27,125 matches
-
Luana căuta în lungul străzii cu ochi de vultur. Nici urmă de Săndel. Oftă, dezamăgită: Ce neserios! Să abandoneze el două fete ca noi. De teamă să nu rateze întâlnirea, "neseriosul" venise cu zece minute mai devreme. Se oprise în colțul străzii și se ferise să fie văzut că a ajuns acolo înainte de vreme. Tremura de emoție, își făcea planuri să le ducă la un film și la adăpostul întunericului din sală să mângâie mâna Anitei. Visând cu ochii deschiși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îmbrăcă o rochie simplă, în ciuda Sandei care-i pregătise o ținută aproape princiară. Își văzuse colegele dezvoltându-se armonios, cu mult înaintea ei, stăpânind tainele cochetăriei și se simțise, dintr-o dată, mică și insignifiantă. Se așeză cu Anita într-un colț, în sala de sport ornată cu baloane și lumini, încercând să scape de îngrozitorul sentiment de neputință și zădărnicie. Își trăgea mereu rochia peste genunchi, să nu i se vadă juliturile de la ultima partidă de fotbal. Prietena ei n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
locului ei, Luana putea să-l analizeze pe îndelete. Era înalt, suplu și îmbrăcat cu cele mai șic haine pe care le văzuse. Avea un chip de un exotism năucitor. Piele măslinie și catifelată, ochi verzi, cutremurător de frumoși, în colțul buzelor un zâmbet de copil alintat, o copie naturală și inconștientă a surâsului Elvis Presley. Luana înțelese de ce stârnise acest băiat o așa furtună de sentimente. Inima Luanei tresări așa cum o făcuseră toate celelalte. Livianu, secondat îndeaproape de un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
experiența nu de mult petrecută. Mara insistă să meargă împreună. Forțată să participe la distracție, Luana descoperi o atmosferă incendiară. Se dansa nebunește, se bea bere. Lumina difuză și aglomerația de suflete îi oferi prilejul să stea pitită într-un colț și să privească agitația celorlalți. Mara, invitată la dans din mers, în ciuda felului ei de-a fi încinsese o discuție aprinsă cu partenerul. Luana, descoperită în ungherul ei, se trezi și ea invitată. În lumina palidă, nu reuși să zărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lumini. Tinerii apărură pe rând, se acomodară imediat și învățați cu "bairamele" în câteva minute se dezlănțuiră. Mătușa Vanda radia de fericire văzând atmosfera creată în casa ei. Se tot învârtea printre invitați, încercând să le anticipeze dorințele. Într-un colț, pe o față de masă imaculată, așezase farfurii cu tot felul de aperitive și-i înghesuia să mănânce. Magnetofonul urla în boxe, făcând geamurile să se cutremure. Luana, izolată cu Dan într-un ungher, privea mișcările smucite ale adolescenților. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
servietă din piele fină și scoase din ea, cu emoție, un caiet. Pe prima pagină, iscălitura delicată a lui George o făcu să zâmbească. În sfârșit îl dibuise. Avea scrisul îngrijit, mărunt, puțin aplecat spre dreapta. Puse caietul pe-un colț al băncii și închise servieta. În timp ce dirigintele scria pe tablă cuvintele de vocabular, Luana se zbătea în focul creației. Se chinuia să compună o poezie din cele mai expresive. În momentul în care se declară mulțumită, rupse o coală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l mai văzuse până atunci. Luana îl încurajă făcându-i cu ochiul, dădu semnalul și începură să cânte. Spectatorii amuțiră deodată. O liniște dumnezeiască se așternu și glasurile armonioase, mesajul tragic al versului făcură ca sufletele celor prezenți și toate colțurile sălii să vibreze. Când tânguirea cântului se pierdu în ultimele acorduri de chitară, sala rămase cufundată în tăcere. În plină scenă, Luana șopti spre băiat: Nu le-a plăcut. O văzu atunci pe doamna dirigintă, înțepenită în dreptul cortinei, plângând. