi asupra lor și mai ales asupra femeii întreaga binecuvântare a iubirii. Umbrele coșmarului se îndepărtau. Rămânea primenit de toată spaima. Îngenunchea lângă pat și se ruga. Își implora îngerul să-i ocrotească familia, să-i țină iubita, micuța Gaiané, între aripile lui. Se ruga și peste zi, ori de câte ori întâlnea vreo troiță sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Bineînțeles, dacă îl vei întreba, nu va recunoaște asta. Afișează un calm desăvârșit. ― Și războiul? Listele morților sunt cutremurătoare. Ce naiba s-a întâmplat acolo? Cauraincourt își strânse deodată pleoapele, ca și cum ar fi vrut să se apere de o viziune de coșmar. ― Dezastru! Hecatombă de cadavre! țăranii ăia ruși, mujicii... Ah! Ignorau toate ordinele de retragere. Luptau cu încrâncenare, cu un fel de obidă neagră, cu o mare sete de răzbunare... lavă de ură... Ura asta a mujicilor l-a doborât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător și îngrozitor. Domnul Chawla se duse să vadă ce făcea Sampath. — Vor ajunge curând, spuse el și se întoarse pe cărare pentru a i se alătura lui Ammaji, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător și îngrozitor. Domnul Chawla se duse să vadă ce făcea Sampath. — Vor ajunge curând, spuse el și se întoarse pe cărare pentru a i se alătura lui Ammaji, care-l aștepta pe șeful poliției la intrarea în livadă, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
doi pot fi uneori dificile, nu? Alison a clătinat din cap și i-a zâmbit recunoscătoare. — Da. Da, pot fi dificile. Dintr-odată, femeia a simțit că între ea și doctor se formase o punte de legătură. — Doamne, sună de coșmar! Fiona a mestecat în ceașca de cappuccino și-a băgat în gură o linguriță cu frișcă. Ajungi să te întrebi cum de o persoană așa de brutală a fost atrasă de o carieră care-l obligă să trateze cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]