3,867 matches
-
Însemnat - scrie folcloristul D. Dan În 1899 -, ba nu se vinde nici o coadă de vițel sau de cal fără de Întrevenirea dorită sau nedorită a unui evreu” <endnote id="(126, p. 9)"/>. „Evreul - bun afacerist” este un clișeu, de regulă, cu conotație negativă, chiar dacă implicită. Câteodată, clișeul este valorizat pozitiv, mai ales când este rostit de un evreu, cum este Lazăr Gherson, personaj al romanului Cronică de familie, publicat de Petru Dumitriu În 1956 : „Auzi, ce răspuns ! Serios, solid, practic, de om
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
epocă. În bună măsură, ele au Înlocuit cu succes programul doctrinar și discursul politic al Mișcării Legionare. Chemând „creștinii din toată țara” la „crâncenul război” pentru eliberarea pământului „cotropit de jidovime”, marșurile legionare utilizau adesea acest pseudo-etnonim (Iuda), cu puternice conotații demonice, mai ales În versurile cu caracter marțial, care chemau la eliminarea evreilor : În lături, Iudo, neam de șarpe ! În lături, jidoviți păgâni ! În lături, șerpi, nu scoateți capul, Căci apucăm securea-n mâini ! <endnote id="(255, p. 25)"/>. În legătură cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
batjocorit jidovii pe Domnul Iisus Hristos”. O altă frescă prezintă „Divanu’ jidovilor” (Sanhedrin-ul) judecându-l pe Cristos <endnote id="(432)"/>. În astfel de cazuri, „jidov” (sau „jid”) este un etnonim de origine slavă, care nu avea, În sine, o conotație peiorativă. În unele legende populare românești se spunea că Însuși „Domnul Hristos a fost tot jidov” <endnote id="(17)"/>. Acuzația de deicid adusă evreului generic apare și În zicători atestate În centrul Europei - În Polonia, de exemplu : „Mă chinuiești ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este : „Ofona” <endnote id="(648)"/>. Semnificativ este faptul că Într-una din legendele populare cu același subiect, publicată de Simeon Florea Marian, jidovul care Încearcă să „năruiască năsălia” Sfintei Marii Își pierde numele neutru de Iefonias și capătă unul cu conotații extrem de negative : „un jidov cu numele de Iuda, un urmaș de a lui Iuda Iscarioteanul, care a vândut pe Isus Cristos” <endnote id="(142, p. 306)"/>. Din nou, evreul hagiocid calcă pe urmele evreului deicid. În orice caz, prezența evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Hasefer, București, 1998. 604. Leon Volovici, „Polonii și Țara Leșească În literatura română”, În Anuar de Lingvistică și Istorie Literară, tom XXVIII, B, 1981-1982, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași, 1982, pp. 57-64. 605. Pentru „mândria leșilor”, ca stereotip etnopsihologic cu conotații negative În cultura română („semeție”, „trufie”, „pohvală” etc.), vezi lucrările lui Leon Volovici (604, p. 60) și Dan Horia Mazilu (383, p. 157). 606. Andrei Oișteanu, „Imaginea străinului În cultura tradițională românească”, Revista 22, nr. 23, 8-14 iunie 1999, pp.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
etnolog de la Iași: „CÎt despre Înlocuirea Stelei cu Globul, acest lucru se explică prin faptul că globul apare adesea În cărțile bisericești, pe coperțile acestora, În iconografia ortodoxă, sugerînd atotputernicia religiei, universalitatea de care se bucură (subl. În orig.)”. Datorită conotațiilor profund religioase, nici o parte a textului „Jienilor” din satul Ghermănești, comuna Drânceni nu a scăpat ochiului vulturesc al cenzorului, ăst individ procedând la eliminarea lui: „Ca și lui Hristos/ Cu daruri i s-au Închinat/ Cu ape mirositoare/ Sfinții vor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Bond de a intra după el și de a masacra personalul. (Asta unde s-a mai pomenit ? Sigur că ideea de Bond e un vestigiu al etosului colonialist ș.a.m.d., dar, pînă acum, producătorii luau măsuri ca să înăbușe aceste conotații.) După această boroboață, comportamentul lui dă semne de regularizare : pleacă în Bahamas (corect), se așază la masa de joc alături de un terorist (corect), îl deposedează pe terorist de mașina lui (corect), care e un Aston Martin 1964 (corect), și de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
facă să apară pe banda timpului spectre. Agamben folosește termenul de „umbră” prin raport cu cel de „lumină”, com- plement și opus ale ei într-o înțelegere dialectică a relației dintre ele. Găsesc însă important de a apela la o conotație a cuvântului „umbră” care desemnează pe cineva dispărut, un spectru. Termenul în franceză, „revenant”, ca spirit al unui defunct, este încă mai util discuției. Ceea ce revine permanent, ceea ce este prezent spectral în opera scriito- rului conduce la identificările care configurează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
duce deformarea până la ultimele consecințe propunându-ne un tablou apocaliptic al unei umanități transformate într-un vast spital de nebuni. Generalizarea comportamentului isteric era privită ca o constantă a unei noi sensibilități la finele secolului, una ce-i drept de conotație patologică. Este vorba aici de extin- derea până la absurd a unei viziuni alieniste, a unei medica- lizări a corpului social pus sub semnul degenerescenței, medicalizare care sfârșește prin a-i declara pe toți subiecții unei societăți drept degenerați. Viziunea deformatoare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
