16,530 matches
-
făcut, Traian se ridică calm de la masă și se îndreptă spre ieșire, în timp ce Cristi chemă chelnerul să facă nota. Bărbatul cu chelie se ridică și el de la masă și se îndreptă spre toaletă. Deși ocupat cu chelnerul, Cristi văzu cu coada ochiului cum individul ocolește intrarea în grupul sanitar și se furișează spre bucătărie. Ceva nu era în ordine, probabil că îl priviseră prea insistent și acesta băgase de seamă, pentru că individul voia s-o șteargă pe neobservate. Toma știa sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l ia peste picior. Pentru că aveți atâta experiență! adăugă Vasilică lămurind situația. Tot chichirezul acestei metode este să-ți rămână una dintre piste și nu să le elimini pe toate. Atenție însă, asta nu înseamnă că imediat ce ai ajuns la coada listei te oprești. Nu, le investighezi pe toate, cu aceeași acuratețe și abia apoi poți să presupui că aceea este cea adevărată. Altfel, pățești ca tine: ori ți se epuizează lista ori ipo teza rămasă nu este cea potrivită. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sprijinea cu toată greutatea de brațul său ca și cum îi era greu să pășească. Vorbim când ajungem acasă, rosti ea după câțiva pași, aici nu mi se pare potrivit să mai discutăm despre asta. Ajunseseră deja în piațeta din fața primăriei. Cu coada ochiului, Cristi urmări siluetele lor reflectate în ferestrele întunecate ale restaurantului unde cinaseră mai devreme, acum închis. De acolo, traversară peste scuar și cotiră spre casa lui Simion Pop. Trecând pe sub un felinar de pe stradă, își privi ceasul de la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
printre trunchiurile cărora care crescuseră lăstari deși. Îi văzuse de la distanță și începu se deja să-i ocolească. Nu avea nici un chef să treacă printre ei, ar fi fost un efort inutil și l-ar fi și încetinit pe deasupra. Cu coada ochiu lui i se păru că printre frunzele acestora se zărea ceva alb. Inima îi tresări de bucurie. Nu mai ținu cont de nimic și se năpusti într-acolo. Nici nu băgă în seamă ramurile ce i se agățau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în urmă. Ieșeau dintr-o curbă strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet spre ei. Pe capra celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri și coborî din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa și întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară aproape scuturată din pa chetul lui Calistrat și o aprinse. Stăteau amândoi așezați pe buștean, fumând în tăcere. Bătrânul își așezase toiagul de-a curmezișul în fața lor, ținându-l rezemat de genunchi. Cu coada ochiului, Toma îl observa, încercând să ghicească ce urma să se întâmple. Îl vedea numai din profil și nu se putu abține să-l compare cu Sfinxul din Bucegi. Căciulița de lână cu vârful lăsat pe o parte îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat. În sfârșit, se declară mulțumit. Lăsă lopata deoparte și luă cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea pe coada cazmalei. În liniștea nopții, cuiele care ieșeau din lemnul sicriului scârțâiră lugubru. Pe mal, Ileana tresări, privindu-l speriată. Nu trebuie să te uiți, îi spuse Cristian. Dădu capacul deoparte rezemându-l cu grijă de peretele gropii. Lumină cu lanterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca să afle cine îi întinsese capcana aceasta și, mai ales, să se răzbune pe măsură. Așa îl găsise pe Boris Godunov, fost ofițer în trupele OMON. După destrămarea Uniunii Sovietice fusese lăsat la vatră și acum cam trăgea mâța de coadă pe la Chișinău. Deși nu voia să recunoască nici în ruptul capului, Mihailovici bănuia că acesta colaborase puțin și cu KGB-ul, după felul în care se purta și după relațiile pe care le avea mai peste tot. În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era mult prea mare. Nu-i mai rămânea decât să se ducă în Rusia, Moscova promitea mult în ziua de azi. Numai că, deși la o primă vedere, această opțiune părea optimă, nici acolo nu umblau câini cu colaci în coadă. Crima organizată făcea legea în CSI, luându-și tainul de peste tot. Ba mai mult, dacă vreo afacere li se părea bună, mafia rusă nu pregeta să o ia numai pentru ea. Patronul făcea o donație pentru om al