14,667 matches
-
În care am fost consultat cu privire la tratament. Pot menționa două dintre ele, căci boala apare deseori, și am avut bunul noroc de a-l salva pe chirurgul vasului dintr-o dificultate În această privință. Prima era aceea a unui țâfnos colonel bătrân care, după propria sa afirmație, suferea de dureri reumatice grave, astfel Încât se afla la limita disperării. În această situație, mi s-a adresat el Însuși, mărturisind că remediile pe care i le dăduse chirurgul nu erau bune de nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cunoștința chirurgului această Împrejurare și l-am sfătuit să-i administreze pacientului un decoct de sarsaparilla. Nu se găsea atunci la bord, dar când am atins Capul, chirurgul a procurat un Înlocuitor și a Început să i-l administreze. Nerăbdătorul colonel, negăsindu-se refăcut pe dată, a slobozit din nou una din exclamațiile sale, spunându-mi că băutura nu era de nici un ajutor. L-am convins totuși să persevereze. După două săptămâni a recunoscut că se simțea considerabil mai bine; iar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care-l reprezintă pe fachirul Haridas, pe care o am de la căpitanul Gardner. Chiar dacă niciodată nu l-am văzut pe Haridas, mă bizui pe asemănare - căci, arătându-l mai multor localnici care Îl știau foarte bine, precum și generalului Ventura și colonelului Sir C.M. Wade, care au fost prezenți la revenirea la viață a fachirului, ei au recunoscut asemănarea 334. Înainte de a trece la explicarea planșelor, voi da câteva informații despre datinile și obiceiurile sikhșilor și indienilor, ca supliment la informațiile anterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
studiul introductiv și E. Ciurtin, Honigberger. 4. Titlul ediției engleze și al traducerii Împărtășește slăbiciunea pentru numeral a relatărilor asiatice, Începând poate cu Sir Thomas Herbert, Some Years Travels into Divers Parts of Asia and Afrique (16653) și continuând cu colonelul James Welsh, Military Reminiscenses... of nearly 40 years’ Active Service in the East Indies (1830), Mackenzie, Life in the Mission... or Six Years in India (1854), J. Campbell, A Personal Narrative of Thirteen Years’ Service among the Wild Tribes of
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fost numit agent politic al administrației britanice Sir George Russell Clerk (1800-1889), pentru anii 1839-1842, care s-a mutat apoi la Lahore (1842-1843), devenind În cele din urmă chiar secretar general al East India Company, unde agent britanic era și colonelul Claude Martin Wade, un prieten al lui Honigberger (cf. J.-M. Lafont, Indika, p. 338 n. 157). La Începutul anilor 1830, viitorul Sir Wade a făcut o vizită la Lahore Împreună cu dr. A. Murray și Allard i-a recomandat terapiile
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ulterior comandant al unui corp de cavalerie al East India Company, numit chiar Skinner’s Corpse. James B. Fraser a editat mai târziu Military Memoir of Lieut.-Col. James Skinner (London, 1851), cf. Mildred Archer, Between Battles. The Album of Colonel James Skinner, London, 1982, și Amedeo Maiello, „Catello Filosa: avventuriero stabiese nell’India mughal”, În Agostino Cilardo (ed.), Presenza araba e islamica in Campania, Istituto Universitario Orientale, Napoli, 1992 ș1993ț, p.373 n. 26. Un căpitan T. Skinner scria Excursions
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai 1845, tocmai și de Îndată pentru a Încerca salvarea celor doi ofițeri britanici despre care aflase că sunt În captivitate, așa cum va scrie În Narrative of a mission to Bokhara in the years 1843-1845 to ascertain the fate of colonel Stoddart and capitain Conolly, John Parker, London, 1845, p. 26, chiar dacă pe primul nici măcar nu Îl cunoscuse vreodată, iar pe Conolly doar pasager; apud B. Le Calloc’h, „Un passage du récit de voyage de Joseph Wolff relatif à Csoma
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pp. 30-33). 239. Despre cele două experiențe de Îngropare cu martori ale lui Haridas amintește și R. de Becker, L’hindouisme et la crise du monde moderne, Éd. Planète, Paris, 1966, pp. 169-200, citându-i pe Honigberger și Wilson. 240. Colonelul C.M. Wade este cel care, la data respectivă, a făcut un raport pentru oficialitățile engleze, publicat În Journal of the Asiatic Society of Bengal din 1834, care cuprinde și o adiție a lui Honigberger. Raportul a fost comentat de Arion
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
in the Punjab Kingdom”, publicat pentru prima dată În Indika, p. 273 și p. 285 n. 153). Originalele acestor lucrări e posibil să fie regăsite, pentru că multe dintre picturile lui Imam Bakhs au fost achiziționate și revândute de dr. Benet, coloneii Mouton și Lafont, Ventura și, evident, Honigberger (ibidem, p. 275). 335. Khalsa, „pur(itate)”, este numele pe care și-l atribuie sikhșii conform cărții sfinte Adi Granth. 336. Guru N³nak. 337. Un bogat spectru de alternative față de trecutul istoric se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
