7,311 matches
-
considerată strămoașa chimiei, astrologia, model ancestral pentru astronomie, iar o serie de practici divinatorii, precum fiziognomonia și oniromanția, ar fi precursoarele psihologiei moderne și psihanalizei. Adesea, discursurile lor încearcă să ne convingă de o continuitate între cele două elemente prin coerența argumentării. Cele două direcții epistemologice au apărut totuși în contexte diferite și s-au manifestat ca două paradigme diferite de percepere evaluare și de raportare la existență 181. Astfel, chiar dacă contextul argumentării poate fi același (nevoia omului de a explica
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Economică, 2004, consideră interviul "o tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri, a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socioumane" (p. 297). 126 Ibidem, p. 299. 127 Referindu-se la coerența acțiunilor umane, Cătălin Zamfir opinează, în Structurile gândirii sociologice (București, Editura Politică, 1987), că aici este vorba mai curând de o raționalizare care vine a posteriori, atunci când subiectul este pus să-și argumenteze unele acte. Așadar, omul nu este atât
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
doilea 52. Rezultatele analizei de continut și ale analizei discursului oferă dovezi că design-ul și funcția site-ului sunt în concordanță cu descrierea unei campanii în care toate instrumentele multimedia sunt integrate în strategia campaniei generale, fapt evidențiat de coerență între design-ul paginii de start a mesajului și a limbii folosite cu platformă candidatului. Site-ul lui Băsescu a avut drept funcții furnizarea de informații, în campania electorală, relaționarea și consolidarea partidului care l-a sprijinit, precum și promovarea implicării
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
foarte delicată în măsura în care dimensiunea sexuală este necesar prezentă și explicită. Cunoașterea corpului biologic De la începutul pubertății modificările anatomice, psihologice și morfologice caracterizează persoana dorind să fie cunoscute. Expresia scenică ce poate fi un suport pentru învățarea literară, pune accent pe coerența expresiei verbale și a expresiei corpului. Ea permite să interrelaționarea conștientă a băieților și fetelor, prin intermediul jocului de rol. Acesta permite descoperirea propriei voci, care suferă modificări. Controlul trebuie exersat asupra modulațiilor și ritmicității discursului, atenția asupra respirației și controlul
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
în considerațiile ce urmează ne vom folosi cu un beneficiu maxim de "limbajul-obiect" pe care J. A. Barnes ni-l oferă, asociindu-i însă spectrul mai larg al "metalimbajului" semiotic 22, în orizontul căruia minciuna este analizată ca semn. Pentru coerența demersului analitic, vom urmări "situația mincinoasă" în termenii deja familiari ai "semiozei comunicative", pe care o hexadă metodologică este în măsură să o descrie mai complet 23. 3.1. MINCINOSUL, OM AL TUTUROR TIMPURILOR O expresie generalizată a condiției "păcătoase
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
practicii cotidiene etc. Bunăoară, un set complex de practici (semio)logice de verificare a adevărului sînt puse în evidență de Petru Ioan, care decelează următoarele trei tipuri de criterii de validare a adevărului [1987:37-49]: a) sintactice (consistență, demonstrabilitate, reductibilitate, coerență); b) semantice (decidabilitate, interpretare / reprezentare, satisfacere / realizare în model / corespondență); c) pragmatice (consens, credibilitate, acceptabilitate). Este firesc să judecăm că tot ceea nu se poate valida ca adevăr printr-una sau mai multe din metodele mai sus menționate intră în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pare a fi de nerealizat, în schimb o introducere la teorie specială (interdisciplinară) a minciunii, este, în cazul nostru, nu numai posibilă, ci și plauzibilă, dat fiind faptul că ea face tranziție de la specific la comun, de la parte la întreg. Coerența ansamblului și generanța lui în raport cu viitoarele dezvoltări sînt, însă, absolut necesare pentru acela care consideră că realizarea unei "prolegomene" merită pierderea unui prețios timp personal. Avînd în vedere că "cine se scuză se acuză" nu rămîne decît ca cititorul care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
păzească drumul către pomul vieții" [Facerea, 3:24]; etc. Tuturor acestor "lecturi pe dos", forme ale îndoielii prin care minciuna însăși a pătruns în lume, le răspunde Thoma de Aquino, în Summa Theologiae, prin judecăți de o tulburătoare densitate și coerența logică, pe care din păcate limitatul nostru studiul nu-și mai îngăduie să le menționeze explicit. 16 Și totuși, oricît de nesemnificativă ar fi, o anume competență a asigurat "evoluția" (sau mai degrabă "trecerea") cunoașterii umane de la stadiul experiențial-holistic al
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