acesteia, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stîngă atîrna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu-și coada. Încins cu o chingă de in, care-i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într-o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe-un par. Alteori și-o anina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se va mistui de Îndată. Fetița n-are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua-i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de-a lungul trunchiului, Încît ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atît de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se tîrăște după ea, cu blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atît de diferite. Hana și Miriam au, de pildă, părul negru ca tăciunele, iar ea, Berta, are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gîndea fetița, călcînd pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca-ntr-un vis, dădu de niște ciuperci cu gîturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gîturi lunguiețe, de care - era sigură, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și-o apropie de față. Își văzu Întîi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței. Apoi chipul ei dispăru, Întîi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se așternu suflarea ei, ca boarea ușoară de pe un măr verde. Iar ea ținea mai departe oglinda În dreptul chipului, pentru că acum vedea pădurea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
câinesc, călinul, păducelul, murul. Pajiștile sunt acoperite de plante ierboase: păișul, ovăsciorul, pirul gras, trifoiul, precum și efemeridele de primăvară: ghioceii, viorelele, toporașii, brebeneii, lăcrămioarele. O vegetație specifică întâlnim în locurile umede, pe lunci, lângă pâraie, bălți, mlaștini: rogozul, pipirigul, stuful, coada calului, papura, izma broaștei, stânjenelul de baltă etc. Pe lângă bălți și mlaștini cresc salcia și răchita, atât spontan cât și prin plantare, în scopul consolidării malurilor și fixării solului. De asemenea, pentru consolidarea și fixarea terenului degradat s-au făcut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de salcâm, care suportă clima uscată și perioadele lungi de secetă. Pe pajiști, în păduri, în rediuri și runcuri, prin poiene și în câmp crește un număr însemnat de plante medicinale (sunt peste 300 de specii), care alcătuiesc farmacia pădurii: coada șoricelului, mușețelul, cicoarea, sovârful, pojarnița, pelinița, sulfina, pătlagina, mierea ursului, urzica moartă, valeriana, săpunarița, vâscul, podbalul, lumânărica, cimbrișorul, cimbrul, mătrăguna, cucuta, chimion, păpădia, menta, vinarița, grâușorul, leurda, rodul pământului, iarba fiarelor, spânzul, socul, păducelul, măceșul, salcâmul, cireșul pădureț, cornul, crușinul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
80% sunt pășune) a dus la înmulțirea plantelor toxice și a buruienilor (plante ruderale), cu valoare furajeră slabă, altele de-a dreptul toxice care dăunează metabolismului animalelor. Dintre plantele toxice amintim (unele au valoare curativă, vindecătoare!): mătrăguna, cucuta, mărul lupului, coada calului, spanacul sălbatic, piciorul cocoșului, mana apei, floarea paștelui, fumărița, ciumăfaiul, măsălarița, baraboi, roșcuța, iarba fiarelor, dalacul, săpunarița, holera, rugina, inul sălbatic, pelinul, vinarița, laptele câinelui, loboda, bozul etc. în condițiile în care se vorbește tot mai mult despre păstrarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
își câștigau pâinea mergând din sat în sat cu meșteșugul lor. Totuși, trebuie făcută precizarea, că românii nu s-au prea înghesuit la învățarea meșteșugurilor, decât foarte târziu, când și-au dat seama cât au pierdut ținându-se numai de coada sapei și a vacii. Românul era prea mândru ca să poată pune mâna pe ciocan, nicovală, forjă, ca să-și ascută sapele, hârlețul, fierul de plug, toporul, fierăria era meserie pentru țigani. Tot așa, deși erau și între români talente și înclinații
