136,312 matches
-
Popescu, care, printr-un concurs fericit de împrejurări, se mută la Vărăști înaintea lui. Lucrurile se petrecură în felul următor. Prin iunie Stelian primi sarcină din partea șefilor de la raion să purceadă fără întârziere la un inventar amănunțit la cooperativa din comună, unde gestionar era un oarecare Ghiță Marangoci, reclamat că vindea cu lipsă la cântar și pentru tot felul de alte matrapazlâcuri. Domnul Marangoci era o veche cunoștință de-a lui Stelian. El nu era nimeni altul decât fostul gestionar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
proptele, care-i feriseră de rigorile legii: Marangoci era văr primar cu secretarul de partid Tarbacea, iar celălalt, cumnat cu șeful postului de miliție. Dar Ghiță Marangoci avea de data aceasta ghinion, fiindcă verișorul Tarbacea se întâmpla să lipsească din comună, trimis la o școlarizare de partid pentru câteva săptămâni, așa că nu se mai găsi cine să-l scoată din nou basma curată și să-l mute, eventual, ca gestionar la o cooperativă dintr-un sat învecinat. Ia să-i ardem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mare, încât se năștea în mod firesc întrebarea cum de reușise acest om să fure atât de mult într-un timp atât de scurt și nimeni să nu se sesizeze. Era aproape seară și prin ferestrele cooperativei de consum a comunei soarele de iunie își strecura ultimele raze, atunci când Stelian așternu pe hârtie ultimele cifre și, lăsând pentru câteva clipe tocul din mână, se îndreptă din șale și își întinse brațele, ca să se dezmorțească puțin. După atâtea zile de stat aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
clasă și înveninatei propagande occidentale, oferindu-le pe tavă încă un martir! În postul de gestionar rămas vacant veni la scurtă vreme Lazăr Popescu. 3 După istoria cu inventarul, într-o zi de sâmbătă, către seară, la sfatul popular din comună sosi, cu o limuzină neagră, de protocol, o delegație de ștabi de la Comitetul Central, însoțiți, așa cum se cuvenea, de ștabii mai mici din părțile locului: prim-vicele Casapu și mâna sa dreaptă, Brânzan Ilici Vasile, neobosirul activist raional. Fără nici o zăbavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Brânzan Ilici Vasile, neobosirul activist raional. Fără nici o zăbavă, cu toții dispărură în clădirea sfatului și se instalară în biroul președintelui, unde fură îndată convocați toți responsabilii de la sfat, dar și șeful postului de miliție, Mitică Belghiru, de curând aterizat în comună de la una din colomiile de muncă ale Canalului, directorul școlii și chiar popa Niță Niculescu, responsabil peste sufletele enoriașilor din parohia vărășteană. Mai târziu, după lăsarea întunericului, mai fură convocați și alți slujitori devotați și de taină ai partidului, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca întotdeauna. Stelian își scoase pălăria de pe cap și se așeză pe un scaun, curios să afle pentru ce motiv fusese chemat de acasă într-o zi de duminică. Noroc, nea...! îi aruncă din vârful buzelor secretarul de partid al comunei, ștergându-și fața de nădușeală cu o batistă mototolită și murdară. Stelian avu impresia că vorbele celuilalt aduceau cu un mârâit de dulău întărâtat, care nu poate totuși să muște. Fără îndoială că istoria recentă cu verișorul Marangoci de la cooperativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
invitase acolo și care îi era dator cu o explicație. Domnule Stelică, uite despre ce e vorba, începu Girolteanu să spună, luând-o în mod diplomatic pe departe. În cel mai scurt timp vrem să înființăm și la noi în comună o gospodărie agricolă colectivă. Suntem la câțiva pași de București și nu mai putem s-o amânăm mult!... E râsul curcilor!... Și eu cu ce vă pot fi de folos în chestiunea asta? întrebă Stelian, bănuind cam unde voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
completă binevoitor și mieros Ilici Vasile. Ați făcut o treabă foarte bună în comerțul cooperatist... Ați donat și pământul către stat, arătând că ați înțeles justețea politicii noastre... Tovarășul Stelică e omul partidului. O să-l punem casier la organizația din comună... Îi dăm gestiunea pe mână, că se pricepe! se băgă nepoftit în vorbă Tarbacea, aruncându-i o uitătură chiorâșă, în care se puteau ghici resentimentele pe care i le provocase îndepărtarea vărului Marangoci de la cooperativă, ca urmare a inventarului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și caută, caută cu febrilitate. Căutarea nu este zadarnică. Într-un teanc de plicuri legate cu panglică de culori indefinibile, care par să fi fost cândva culorile tricolorului românesc, găsește și unul la care adresa expeditorului, Ovidiu Frunză, este clară : "Comuna Arbore, Județul Rădăuți, Bucovina-România". Conținutul scrisorii, caligrafiată cu grijă pe două pagini de caiet dictando, este anodin, dar orice amănunt are importanță pentru Dora. Copiii acestui domn Ovidiu, doi băieți de 9 și de 11 ani la data care apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