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-o în aceeași formulă, în tot felul de locuri pitorești. Deși Luana nu avea voie să facă nici un fel de efort fizic, nu s-au putut abține de la plăcerea urcușului prin munți. Și-au instalat corturile în cele mai frumoase colțuri ale naturii, nopțile, la lumina stelelor și a focului, au povestit întâmplări de peste an. La întoarcere, legănată de mersul monoton al autobuzului, vegheată de privirea grijulie a lui Renar, Luana a simțit satisfacția acestei preocupări sincere, o liniște benefică și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ta asta pe care O semăn în sufletul meu. Cu milă și tristă mirare Voi duce-o cu mine mereu". Îl căută pe Rosti cu privirea, în timp ce-i dedica versurile pe care le cânta. Îl zări stând retras într-un colț, privind-o fix, fără să miște. Silueta atât de dragă sufletului ei dispăru o dată cu ultimele acorduri ale chitarei. În penultima zi de școală a primului trimestru, la îndemnul Luanei, elevii au cumpărat cadouri pentru colegul de bancă. Darurile au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luanei împlinirea a optsprezece ani de viață. Refuză, cu hotărâre orice idee de aniversare. Primi felicitările neamurilor și sărbători alături de Sanda, cu un tort de ciocolată în față. Apoi, într-o altă zi, pe îndelete, colegii începură să bârfească pe la colțuri cum că una dintre fete trăiește cu prietenul ei. Ce fericire, gândi Luana, să locuiești în aceeași casă cu cel drag, să-l vezi zi de zi, să te bucuri de el necondiționat". Se afla întâmplător de față la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bietul băiat? E firesc, dacă locuiesc împreună, să i se întâmple o astfel de neglijență. Se uitară la ea consternați. Ce-ai spus, Luana? întrebă Marian. Ești surd? N-auzi? Am spus că... Băiatul o trase de mână într-un colț. N-ai înțeles nimic din ce-am vorbit, așa-i? Ea se fâstâci. Lasă-mă în pace! Stai așa, nu pleca, insistă băiatul. Tu știi ce se întâmplă între un băiat și o fată? Dă-mi pace! Luana scâncea rușinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
alt examen în toamnă și intră la Facultatea de textile. Fericire fără margini pentru Sanda și pregătiri febrile în toată casa. Fetei i se reînnoi garderoba, fu cumpărat un geamantan cât toate zilele, în timp ce Bica hohotea de plâns prin toate colțurile pentru că nepoții îi plecau prin străini și ea rămânea singură. Plecară la Iași, cu câteva zile înainte de începerea anului universitar. Cazarea se făcu, după câteva ceasuri chinuitoare de stat la tot felul de cozi, în complexul studențesc "Tudor Vladimirescu". Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
veni în minte să se răzbune, să-l facă să se agite, să sufere, așa cum suferea ea. Trecuse o lună și jumătate de la discuția pe care o avuseseră în fața cantinei. Luana îl așteptă la intrarea în cămin. Ernest apăru în colțul aleii și văzînd-o dădu să se întoarcă. Se răzgândi și-o porni agale spre ea. Fata îl așteptă liniștită să se apropie, țintuindu-l cu privirea. Ajuns în dreptul ei băiatul o salută și voi să intre. Luana spuse: Sunt însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zid. Femeia continua să întindă rufele, să deretice prin casă, să mestece în oală. Îi așeză să mănânce fără un cuvânt. El refuză și se aruncă într-un fotoliu, pândind-o cu coada ochiului și cu un zâmbet furișat în colțul gurii. Nu era Luana genul de femeie care să tacă. Începu să împroaște acuzații îngrozitoare de infidelitate iar Ștefan nu găsi nimic mai bun de făcut decât să râdă de ea. Înfuriată, se repezi la el cu pumnii strânși, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atâta îndărătnicie și prostie. Ea voia un copil, mai mult decât toate bogățiile din lume și el, ca soț al ei, era dator să i-l ofere. Nu dădea doi bani pe afacerile lui prospere, pe iubirea declarată la orice colț de stradă, dacă nu făcea nici cel mai mic efort să-i dea unicul lucru cu adevărat important în viață. Porniră, astfel, pe un drum fără întoarcere. Luana căzu într-o tăcere îndărătnică, afișând o ranchiună dușmănoasă. El îi răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
slăbea mireasa din ochi, încercând să pună în practică lecțiile de dans pe care Luana i le oferise cu mult timp în urmă. Mătușa Vanda, grijulie față de suferința nepoatei abandonate într-un astfel de moment, filozofa, cu un rictus în colțul gurii. Vezi, Ema, nu trebuie să te afli, musai, nemăritată, ca să fii singură! Petrecerea se termină la cinci dimineața, spre ușurarea doamnei Escu. Se închise în camera ei, jurând că nu-l va ierta pe Ștefan. El bătu la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la acțiunile celorlalți, mătușa Anda o sfida cu o privire glacială, aruncată peste nasul ridicat a superioritate. Sanda, intrată în gura târgului și judecată de lipsă de control asupra fetei, nu mai putea ieși din casă de groaza bârfelor la colț de stradă. Biata femeie, era devastată. Cum aveau să trăiască amândouă dintr-un singur salariu? Nu mai erau vremurile de altădată când, cu bani puțini și o relație, umpleai frigiderul. Acum, deși magazinele musteau de bunătăți, prețurile exagerate te țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