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încercările prin care au trecut fiii și fiicele nedreptățiților soartei au putut fi depășite printr-o luptă îndârjită cu cartea, într-o încercare de recuperare și de răzbunare al lungului șir al celor care n-au cunoscut altă educație decât coada sapei și coada vacii. Vitregia vremurilor i-a tot oprit de la înălțare, dar, asemenea vulcanilor, plasma minții, ca o forță latentă, și-a găsit drum să iasă la suprafață, asemenea unui uvoi de lavă. Acești mari anonimi ai satului și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au trecut fiii și fiicele nedreptățiților soartei au putut fi depășite printr-o luptă îndârjită cu cartea, într-o încercare de recuperare și de răzbunare al lungului șir al celor care n-au cunoscut altă educație decât coada sapei și coada vacii. Vitregia vremurilor i-a tot oprit de la înălțare, dar, asemenea vulcanilor, plasma minții, ca o forță latentă, și-a găsit drum să iasă la suprafață, asemenea unui uvoi de lavă. Acești mari anonimi ai satului și școlii românești au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
peste bubele de la gura copiilor. Busuiocul, împreună cu leurda, aiul, leușteanul, măghiranul aveau proprietăți tămăduitoare și erau considerate plante cu virtuți de apărare împotriva răului: duhuri, moroi, cotoroanțe, muma pădurii etc. Alte plante strânse și păstrate de leacă erau mierea ursului, coada șoricelului, codelnița, floarea Paștelui, tămâia Maicii Domnului; altele, care conțineau otrăvuri - barba ursului, cucuta, capul șarpelui, mătrăguna (Bela Dona - care dilată pupila ochilor, folosită la țară în alte scopuri), măsălarița, ciumăfaia erau folosite cu precauție, cu asistența unei „babe doftoroaia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un baltag de lovit, trasă și împuns, nu are nici brâu, nici chimir; haina este strânsă pe corp, iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar Hacquet spune astfel: „Femeia își poartă părul împletit în cozi, acoperit cu o (năframă - n.a.) pânză albă lungă sau văl, pusă în așa fel, încât învelește și bărbia, nimică în jurul gâtului, pe corp o cămașă lung brodată în partea superioară, de-a lungul cusăturilor cu lână pestriță, în jurul mijlocului purta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
luncașilor.” Costumul de sărbătoare, de la horă, cuprindea „cămașa înflorită, bete lucrate cu strămătură în casă; ițari albi și bundiță lucrată toată în strămătură, iar la pălărie flori. Fetele aveau cămașă cu altiță, bătută cu flori, fuste crețe, părul împletit în cozi și floare la ureche.” Era costumul adusă din Bucovina. Cei care au răspunsă la chestionarul întocmit de Olimpia Bădăluță, femei și bărbați, au lăsat mărturie despre „industria” țărănească și meșteșugurile artistice care duceau la crearea îmbrăcămintei de purtare obișnuită, și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu gard de răslogi de lemn de fag, prinși orizontal, unul peste altul, și pari de stejar, iar în jurul ogrăzii, grădina, îngrădită cu gard de nuiele, cu pari și chiar cu spini, mărginindu-se la est cu un teren zisă „coada iazului”, proprietatea lui Dumitru Rosetti. În partea de apusă a casei aveam 10-12 pomi, 5-6 goldani (varietate de pruni cu fructul rotund și dulce) și 5-6 perji (fruct alungit care se desfăcea ușor de pe sâmbure). În colțul dinspre sud-vest al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
53 Pompiliu Poghirc, op. cit., p.180; vezi și Dorinel Ichim, Gospodăria Șărănească de tip complex din Colinele Tutovei, în „Carpica”, XII/1980, p. 303-308. 383 Anexe: Cap. XI - Politicș și administrație în satele comunei Filipeni Cap. XI. Ă Politica țșranului: coada vacii și coarnele plugului. Participarea țșranilor din comuna Filipeni la marile evenimente care au jalonat istoria neamului românescă Dacă e să ne luăm după cele spuse de Dimitrie Cantemir, „țărani moldoveni adevărați nu sunt deloc”. Cei pe care îi aflăm
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
măsură de îndreptat lucrurile. Auzim foarte desă remarca unor semeni de-ai noștri că dacă Ceaușescu dădea de mâncare și acum era la conducere. Așa cum am mai spus, lumea uită repede suferințele îndurate: frigul, foamea, lipsurile de tot felul, umilințele , cozile interminabile la benzină (cota de 20 litri lunar!), la lapte, la carne. Lumea a uitat că nu avea niciun drept la opinie, că era suspectată, urmărită, spionată, terorizată, că era o masă de manevră, pusă să bată din palme, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]