3,298 matches
-
Germaniei (1871) . La 18 octombrie 1861, s-a mai anexat și Marea Cruce ca cel mai înalt rang al premiului precum un colan pentru merite deosebite. La începutul Primului Război Mondial distincția a fost lărgită la cinci clase redenumite în: cavaler, ofițer, comandor, mare comandor, cavaler al Marii Cruci) și, din 1918, a fost afiliată o medalie pentru soldați obișnuiți cu merite deosebite de război. Insigna de clasele I-III este o cruce pattée (malteză) pe aur, emailată în alb, iar pentru Marea
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
La 18 octombrie 1861, s-a mai anexat și Marea Cruce ca cel mai înalt rang al premiului precum un colan pentru merite deosebite. La începutul Primului Război Mondial distincția a fost lărgită la cinci clase redenumite în: cavaler, ofițer, comandor, mare comandor, cavaler al Marii Cruci) și, din 1918, a fost afiliată o medalie pentru soldați obișnuiți cu merite deosebite de război. Insigna de clasele I-III este o cruce pattée (malteză) pe aur, emailată în alb, iar pentru Marea Cruce ea
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
soluție completă cu dovadă, si s-a interesat la problemele de calcul variațional. Pentru cercetările sale a primit în 1994 cea mai înaltă distincție în matematică, Medalia Fields. În 2014 a fost distins cu Legiunea de onoare în gradul de comandor.
Pierre-Louis Lions () [Corola-website/Science/335158_a_336487]
-
Studenților” din Sibiu, instituție finanțată de banca Albina funcționând mulți ani sub direcția Veturiei I. Lapedatu. Până în 1948 patrimoniul imobiliar al Așezământului a fost naționalizat iar mijloacele financiare și-au pierdut valoarea în urma stabilizării monetare. Coroana României în grad de "Comandor", 1921 "Marea Cruce / Cordonul" Coroanei României, 1927 "Marea Cruce" a Ordinului Leului Alb acordată de Guvernul Cehoslovaciei, 1936 În 1945, Ion I. Lapedatu fost scos din funcția de Guvernator al BNR la instaurarea Guvernului Dr. Petru Groza în martie 1945
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
la traversarea Munților Taurus și sosesc la București la 17 noiembrie. În cursul raidului s-au parcurs peste 10 500 km. În 1933 locotenent-comandorul George Bănciulescu era secretar general al Aeroclubului Regal al României (ARR), funcție preluată în 1927 de la comandorul Andrei Popovici. În această calitate avea să participe, împreună cu George-Valentin Bibescu, Gheorghe Negrescu și George Constantinescu, la a 33-a Conferință Generală a Federației Aeronautice Internaționale (FAI) din 20-25 decembrie 1933 de la Cairo, cu care ocazie erau planificate diferite manifestări
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
de la Amboise. Alexandru Cernescu (19 decembrie 1896 - 4 ianuarie 1971, București) obține gradele de sublocotenent la 1 iulie 1916, locotenent la 1 septembrie 1917, căpitan la 1 aprilie 1920, locotenent-comandor (maior) la 10 mai 1931, căpitan-comandor la 1 ianuarie 1937, comandor la 6 iunie 1940 și general de escadră în 1944. Urmează Școala de pilotaj și obține brevetul de pilot nr. 226/6.06.1921 și cel de observator la 24 noiembrie 1922. În iulie 1931 participă la un raid de
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Aviație de la Tecuci, în momentul raidurilor în Africa avea gradul de locotenent-comandor. A îndeplinit diferite funcții importante în Aeronautică. George Davidescu (27 februarie 1897 - 20 octombrie 1972, București). Poreclit „Englezul” pentru eleganța sa și calm, comodorul (grad din Aeronautică, între comandor și general de escadră, echivalent cu gradul de „colonel cu stea” din armata de uscat) Davidescu obține gradele de sublocotenent la 1 iunie 1917, locotenent la 1 septembrie 1919, căpitan la 28 septembrie 1926, locotenent-comandor la 1 ianuarie 1934, căpitan-comandor
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
echivalent cu gradul de „colonel cu stea” din armata de uscat) Davidescu obține gradele de sublocotenent la 1 iunie 1917, locotenent la 1 septembrie 1919, căpitan la 28 septembrie 1926, locotenent-comandor la 1 ianuarie 1934, căpitan-comandor la 6 iunie 1938, comandor la 10 mai 1941. Lucrează la Inspectoratul General al Aeronauticii și la Subsecretariatul de Stat al Aerului, transformat în 1935 în Ministerul Aerului și Marinei. Comandant al Școlii Militare de Aviație, în 1943 era șeful cabinetului militar al lui Ion