confortul dorit. Scoși din sărite de refuzul Sandei și convinși că ideea plecase de la Luana, neamurile o chemară la vorbitor în sufrageria mătușii Anda de unde, cu ani în urmă, luase spre lectură atâtea cărți minunate. Fata se așeză pe un colț de scaun, în timp ce rudele ei, înfipte bine în locurile lor, o priveau cu superioritate. Anda vorbi prima. Părea că nu se simte bine pentru că tot sorbea, suspinând, dintr-un pahar cu apă. Luana, te-am chemat să-ți spunem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul buzelor, avu tupeul să se așeze în fața Luanei și să-i spună cu o mină supărată: Dacă vrei să rămânem prietene, să nu mai faci niciodată asta. Rămasă fără replică, fata încremeni în spatele mașinii de scris. Înțelese că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numai a lui, îl făcea pe Radu să chiuie de bucurie. La rândul ei, Luana se simțea, în sfârșit, împlinită. Avea să fie mamă, să țină în brațe trup din trupul său, așa cum milioane de femei o făceau în toate colțurile globului. Duse sarcina foarte greu. Voma tot ce mânca, amețea și abia se putea ține pe picioare. Stresat la gândul că ea ar putea pierde copilul, neștiind cum s-o ajute și încurajeze, pus în fața unei situații atât de delicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stându-i în coastă când făcea mâncare, îngrijea copilul sau se ocupa de alte activități gospodărești. Unde înainte tânjise după un bărbat care să-i fie aproape, acum Luana se simțea sufocată de prezența sâcâitoare a soțului ei în orice colț al casei. Sătulă de cei patru pereți și de îndeletnicirile lipsite de satisfacții din interiorul lor, abia aștepta să se întoarcă la serviciu. În adâncul sufletului, Radu spera ca soția lui să renunțe la muncă, să stea acasă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că domnișoara Schtac îi rămânea datoare cu o explicație. Puțin dezorientat de atitudinea nevestei sale, inginerul trebui să accepte o întâlnire între cele două femei, în locul stabilit de Luana. La ora hotărâtă, doamna Noia o văzu pe Rebeca apărând în colțul străzii, îmbrăcată într-o rochie extrem de sexi, după cum îi era obiceiul. Tremură de bucurie la gândul ce pasiune nebună va face Don Juan când va da cu ochii de picioarele ei lungi, de adâncimea, amețitoare, a decolteului. Rebeca se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se "bucura" de interesul lui într-o perioadă încâlcită, ce-o făcea mai irascibilă ca niciodată. Întârziase într-o seară nepermis de mult. Ajunsese în raza blocului când o haită de câini se repezi la ea, lătrând și arătându-și colții înspăimântători. Luana paraliză de spaimă. Începu să țipe isteric. Din umbra copacilor, un bărbat se grăbi s-o apere. Ridică ochii spre chipul protector și întâlni privirea caldă și umilă a lui Radu Noia. Înțelese, atunci, ceva ce nu credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
buzunarele În căutarea țigărilor. — Grozav! Două săptămâni? Felicitări! Întâi a zâmbit, apoi a râs din toată inima. — M-ai dat gata! Tu nu te-ai schimbat deloc, ești aceeași... Margaret! — Pa, ne mai vedem noi, Bill! În fundul Încăperii, Într-un colț mai Întunecat, se eliberase o masă cu două scaune. Margaret s-a așezat și a Încercat să se ocupe de becurile stinse. Ținea să fie totul luminat, preferabil de lumina soarelui. Nu pentru că i-ar fi fost cumva teamă de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mult ca de obicei. — Ai să vezi, a răspuns Karl și a pus pachetul pe pat, lângă Adam. Desfă-l! A tras nerăbdător de hârtia pachetului și a scos la iveală o cutie șubredă de carton, folosită și ruptă pe la colțuri. Pe capac se vedea imaginea unei femei zâmbitoare, cu părul cârlionțat, care Își stropea subțiorile cu deodorant. Avea buze de un roșu aprins asortate cu rochia de un roșu aprins și cu roșul aprins al florii prinse În păr. — Asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]