3,279 matches
-
că toate merg la cinema în weekend, toate par să se proiecteze pe ecran. David Lodge începe prin a le radiografia gândurile în manieră Joyceană. Către sfârșit își schimbă maniera și alege o intrigă à la Hardy, cu presimțiri și coincidențe. Romanul nu are o intrigă unitară. Există o povestire în prim plan, cea a lui Clare și Mark (fosta aspirantă la călugărie și tânărul care decide să se facă preot tocmai când fata se așteaptă cel mai puțin), înconjurată de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Clare și Mark (fosta aspirantă la călugărie și tânărul care decide să se facă preot tocmai când fata se așteaptă cel mai puțin), înconjurată de un curcubeu de incidente, fragmente din alte povești lipite de cea centrală prin pure coincidențe. Analiza felului cum gândesc eroii este incitantă. Un erou cu adevărat interesant este Harry, adolescentul mânios, care e violent, încearcă un viol chiar, până ce-și găsește o prietenă și se liniștește. Descriindu-l, Lodge se alătură preocupării lui Lessing și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
persoanje adevărate create de Lodge sunt Robyn și Vic din Nice Work. Pentru moment, pe primul loc e umorul. Să-i fie autorului frică de complicațiile psihologice ale romanului modern? * * * Small World (1984), "O idilă universitară", continuă în aceeași tonalitate. Coincidențele se țin lanț. O lume de conferințe universitare, aventuri amoroase, intrigi. Persse McGarrigle, din Dublin, participă la o conferință în Rummidge și se îndrăgostește de Angelica Pabst. Suntem în 1979. Povestirea ne duce în Italia, Franța, Olanda și America. Angelica
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
disperare pe Angelica, Persse o găsește pe sora ei și e uluit. În finalul romanului aflăm că ambele fete au fost abandonate într-un avion care zbura de la New York la Amsterdam, și au fost adoptate de directorul companiei KLM. Cruntă coincidență, cele două sunt de fapt rodul unei scurte aventuri dintre doi universitari. Coincidențele neverosimile nu lasă prea mult loc imaginației. Morris Zapp și Philip Swallow sunt amândoi cu zece ani mai bătrâni. Amândoi au o poziție redutabilă în catedră. Philip
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
finalul romanului aflăm că ambele fete au fost abandonate într-un avion care zbura de la New York la Amsterdam, și au fost adoptate de directorul companiei KLM. Cruntă coincidență, cele două sunt de fapt rodul unei scurte aventuri dintre doi universitari. Coincidențele neverosimile nu lasă prea mult loc imaginației. Morris Zapp și Philip Swallow sunt amândoi cu zece ani mai bătrâni. Amândoi au o poziție redutabilă în catedră. Philip e șeful catedrei lui, Morris e o autoritate în mai multe domenii. Cartea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în catedră. Philip e șeful catedrei lui, Morris e o autoritate în mai multe domenii. Cartea are haz, deși mai puțin decât cea dinainte. Lodge e mai preocupat de suspans, chiar izbutește să-l creeze, folosindu-se din plin de coincidențe de toate soiurile pentru a face eroii să se întâlnească. La fel ca Changing Places, Small World are și el june însărcinate, amorurile și nefericirile lui, dar nimic nu pare să merite a fi luat în serios. Lectura e relaxată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
găsi, fiindcă nu mai lucrează la biroul de informații de la British Airways, unde a zărit-o. Să fie acesta începutul unei noi căutări? Persse ne lasă foarte indiferenți ca personaj, iar cartea e o asmenea îngrămădeală de șanse ratate și coincidențe supărătoare că nici nu ne mai pasă ce ar mai putea fi. Atmosfera, însă, e realistă. Lodge o ridiculizează din răsputeri. O carte care se auto-batjocorește supraviețuiește destul de greu. Prins în joc, lectorul urmează pilda cărții, desființând-o, ucenic conștiincios
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Charles, prietenul șovăitor al lui Robyn, se mută la Londra, împreună cu prietena fratelui lui Robyn, trecând de la meseria de literat la cea de "funcționar bancar comercial". Urmează părinții lui Robyn, membri ai facultății, familia și colegii lui Vic, străini. Fără coincidențe neverosimile, emoțiile curg firesc, odată cu gândurile și adaptarea la nou, și toate sfârșesc prin a lega o prietenie puternică între Robyn și Vic, care la început de tot se dușmăneau de moarte. Pe măsură ce trece semestrul, Vic înțelege că "s-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Lodge e necruțătoare: ea poate distruge un personaj. Poate ucide tot ce încearcă să fie sentimental. David Lodge, deci, refuză să participe, refuză suspansul vieții reale. El anulează suspansul, îl înlocuiește cu o combinație artificală de întâmplări ce duc la coincidență. Thinks... e în