litere, probabil rusești, lângă "X", uitați-vă cum scrie aici. A ! Bineînțeles... Litera "X" în limba rusă este echivalentul literei "H" ! Iar celelalte două litere se citesc "LI". Deci "HLI..." Asta schimbă datele problemei... Poate fi foarte bine vorba de comuna Hliboca. Și dacă mă gândesc bine, cred că în discuțiile dintre tata și domnul Simion am auzit pronunțându-se numele acestei comune. Ciprian caută un atlas pe care îl răsfoiește cu înfrigurare în căutarea unei hărți. În fine, iat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
celelalte două litere se citesc "LI". Deci "HLI..." Asta schimbă datele problemei... Poate fi foarte bine vorba de comuna Hliboca. Și dacă mă gândesc bine, cred că în discuțiile dintre tata și domnul Simion am auzit pronunțându-se numele acestei comune. Ciprian caută un atlas pe care îl răsfoiește cu înfrigurare în căutarea unei hărți. În fine, iat-o : o hartă veche, o hartă a Bucovinei întregi, neestropiate de prieteni puternici. De regulă numele localităților din Bucovina de Nord au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mult mai grele pentru că în ochii rușilor, el nu poate fi decât spion. De Siberia le era frică chiar și grănicerilor ruși." Găsise, fără prea mult greutate, conacul mare a cărei grădină se pierdea în pădure la câțiva kilometri în afara comunei Hliboca, exact cum îi explicase domnul Simion. Acolo locuia familia de ruși, al cărui cap, pus în funcție de comuniștii de la centru, era mai marele "oblastului" de Tchernivtsi cum se chema de o vreme județul Cernăuți. Și acolo o găsise deîndată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
citea și socotea ca un copil din clasa a patra, dar se descurca binișor cu germana și rupea chiar și câteva vorbe în franceză. La șapte ani a trebuit s-o înscriem la școala cu predare în limba rusă din comună și odată cu asta au început frământările Minodorei pentru viitorul ei. A început să mă interogheze despre taică-su, despre Simion, unde stă, ce face, ce fel de om este, cum poate ajunge la el. Răspunsul la ultima întrebare o punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spital și nu aveam timp să mă ocup destul de instruirea ei, în schimb am plătit ca să ia lecții de franceză, cu germana se descurca deja binișor căci o mai practicasem în casă. Era în clasa a treia la liceul din comună, un liceu agricol în limba rusă și nu o interesa deloc ce învăța acolo, nu avea tragere de inimă decât pentru citit, pentru muzică, pentru desen... Eram cu adevărat îngrijorată de soarta ei când am primit prima veste de la Gerhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de răscumpărare a Alindorei Bosch, pe care o adoptase oficial în Rusia. Au trecut câteva luni de la întâlnirea cu fiul domnului Walter, cetățean al Germaniei federale și prieten cu Gerhard Bosch. Într-o dimineață, chiar șeful postului de miliție din comună mi-a adus un plic cu însemnele consulatului RFG la Kiev. Peste alte două zile o conduceam pe Alindora la Kiev și o încredințam Consulului cu care fetița noastră prea mult iubită s-a urcat în avionul care pleca spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
hârtie în mână : Stimate domnule Matei, Îmi asum greaua misiune de a vă comunica o foarte tristă veste. Soția dumneavoastră, doamna Dora Matei, ne-a onorat cu prezența ei câteva zile, fiind în căutarea doamnei Teodora Racoce, care locuiește în comuna Hliboca din Bucovina de Nord, aparținând astăzi Ucrainei. O persoană de încredere a condus-o până acolo, urmând să o recupereze după o săptămână. Spre marea noastră întristare, când omul nostru s-a reîntors la data convenită, doamna Dora încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cuptor ca să le dea mama papa: Mama, lapte! Mama, coco! Mama, bânză! Dar toate acestea lipseau cu desăvârșire. Și pe deasupra mai lipsea și mămăliga. Că tata s-a pus de-a hoarța cu cei de la colectivă și cu stăpânirea de la comună. De-amu rodeți-i urechile, că sărăcia noastră îi la fel de mare ca și fudulia lui. Fudulie mare, mămăligă n-are! Zicea nevasta. Și, colac peste pupăză, mai vine și aghezmuit acasă și face gălăgie că de ce borșu-i așa de limpede. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