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Război Mondial. După război este instructor de zbor la Școala Militară de Pilotaj Tecuci, în 1926 având grad de căpitan. În 1934 lt.-com. Jienescu este numit comandant al Flotilei de Luptă de aviație de vânătoare și bombardament. În 1940, comandor, devine șef de stat-major al Comandamentului Forțelor Aeriene. Între 1941-1944 este subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale pentru Aer în guvernele Ion Antonescu. După război este condamnat și închis. Gheorghe Olteanu (13 mai 1902, Sebeș-Alba - 29 iulie 1936, Băneasa
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Timișoarei. A finanțat publicarea revistei "Analele Banatului" și ridicarea statuii pentru Pavel Vasici-Ungureanu. Prin Înalt Decret Regal cu nr. 1142/14 din 3 aprilie 1931, regele Carol al II-lea i-a conferit generalului Ordinul „Ferdinand I” în grad de comandor. Domășnean a fost înmormântat în Cimitirul de pe Strada Cosminului. "Piața General Gheorghe Domășnean" în Timișoara este denumită în memoria lui. Generalul a fost decorat intre alte cu:
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
nu și-a pierdut simțul umorului și a realizat o serie de caricaturi în acuarelă a unor oameni cu care a intrat în contact: seria de portrete intitulate "Philippopolis", caricaturile cu regele Ferdinand al Bulgariei și portretele "Bărbat cu șapcă, Comandorul" și câteva autoportrete aflate la Biblioteca Academiei Române la Cabinetul de stampe (mapa. 151, nr. 51-53). În data de 12 iunie 1918, el se afla în Bucureștiul ocupat de trupele germane fără a avea surse de trai. După primul război mondial
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
politici și militari. Una din caricaturile remarcabile ale revistei a fost cea realizată de Nicolae Petrescu-Găină cu subtitlul "Din dreapta vă... numărați!". Ea este un cumul de portrete ale unor politicieni sau ofițeri ca: Iacob Lahovari, Ioan Culcer, Gheorghe Manu sau comandorul Emanoil Koslinski. Cel mai amuzant lucru, este faptul că Nicolae Petrescu și-a făcut autoportretul și stânga jos al paginii, alăturându-se astfel marilor oameni din conducerea țării. Această temă a fost reluată de către Ary Murnu Gheorghiadis în numărul 18
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
a șase biplane torpiloare Fairey Swordfish ale Aviației Navale decolate de pe aeropotul RAF Manston din Kent. Atacul a fost la rândul lui un eșec. Curajul echipajelor biplanelor Swordfish a fost remarcat atât de britanici cât și de germani. Avionul locotenentului comandor Eugene Esmonde—un veteran al atacului pentru scufundarea cuirasatului "Bismarck"— a fost doborât în luptă alături de întregul detașament de biplane. Esmonde a fost decorat postmortem cu Victoria Cross. Doar cinci dintre cei optsprezece membri ai echipajelor au supraviețuit atacului. Ramsay
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
în momentul în care primele avioane britanice să intre în spațiul aerian al navelor, acestea să se afle în punctul cel mai apropiat de aeroporturi germane. În aceste condiți, piloții "Luftwaffe" au fost capabili să ofere maximum de protecție. Locotenentul comandor Eugene Esmonde, comandantul escadrilei 825 FAA, a decolat în frunte formației de biplane torpiloare Fairey Swordfish la 12:25. Escadrilele de vânâtoare 411 și 64 Squadron, care trebuiau să asigure escorta torpiloarelor, au întârzia 15 minute și nu au mai
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
cu viteză redusă. În timpul luptelor, toate cele șase avioane Swordfish au fost doborâte. În schimb, piloții britanici de vânâtoare au doborât trei Fw 190. Câteva biplane au reușit să lanseze torpilele, dar niciuna dintre acestea nu și-a atins ținta. Comandorul Esmonde a fost doborât și ucis de atacul unui Fw 190. Esmonde a fost decorat postmortem cu Victoria Cross. Doar cinci dintre cei optsprezece membri ai echipajelor Swordfish au supraviețuit atacului. Escadrila de vânătoare RAF 41 a revendicat distrugerea a
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
și redenumit mai multe genuri și specii cazat posibilității de adăugare a elementelor microscopice, dar păstrând majoritatea) . Pentru activitatea sa extraordinară, el a fost distins adesea oară. Pe lângă onorurile menționate mai sus, el a fost decorat cu Marea Cruce de Comandor a Ordinului regal suedez Steaua Polară și numit "doctor honoris causae" prin universitatea din Lund (1868). El a și fost membru al "Societății Regale de Științe Uppsala" (1831), "American Academy of Arts and Sciences" (1849), Academiei de Științe din Berlin (1854
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