întregime o coincidență lucidă. De la un incident la altul, de la amintire la idee, în mereu alte configurații, ca un caleidoscop, ne trezim că în roman sunt rare fărâme de viață și ne simțim păcăliți. Autorul știa de la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un personaj. Poate ucide tot ce încearcă să fie sentimental. David Lodge, deci, refuză să participe, refuză suspansul vieții reale. El anulează suspansul, îl înlocuiește cu o combinație artificală de întâmplări ce duc la coincidență. Thinks... e în întregime o coincidență lucidă. De la un incident la altul, de la amintire la idee, în mereu alte configurații, ca un caleidoscop, ne trezim că în roman sunt rare fărâme de viață și ne simțim păcăliți. Autorul știa de la prima pagină că vom ajunge la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spectacolului, în capul omului ce-l asasinase odinioară și pe care l-a omorât. O astfel de istorisire poate da loc la trei versiuni diferite. Aristotel o elimină pe cea care ar prezenta o asemenea acțiune ca rezultat al unei coincidențe pur întâmplătoare, căci ea nu ar putea să impresioneze spectatorul. "Verosimilul, scrie el, exclude ca evenimentele să fie datorate hazardului orb". (cap. 9) Aristotel preferă, în schimb, interpretarea unei răzbunări divine, plauzibilă dar nu sigură. El îndepărtează soluția unei intervenții
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt destinul, dragostea, cunoașterea, adevărul, memoria, existența/inexistența, moartea, timpul/eternitatea, jertfa, idealul/realul, tăcerea/cuvintele, toate puse interogativ sub semnul principiului coincidenței contrariilor („Drumul în sus și drumul în jos, sunt unul și același?”). Poemele, multe cu o ritmică muzicală, chiar dacă sunt construite aparent eteroclit, au o logică sinuoasă, oscilând între afirmația și negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
nereidele, ori Însoțesc acțiunea unei divinități, ca nimfele alături de Artemisxe "Artemis", fiind În unele cazuri destinatare ale unor ofrande sacrificiale și al unor culte (Odiseea, XIII, 102 sqq.; XVII, 240-242; Pausanias, VI, 22, 7). a) Cei doisprezece zei În probabilă coincidență cu perioada de formare a cetăților, poleis, și cu dezvoltarea marii arhitecturi a templelor, Între secolele al VIII-lea și al VII-lea Î.Hr., organizarea universului divin suferă o sistematizare ulterioară, care limitează numărul zeităților la douăsprezece. Circumscrisă la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adunate În Erebxe "Ereb" Îndură dureri și umilințe fără sfârșit, așa Încât cea mai grea viață de pe pământ apare infinit superioară destinului defunctului. Este bine să menționăm totuși că Între cele două concepții - cea galică și cea greacă - nu există nici o coincidență materială: coincidența constă doar În conștientizarea ororilor care Îl așteaptă pe om după moarte. Dar, după cum lumea greacă, alături de ororile din Erebxe "Ereb", cunoștea și Insulele Fericiților - despre care vorbesc deja Homer și Hesiod -, la fel și În lumea celtă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Erebxe "Ereb" Îndură dureri și umilințe fără sfârșit, așa Încât cea mai grea viață de pe pământ apare infinit superioară destinului defunctului. Este bine să menționăm totuși că Între cele două concepții - cea galică și cea greacă - nu există nici o coincidență materială: coincidența constă doar În conștientizarea ororilor care Îl așteaptă pe om după moarte. Dar, după cum lumea greacă, alături de ororile din Erebxe "Ereb", cunoștea și Insulele Fericiților - despre care vorbesc deja Homer și Hesiod -, la fel și În lumea celtă, alături de destinul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care o îmbracă jocul calm al proiectării divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se face când certitudinea unei fericite coincidențe se transformă în bănuiala unei cauzalități ascunse. Întrucât orice teleologie extra-umană reprezintă lucrarea în finit a spiritului infinit, faptul de a distinge din capul locului între destin și menire în cazul unei vieți individuale nu stă în puterea ființei conștiente
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Anwesende), ta eonta, ființează (west) în limită (peras).“<ref id=”1”>Martin Heidegger, Holzwege, Frankfurt am Main, Klostermann, p. 339. </ref> Este drept că raportul între faptul de a fi și limită îmbracă un caracter paradoxal, în măsura în care acest raport presupune coincidența între un sfârșit și un început. Ceva trebuie mai întâi să se sfârșească, „să fie gata“, să și dobândească limita ca semn al încheierii și desăvârșirii sale, pentru ca, apoi abia, să înceapă să fie. Trebuie ca mai întâi să se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