turban și pe care Îl folosesc ca armă, putându-l arunca la 55-75 de metri (Sikh Encyclopedia, pp. 99 și 379). 343. În original: Gorekhee Sipahee. 344. În original: Naupalese Sepoy. 345. Pictura originală i-a aparținut căpitanului Gardner (ulterior colonel), cf. J.-M. Lafont, Ranjit Singh, pp. 164-165, cu reproducerea la pl. 228. 346. Planșă reprodusă de V.L. Bologa și D.A. Olaru. 347. Planșa, „probabil după o pictură originală a lui Imam Bakhs Lahori”, e preluată recent de reproducerea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
martorii săi din Panjab. Printre greșelile de transcriere, de altfel puține, din arhivele de la Foreign Political Consultations și Foreign Secret Consultations (la 1822-1849), Lafont semnalează un Martin (sau Martine, precum Wade) În loc de Honigberger - oricum, apelativul Martin Sahib era uzual -, așa cum colonelul Lafont (re)devine De La Fonte 1. Peste o jumătate de mileniu, cei mai mulți și mai Înstăriți Honigberger sunt În Brașov: sunt atestați doi Martin Honigberger, primul născut la 1738, celălalt la 1770, și un Johann (n. 1780, la Rosenau). O istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
putem Închipui, ca o concretizare a virtualităților lecturii... Amănuntul spune tot despre sensul și ecoul memoriilor asiatice ale epocii. Înainte Însă de a intra În Rusia, Honigberger Își va aminti de un spion rus În centrul Asiei, un anume D. (colonelul Maison), agent al intereselor țariste căruia avea să-i succeadă Ivan Viktorovici Vitkevici și de care aflau serviciile secrete engleze și prin mijlocirea lui Honigberger 4. Căci istoria aceasta nu e idilică, Înduioșătoare sau măcar inocentă decât rareori, În preajma Ducesei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
domnit peste Multan și Peshawar Înainte de cucerirea lor de către armata din Panjab, sau Haridas, «fachirul Îngropat». Schöfft oferă și alte portrete ale europenilor În serviciu la Lahore, englezi (van Cortland și Foulkes), prusaci (Steinbach), austro-ungari (Honigberger) și francezi (generalul Court, colonelul Mouton, de Laroche, Lafont)”6 - prin urmare, diferiți prieteni și cunoscuți ai lui Honigberger, și nu numai cei clasici, ci și, bunăoară, colonelul Henry Steinbach. Imaginilor lăsate de Schöfft li se adaugă și câteva portrete descoperite și reproduse abia astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În serviciu la Lahore, englezi (van Cortland și Foulkes), prusaci (Steinbach), austro-ungari (Honigberger) și francezi (generalul Court, colonelul Mouton, de Laroche, Lafont)”6 - prin urmare, diferiți prieteni și cunoscuți ai lui Honigberger, și nu numai cei clasici, ci și, bunăoară, colonelul Henry Steinbach. Imaginilor lăsate de Schöfft li se adaugă și câteva portrete descoperite și reproduse abia astăzi 7. Însă mai surprinzător e faptul că unele dintre picturile persane și sikh pe care Honigberger le-a văzut, intermediat, achiziționat sau vândut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unul, În capcană sau Bombardament obișnuit. O experiență, de asemenea nemijlocită, asigură substanța epică a nuvelelor din culegerea Seara a 13. De data aceasta, S. urmărește procesul reintegrării combatantului întors de pe front în lumea, deja străină, de acasă. Trama din Colonelul Chabert - un om plecat pe front este crezut mort -, scrierea lui Balzac pe care o tălmăcise în 1910, îi oferă un punct de plecare pentru cea mai reușită nuvelă a sa. Prozatorul atinge acum punctul maxim al mijloacelor narative. Drama
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
hoților, București, [1926]; Seara a 13, București, [1927]; Cuza Vodă, [București], 1928; Lucrătorul viei, București, [1929]; Pelerina verde, București, 1929. Traduceri: Guy de Maupassant, Duminicile unui burghez din Paris, București, [1908]; Karl Emil Franzos, Vrăjitoarea, București, 1908; Honoré de Balzac, Colonelul Chabert, București, 1910; Al. Dumas, Cei doi studenți, București, 1913. Repere bibliografice: M. Sd. [Mihail Sadoveanu], Balzac, „Colonelul Chabert”, VR, 1910, 7; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], „Între rețele”, „Avântul”, 1920, 115; Ion Foti, „Pribeag”, „Viitorul”, 1921, 25; Leon Donici, „Miron
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
București, 1929. Traduceri: Guy de Maupassant, Duminicile unui burghez din Paris, București, [1908]; Karl Emil Franzos, Vrăjitoarea, București, 1908; Honoré de Balzac, Colonelul Chabert, București, 1910; Al. Dumas, Cei doi studenți, București, 1913. Repere bibliografice: M. Sd. [Mihail Sadoveanu], Balzac, „Colonelul Chabert”, VR, 1910, 7; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], „Între rețele”, „Avântul”, 1920, 115; Ion Foti, „Pribeag”, „Viitorul”, 1921, 25; Leon Donici, „Miron Grindea”, „Aurora”, 1922, 297; Mihail Dragomirescu, „Contimporanii”, „Buletinul Institutului de Istorie Literară”, 1923, 1; Lovinescu, Scrieri, V, 61
SAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
în 1877, reintră în armată, cu gradul de maior, și participă la asaltul Plevnei. Cu acest prilej compune poezia Marșul călărașilor, care, pusă pe note de I. Mețescu, a fost tipărită și răspândită pe foi volante de societatea Junimea. Ajunge colonel, comandant de regiment și de garnizoană la Bacău, Buzău și Brăila. În 1893, ca urmare a unor conflicte cu superiorii, părăsește definitiv armata, puțin timp înainte de a avea dreptul la gradul de general. În 1894 este ales membru corespondent al
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
fi fost, după propria mărturie, unul din cei care au pregătit răsturnarea domnitorului. Înainte de 1861 mai îndeplinise funcția de director în Prefectura de Poliție a Bucureștiului. Mai târziu avea să fie ajutor de primar al Capitalei. Din 1866 până în 1877 colonelul S. este comandantul Legiunii a IV-a de Gardă Civică. În ultimii ani ai vieții trăiește mai mult retras. Om politic și publicist, S. se dovedește un temperament combativ, chiar pătimaș, preocupat de binele obștesc. A militat cu multă ardoare
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
rangul de stolnic. Tatăl lui S., Petru, urmează cariera militară, avansând la gradul de polcovnic. El își trimite fiul să învețe știința armelor la Potsdam și Berlin. Totuși, în 1869 viitorul poet va intra în oștire ca simplu soldat, devenind colonel și comandant de regiment. Atins de o boală psihică, pleacă să se trateze în Germania și Franța. La întoarcere moare în drum spre țară. S. a fost unul din membrii fideli ai Junimii, colaborând la „Convorbiri literare” chiar din 1867
SKELITTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289714_a_291043]
-
luni, după demobilizare, va fi angajat redactor al venerabilei publicații. În august - noiembrie 1919 scoate și o foaie umoristică, „Ghimpele”. Își adună poeziile în volumul Șoapta clipelor trăite, apărut tot în 1919. Va părăsi însă Brașovul, chemat la Oradea de colonelul G. Bacaloglu, directorul revistei „Cele trei Crișuri”, la care aproape doi ani e secretar de redacție sau (unic) redactor. Aceeași funcție o are și la „Sentinela de la Vest” și „Vestul României”. Celor trei periodice orădene, dar și altora din capitală
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
luat act de dorința românilor de a se uni, a continuat cu lucrările celor două Adunări ad-hoc În 1857, deosebit de importante pentru destinul ulterior al românilor, și a atins un moment de grație În ianuarie 1859 prin dubla alegere a colonelului Al. I. Cuza. Trendul ascendent al epocii a fost spre finele anului 1861, odată cu recunoașterea unirii administrative pe durata vieții domnitorului, s-a Întărit și modernizat, odată cu domnia, prin Statutul din 1864, traversează un moment neplăcut, dar necesar, controversat Încă
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Activi de Infanterie (1940-1942), Facultatea de Drept (licențiat în 1948) și Academia Militară (absolvită în 1961) la București. Participă la război ca sublocotenent, în 1944 fiind rănit în luptele de pe Mureș, la Iernut. Urcă în ierarhia militară până la gradul de colonel (1961). Este director al Teatrului de Estradă al Armatei (1948), redactor la revista „Viața militară” (1950-1965) și la Televiziunea Română, redacția pentru emisiunile militare (1965-1967), trimis special al Radiodifuziunii în Cehoslovacia și Polonia. Debutează cu articole la ziarul „Drum nou” din
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
Stamatiad, Radu Gyr, Gh. Brăescu, Nichita Macedonski, Lucia Borș, Nicolae Milcu, Eufrosina Pallă-Arion, I. Suchianu ș.a. Mulți vor continua să publice și după 1930 fie în secțiunea îngrijită de Brăiloiu, fie în alte pagini. Li se vor alătura Sărmanul Klopștock, colonelul Ion Popescu-Lumină (rubrica „Din alte vremuri”), Vasile Militaru, George Voevidca, George Nutzescu, Volbură Poiană-Năsturaș, Th. Rosen ș.a. Cronica literară va fi susținută până în 1944 de M. Gh. Constantinescu, Aida Vrioni, Paul I. Papadopol, Mihai Niculescu; George Oprescu scrie articole și
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
în satul natal, apoi, la Pașcani, o școală profesională (1945-1948) și liceul la seral (1948-1952). După ce face armata (1954-1956) intră la Școala de Ofițeri a Ministerului de Interne de la Băneasa. Ca ofițer de securitate, parcurge ierarhia militară până la gradul de colonel. Și-a luat doctoratul în filosofie în 1979 cu teza intitulată Specificul negației în cultură. A fost, o perioadă, redactor la revista militară „Pentru patrie”. Volumul de debut, Drum spre liniște (1965), apărut în colecția „Pentru patrie”, se încadrează, ca
VARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290434_a_291763]