simbolului. Și, În acest fel, textul trimite direct (nu doar prin ricoșeul imaginilor) și la ceea ce simbolizează poemul: stări de spirit care nu au caracterul concret, senzorial al imaginilor și se propun doar meditației. Dacă funcția evocatoare este realizată prin coerența și mimetismul textului, decolarea se face doar din locurile unde textul a suferit un accident, o alterare, o deraiere de la cursul firesc. Un astfel de resort poate fi polisemia unei sintagme, posibilitatea de a o Înțelege În mai multe sensuri
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
politicii mondiale. Prezenta ediție include și o introducere substanțial revizuită, care abordează importanța teoriilor Relațiilor Internaționale pentru studenții care se specializează în politica mondială. În fine, dar nu în cele din urmă, întregul volum a fost regândit, s-a îmbunătățit coerența în privința stilului și a prezentării capitolelor, și a fost adăugată o bibliografie consolidată, notele fiind înlocuite de referințe în sistemul Harvard. La fel ca în cazul edițiilor anterioare, editorul nostru, Steven Kennedy, s-a implicat în toate etapele producerii acestui
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
țeluri pe care le prețuiesc mai mult decât supraviețuirea", Waltz (1979:92) admite că asemenea state pot alege în mod rațional să nu adopte un comportament de echilibrare. Iar în practică Waltz introduce mai multe motivații suplimentare care subminează fatal coerența logică a teoriei sale. Waltz pretinde că statele caută "cel puțin supraviețuirea proprie și cel mult impunerea dominației universale" (1979:118). Supraviețuirea nu este totuși o cantitate scăzută de dominare, după cum nici dominarea nu este un surplus de supraviețuire. Iar
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fi o componentă necesară a ideologiei ecologiste, cât și ideea că el ar putea constitui o bază adecvată și dezirabilă pentru o teorie politică. Dintr-o perspectivă normativă, de exemplu, Barry (1999) și Hayward (1995, 1998) pun în discuție atât coerența intelectuală, cât și viabilitatea strategică a ecocentrismului și pledează pentru un antropocentrism moderat care să stea la baza ecologismului politic. Hayward (1995), de exemplu, susține că respingerea antropocentrismului în multe cercuri de gândire ecologiste este greșită ceea ce critică de obieci
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
metodele și procedeele folosite la clasă în vederea formării deprinderilor de scriere corectă. În cultivarea limbajului am avut în vedere următoarele: particularitățile pronunției elevilor în raport cu pronunția literară și măsura în care scrisul fiecăruia reflectă pronunția personală, gradul de cursivitate și de coerență a comunicării personale dincolo de enunț, gradul de automatizare a cititului și scrisului, nivelul de gramaticalitate a enunțurilor construite de ei spontan și măsura capacității lor de a percepe mesajele, vocabularul lor ca volum și ca grad de răspândire a termenilor
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
și contextul biografic, acesta din urmă privit ca mediu stimulator al propensiunii negatoare a pamfletarului. Am urmărit să conferim o oarecare autonomie fiecărui capitol în parte (susceptibil de a fi dezvoltat într-un studiu singular), fără ca acest lucru să afecteze coerența de ansamblu a cercetării, urmărind constant dinamica schemei actanțiale și, evident, modificările în raportul enunț-enunțare. În sfârșit, trebuie să mărturisim că ne-am apropiat de textul publicistic arghezian cu prudența detectivului nerutinat și neconvertit încă la dogmatism metodologic, alunecând pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
asupra căreia insistă M. Angenot în cercetarea sa, și anume cea entimematică, prin care non-dicibilul (sau elipticul) este, de fapt, sursa unei tensiuni intelective, ce transformă discursul în sine într-o provocare pentru cititorul pus în postura de a reconstitui coerența unui ansamblu. Din perspectiva enunțării, discursul polemic explicit este de natură performativă, având ca premise enunțuri constatative referitoare la un adevăr "axiologem (Cornel Munteanu) ajuns în situația de criză". Fiind un tip de discurs, pe de o parte orientat explicit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vor fi odată mai mult edificați în ce privește pe domnul Banu, care, construindu-și ultimul sistem de apărare, a luat măsura oportună să nu mai ‹‹polemizeze›› de aici înainte cu mine niciodată". În articolul arghezian textualizarea referențială e elementul-liant care asigură coerența întregului ansamblu textual prin ligamentarea enunțurilor de natură ficțională (în terminologia lui Paul Cornea: pseudo, transreferențiale și autoreferențiale). Atunci când Arghezi spune că "domnul Banu ia deodată un aer virginal" sau despre el însuși "sunt, evident, un ingrat", abandonează formularea univocă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în terminologia lui Paul Cornea: pseudo, transreferențiale și autoreferențiale). Atunci când Arghezi spune că "domnul Banu ia deodată un aer virginal" sau despre el însuși "sunt, evident, un ingrat", abandonează formularea univocă, glisând, prin antifraza ironică, spre pseudoreferențialitate. El suspendă, temporar, coerența globală pentru a reveni apoi la detaliile lumii obiective (dar subiectiv asumate) într-o incitantă navetă real imaginar real. Enunțul ironic joacă un rol structural și paradigmatic în polemica literară, în mod particular în cea argheziană. În acest punct considerăm