minore, rezultat al grabei acestuia 201. El își începe critica metodei și a operei istorice a lui Iorga afirmînd că "lucrările lui Iorga asupra istoriei ungurilor sînt scrise cu patimă și sînt pline de greșeli intenționate"202. Exista încă o coincidență ciudată. Majoritatea covîrșitoare a celor mai importanți istorici unguri revizioniști proveneau din teritorii pierdute în favoarea statelor succesoare, cu multe rude rămase acolo. Mulți arhivari au avut soarta aceasta, ceea ce făcea să le sporească amărăciunea. Oamenii aceștia au trăit multă vreme
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
echipei de comandă era Ștefan Cojocaru. Acesta nutrea o admirație și o dragoste profundă față de Codreanu și era incapabil din punct de vedere psihic să treacă peste durerea provocată de dispariția Căpitanului. Ceilalți erau Ion Tucan, Nicolae Iorga (această stranie coincidență între numele victimei și cel al asasinului va deveni foarte importantă) și un oarecare Schweninger, de origine etnică germană, al cărui nume de botez Boeru nu și-l mai amintea. Nici unul dintre acești oameni nu avea o educație care să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
autor 36 Arhivele Pippidi-Iorga. De Cancicov era un expert în finanțe. D-l Farcaș era administratorul financiar al averii lui Iorga 37 Legionarii puteau ieși basma curată din această situație. Fratele unuia dintre membrii "Echipei Morții", Ștefan Cojocaru, era (ce coincidență!) Paul Cojocaru, Chestorul Poliției Legionare de la Ploiești, reședința județului Prahova, din care făcea parte și Sinaia 38 Nu se știe sigur dacă cinci legionari au intrat în vila lui Iorga, iar unul sau doi dintre ei au rămas în curte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Austria până În 1970. Liderii creștin-democrați, asemenea lui Winston Churchill, erau oameni dintr-o altă epocă: Konrad Adenauer se născuse În 1876, Alcide De Gasperi cu cinci ani mai devreme, iar Churchill Însuși În 1874 - și aceasta nu este o simplă coincidență biografică. Până În 1945, multe țări europene pierduseră deja două generații de lideri potențiali: cei din prima - victime sau invalizi ai primului război mondial; cei din a doua - seduși de tentația fascismului sau asasinați de naziști și simpatizanții lor. De unde calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a deplasat. Inamicul era În continuare Tito, iar spionajul În favoarea puterilor occidentale rămânea principalul cap de acuzare. Dar dintre cei 14 acuzați În „Procesul capilor conspirației Împotriva statului” 11 erau evrei. Rechizitoriul sublinia, de la prima pagină, că nu e o coincidență. „Trădătorii naționaliști-burghezi, troțkiști-titoiști, dușmani ai poporului cehoslovac” erau pe deasupra - și mai presus de orice - și „sioniști”. Stalin era - și fusese dintotdeauna - antisemit. Înainte de al doilea război mondial, antipatia lui față de evrei era mascată de distrugerea altor categorii de indivizi - vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din 1932 până la moarte, În 1964. Pentru Stalin, principala calitate a lui Thorez (ca și a lui Gottwald În Cehoslovacia) era că se putea conta pe el să execute ce i se ordona, fără să pună Întrebări. Nu e o coincidență faptul că, după ce dezertase din armata franceză În timpul războiului ciudat (drôle de guerre) din 1939-1940, Thorez a petrecut următorii cinci ani la Moscova. Partidul Comunist Francez era, pe scurt, un partid-satelit de Încredere, chiar dacă oarecum rigid: un vehicul perfect pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urma să fie abolită. Cum explica Dulles la Întâlnirea Consiliului NATO din aprilie 1954, „capacitatea atomică este, În ochii Statelor Unite, esențială pentru apărarea zonei NATO În fața prezentei amenințări. Pe scurt, trebuie să privim aceste arme ca fiind Într-adevăr convenționale”. Coincidența dintre nuclearizarea NATO și stabilizarea continentului nu era Întâmplătoare. Războiul convențional În centrul și vestul Europei Își pierdea din interesul strategic și pentru sovietici. Moscova acumula arme nucleare, ajungând de la 5 În 1950 la 1.700 până la sfârșitul deceniului. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca Adam Michnik, Jan Litinski sau Barbara Toruñczyk, care participaseră și la primele proteste studențești. Un număr disproporționat de studenți și profesori arestați, expulzați și Închiși În Polonia În perioada 1967-1969 erau de origine evreiască, și asta nu era o coincidență. Încă de când Gomu³ka revenise la putere În 1956, aripa conservatoare (neostalinistă) a Partidului Comunist Polonez căuta un pretext să anuleze liberalizările introduse de el, chiar și pe cele mai modeste. Sub conducerea lui Mieczys³aw Moczar, ministrul de Interne, această opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]