1942, Infanteriei Marine Regală i s-a ordonat să își organizeze propriile unități de comando. 6.000 de soldați s-au oferit voluntari, care aveau să formeze nouă comandouri. În 1943, Royal Navy și Royal Air Force și-au organizat propriile comandori. Începând cu 1943, comandourile au început să întreprindă și raiduri la scară mai mare. Comandourile au fost organizate în brigăzi de infanterie de asalt, care aveau să fie forța de șoc în viitoarele operațiuni de debarcare ale aliaților. Din cele
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
fabricație românească IAR 80. În ultima parte a războiului, a comandat Grupurile 1 și 6 Vânătoare (reunite sub titulatura de Grupul 1 Vânătoare) în campania din vest contra Germaniei. Intrată în istorie, o convorbire telefonică între Vizanty și prietenul său, comandorul german Eduard Neumann - care devenise între timp inamicul României, s-a dovedit a fi memorabilă: Până la sfârșitul războiului, Vizanty a acumulat 4.600 de ore de zbor și 43 de victorii personale, conform sistemului prevăzut de Statul Major al Aerului
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
sociale“. Doi ani mai târziu a fost eliberat pe 17.01.1963, fiind grațiat prin decretul 5/63 C.S. semnat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, și a revenit la domiciliul său din Strada Matei Basarab, din București. Istoricul Gheorghe Median detaliază: Fostul comandor a fost nevoit să lucreze ca muncitor necalificat, locuind într-un apartament din București. Fiind considerat un "element periculos" pentru orânduirea socialistă, Ana Maria Vizanty își amintește cum angajații statului totalitar îi hăituiau și supravegheau tatăl: "A rămas fără nimic
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
României, l-a întrebat, în mod oficial, pe Nicolae Ceaușescu despre soarta generalului regalist Paul Teodorescu și despre cea a asului aviației militare . Prin urmare, fostul pilot a fost ridicat în grabă de pe șantierul unde lucra, îmbrăcat în uniformă de comandor și prezentat președintelui Franței. Un istoric a sugerat că „De Gaulle a înțeles că ceva nu era în regulă. Nu a spus nimic, dar a luat legătura în Franța cu foștii aviatori și a fost pusă la cale salvarea lui
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
ironic, salvarea sa de regimul comunist a fost determinată de foștii piloți împotriva cărora Vizanty a luptat în război. Asul român l-a reîntâlnit, cu această ocazie, și pe colonelul german Eduard Neumann, împreună cu care a băut o șampanie. Fiica comandorului își amintește cum, „deși a fost departe de țară, a promovat, prin presa vremii sau în diferite cărți despre aviație, România și aviația sa pe nedrept uitată. A primit o pensie de merit de la statul francez. M-am reîntâlnit cu
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
a zonei petroliere Ploiești, Statul Major al Forțelor Aeriene a organizat, cu sprijinul Primăriei orașului Popești-Leordeni și al doamnei Ana Maria Vizanty, o ceremonie militară cu ocazia căreia a fost dezvelită o placă comemorativă dedicată Grupului 6 Vânătoare și locotenentului comandor aviator Dan Valentin Vizanty.
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
revine în aviație, fiind încadrat la Serviciul Cazarmare din Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului. Este trecut în rezervă, ca urmare a refuzului de a se înscrie ca membru de partid, la 1 aprilie 1960 și pensionat cu gradul de Colonel (Comandor). A funcționat apoi în cadrul Comitetului de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare. Se stinge din viață la 7 februarie 2007. Lectură suplimentară
Gheorghe Știrbu () [Corola-website/Science/333375_a_334704]
-
ianuarie 1891 înainte de a reveni pe HMS "Britannia" în august 1893. De Robeck a devenit ofițer de artilerie pe corveta HMS "Cordelia" din cadrul Stației Americii de Nord și a Indiilor Occientale în noiembrie 1895 și, după ce a fost înaintat în gradul de comandor la 22 iunie 1897, a fost numit la comanda distrugătorului HMS "Desperate" din Chatham în iulie 1897, apoi a distrugătorului HMS "Angler" de la Chatham în iulie 1898 și apoi a distrugătorului HMS "Mermaid" din Chatham în iunie 1899. După aceea
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
nu se facă aceasta, iar Amiralitatea a acceptat sfatul lui de Robeck. Campania terestră, ca și cea navală, a fost în cele din urmă un eșec și, deși de Robeck a fost decorat cu Ordinul Bath în grad de Cavaler Comandor pentru serviciul prestat în campania Gallipoli la 1 ianuarie 1916, Trupele lui Hamilton a trebuit să fie scoase de pe peninsula Gallipoli de către de Robeck în noaptea de 8 ianuarie 1916. De Robeck a devenit ulterior comandant al Escadrilei 3 de
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]