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic în care emergența interlocutorilor ar funcționa ca un artificiu al scriiturii, destinat să pună în relief discursul autorului. 2.6.2. Discursul argumentativ. Fiind un discurs argumentativ, discursul polemic comportă o cercetare dublu orientată: către aspectul rațional (logica argumentării, coerența și coeziunea textului) și către aspectul emoțional (dimensiunea retorică, expresivitatea etc). Aceasta din urmă joacă un rol esențial în polemica literară a cărei finalitate, alături de persuadarea destinatarului (= lector imparțial), în baza argumentației nude, este captația afectivă. Acțiunea conjugată a elementelor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care autorul se distanțează de narator, dar și de personajul principal, printr-un joc al simulărilor ce asigură, până la urmă, polifonia textului polemic literar. Ne întrebăm, firește, cine și cum povestește în textul polemic și observăm că, la nivel global, coerența acestuia este dată de o dominantă narativă responsabilă de ocurența și ligamentarea diferitelor secvențe: descriptive, argumentative, conversaționale (Cornel Munteanu). Intertextualitatea este modalitatea prin care autorul își regizează intervenția publică în așa fel încât eficiența sa să devină maximală. El este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
gerunziilor, enumerația etc.), modală (traduce atitudinea locutorului față de cele enunțate) și retorică (se referă la caracterul epidictic al expunerii și la dimensiunea ei afectivă)81. Secvențe de mică întindere, narative și/sau descriptive dau consistență nucleului narativ, fiind responsabile de coerența întregului scenariu. În textul polemic arghezian (și cu atât mai mult în cel pamfletar), anecdota, ca scenă epică, reprezintă un procedeu narativ predilect. Fiind o povestire în povestire ea produce o breșă ficțională în narațiunea factuală, pe care Arghezi a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori chiar numerotate, pentru a facilita coerența ideatică), aserțiuni categorice cu verbe verdictive și comportative (J.L. Austin), enunțuri cu caracter axiomatic, strategii proleptice etc., dublate de o juvenilă gesticulație retorică. Astfel, tonul capătă accente patetic-imperative sau retoric-interogative care simulează efortul persuadării. De fapt, avem de-a face
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei: cel literal și cel figurat, mizând pe forța de sugestie și persuasiune a reprezentării iconice. El
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
discursurile celorlalți doi episcopi, fiind inserate, în text, printr-o formulă similară: "Primul (apoi "Al doilea" și "Al treilea" episcop către primul doctor"). Considerat global, pamfletul trimite spre teatrul buf, în care indicațiile scenice și regizorale sunt economice și facilitează coerența expunerii. În momentul întâlnirii, personajele " Se îmbrățișează câteșitrei și unii altora își sărută mâinile", apoi " Se fac două grupuri". Hazul este amplificat prin tripla inserție, la intervale atent calculate, a imaginii "scobitului în nas", ce atribuie personajelor aspirante la o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe un consens științific general, are un statut de probă irefutabilă în discursul polemic eminescian. Raționamentul deductiv ulterior este segmențial atașat definiției, prin conectori de consecință, de pildă "prin urmare", "dară" sau concluzivi: "astfel", "căci", "iată", "se vede că", asigurând coerența textuală și întărind silogismul. Această strategie discursivă o întâlnim foarte des în publicistica polemică la Eminescu, alături de argumentele științifice, fie ele date statistice, documente oficiale politice, economice sau demografice și, cel mai ades, informații istorice și istoriografice. Gazetarul nu e
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o trambulină pentru plonjarea în imaginar. La Eminescu, prin convocarea unor surse eterogene textul se dilată concret, în planul ideilor, iar una din virtuțile polemistului rezidă tocmai în armonizarea informației eclectice într-un tot unitar impresionant. Fără a-și pierde coerența și acuratețea, demonstrația eminesciană e asemănătoare bulgărelui de zăpadă rostogolit în aval: se consolidează prin adăugare. La Arghezi în schimb, avem de-a face cu ceea ce Monica Spiridon inspirat numea homeopatie polemică: lovituri de grație pe spații restrânse. De aceea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]