întrezărea o pădure de cruci. Curriculum vitae M-am născut în România, la data de 18 ianuarie 1938, în familia soților Mihai și Sofia Rei, agricultori de profesie, cu o posesiune de 1,5 ha teren, români de etnie, în comuna Ropcea, județul Storojineț, astăzi înstrăinate în urma unui rapt dictatorial, a unui război devastator și a două tratate impuse. Această realitate istorică mi-a pus și mie pecetea de bejenar refugiat de la frageda vârstă de 6 ani, alături de părinți și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de bejenar refugiat de la frageda vârstă de 6 ani, alături de părinți și de sora Frevonia. După un periplu oltenesc de mai bine de 1 an, în toamna anului 1945, familia mea s-a stabilit în satul Călinești Cuparencu aparținând de comuna Șerbăuți, unde părinții mei au dobândit o moștenire de 3,5 ha teren arabil și 1,4 ha cu vegetație forestieră, din partea unui unchi, urmaș al celor ce au atribuit în vechime numele lor localității cu pricina. Astfel, au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai mult decât grăitoare și bine expusă! Și astfel, cu conversația lâncezindă, în timp ce fiecare monologa aprins cu sine însuși, tot reflectând, oboseala puse pe nesimțite stăpânire pe ei, toropindu-i și, fiind mai puternică decât dorința Istorisiri nesănătoase fericirii 89 comună de a mai rămâne trezi, căzură ambii în puterea unui somn adânc, cel mai liniștit, mai ușor și mai odihnitor somn, pe care îl dormiseră cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Despre dorința dumnealui, Care viață nu are, Nicicum iubire, Dar ... există-n nemurire... Iubirea ... mintea mi-a brăzdat, Ce mai zi ... de neuitat! S-a dus Spiritul între stele Eu ... am rămas ... cu ale mele” FLOAREA-I DE MIROSIT În comuna Cristinești, a venit pe lume o fetiță năzdrăvană și tare frumoasă, așa pentru că, fiind ultima între cei șapte copii ai unei familii, părinții o iubeau ca ochii din cap. Anii au trecut și Viorela, așa o chema, a crescut mare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în mod ambigu Teilhard de Chardin, ci Dumnezeu este în evoluție. Am o mare simpatie față de acest iezuit care, în calitate de teolog și paleontolog, a fost primul ce a unit creativ teologia cu științele naturale pentru a reflecta asupra problematicii lor comune. Înaltele ierarhii ale Bisericii nu i-au fost foarte recunoscătoare: prin intervenția Romei pierduse catedra de la Institutul Catolic de la Paris, înainte ca eu să ajung la studiu acolo. Îi fusese interzis să mai publice, iar până la moartea lui nu își
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
resimt în raport cu acești copii, o cauză fiind aceeași teamă de a nu fi acuzați de neglijență în creșterea copilului. O mamă adoptivă spunea: trebuie să ai mai multă grijă de el decât de copilul tău. Serviciile medicale accesibile sunt cele comune tuturor copiilor. Nemulțumirea mare a respondentelor este lipsa de suport, în special financiar, pentru analizele medicale și pentru tratamente. O respondentă afirma: Pur și simplu ni l-au plasat și și-au luat mâna. Ei se bucură. Statul scapă de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
o prezentare parțială și subiectivă a evenimentelor. O confirmare a originii arhimandritului apare în revista Flacăra Sacră, când, publicându-se însemnările și impresiile celor care vizitaseră Crematoriul Cenușa în așa-zisa "Carte de Aur", apărea menționat preotul Ion Șerboianu din comuna Șerboieni, Argeș, nimeni altul decât tatăl lui Calinic I. Popp Șerboianu. Ion Șerboianu notase în "Cartea de Aur" a Societății Cenușa: "Iubesc libertatea de conștiință. Admir pre cei ce se pun în concordanță cu vremurile"17. O asemenea situație arată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
avea cu ce să-și îngroape morții, ce-i târa ceva mai departe de colibă, lăsându-i expuși descompunerii în aer liber, acțiunii solare, ori pradă fiarelor sălbatice. De altfel, metoda aceasta ancestrală de nimicire se mai observă și la comunele noastre rurale și de multe ori și pe la periferia orașelor, unde locuitorii târăsc pe maidane și locuri virane, vitele moarte lăsându-le ne-ngropate și pradă câinilor și animalelor sălbatice, cu toată rigoarea legilor sanitare și a celor de poliție rurală
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]