exorbitare la care am făcut deja referire. „Într-un studiu al lui B. Elvin, Caragiale era scos din seria Labiche-Scribe spre a fi introdus în seria Max Frisch - Friedrich Dürrenmatt. În Marea trăncăneală a lui Mircea Iorgulescu, paiațeria caragialiană capătă conotații politice. Lumea lui Caragiale împrumută chipul totalitarismului, e stăpânită de frică și aflată sub permanentă supraveghere polițienească, o lume în care bietul Pristanda întrupa ideea cea mai pură de represiune, amărâtul de Spiridon lua înfățișarea unui securist, îmbrăcat în haină
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ministerului Afacerilor Externe. Cu aceeași nobilă menire, probabil rostuită în alte formule (una sună frumos: "de strajă la somnul patriei"), instituția servește de aproape 150 de ani, deși "Patria" în această îndelungata perioadă și-a schimbat în mai multe rânduri conotația și chiar culoarea, trecând în ultimele șase decenii ale secolului trecut prin "verde pal"" și "roșu intens". Apărut în urma Decretului Domnului Alexandru Ioan Cuza, din 27 iulie 1862, ca "Minister al Trebilor Străine și de Stat", ministerul a suferit mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
intenționasem să fac o reluare „identică“, diferențele s-au impus de la sine. Îmblânzirea scorpiei... din noi! Tot la American Repertory Theatre am Încercat să descopăr „piesa secretă“ din Îmblânzirea scorpiei. În timpurile medievale, ideea uniunii dintre femeie și bărbat avea conotația mistică a contopirii celor două principii opuse Într-un singur suflet. Astăzi nu mai suntem conectați la aceeași sursă de Înțelepciune, de aceea piesa a devenit o „piesă-problemă“ și provoacă adesea reacții destul de aprinse. În conformitate cu mentalitățile contemporane, Îmblânzirea scorpiei a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
oamenilor determinând destine, născând idei, declanșând drame, sentimente, conflicte: dramaticul și comicul faptului istoric. Și, nu în ultimul rând, în ce măsură trecutul toate câte au fost estet învățătură pentru ceea ce este, pentru ceea ce va fi. Romanul este și parabolă, simbol cu conotații contemporane, prin trimiteri transparente la trăirile timpului nostru. Arta cu care împletește trecutul cu prezentul, istoricul cu artisticul, respectând adevărul și ținând în frâu fantezia, izvodind o operă care nu copiază fidel, ci reproduce creator viața însăși, din care oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
introdus-o într-un săculeț, depus apoi deasupra sicriului răposatei bunici). Le văzusem și eu, profund tulburat, acele oseminte, de culoare galbenă, dar, în timp ce pentru mine ele aparținuseră unor ființe abstracte (nu-mi cunoscusem socrii, dacă acest cuvânt cu multe conotații negative poate fi folosit în cazul celor ce n-au apucat să-mi fie socri), pentru M. ele reprezentau adevărul gol, tot ce mai rămăsese din părinții lui. Contrastul era cutremurător, insuportabil pentru cel care avea un termen de comparație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de o aură cu totul deosebită. Rolul lui de Cassandră în desfășurarea evenimentelor din Uniunea Sovietică de un an încoace dă întregii desfășurări o rezonanță de mare scenariu tragic, în care derizoriul episod final al puciului capătă cu totul alte conotații decât cele pe care le relevam la început. (Îl reabilitează de altminteri, în sensul că îl scoate din categoria comicului de film mut și îl plasează sub specia maledicției, versetele biblice transcrise mai sus.) Demisia lui Șevarnadze din funcția de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
literare. Într-un roman, Nuntă în cer (1938), Eliade îl amintește în treacăt, nu fără o nuanță de stimă culturală, dar prin gura unui personaj ; în Oceanografie nu-l menționează decât de 2-3 ori, tot în treacăt și nu fără conotațiile negative al căror țap ispășitor era autorul Crinului roșu. Pe France, eu îl admiram ; brutalitatea cu care-l negau tinerii îmi părea un semn de barbarie. Dar lui Eliade îi respectam părerea, exprimată de altfel sporadic și moderat. Omul care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
după procedeul naiv romantic pe care-l întâlnim la Filimon sau la Pantazi Ghica și care face pandant elogiilor iconodule cu care sunt gratificați Pașadia și Pantazi (chiar și epitetul de „ciocoi borât” și, respectiv, de afacerist mehenghi au o conotație admirativă). De ce atâta înverșunare ? Abominațiile lui Pirgu țin de rubrica scandaloasă, nu de cea criminală. El e pe de o parte un soitariu foarte dotat, care întreține cu vervă inepuizabilă buna dispoziție a grupului, având tactul de a absenta când
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
În cazul meu, îmi dădeau sarcina să pregătesc elevi pentru cocursurile de educație ateistă doar pe partea de explicație teoretică (inițiere în istoria și teoria religiilor), nu și pe critica materialist-științifică, sau elevii pentru olimpiadă pentru temele care n-aveau conotații politice. Inspectorii din minister mă foloseau pe zona temelor de epistemologie, fără să-mi ceară ceea ce, realmente, nu puteam face. Nu mă pot plânge. Încercau să mă ia așa cum sunt și apreciau profesionismul. Greu era cu activiștii de partid, care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cui liniște o votăm? Al cui bine îl urmărește un program politic (dacă el există!)? În ce constau liniștea și binele? Ceea ce pare să fie de domeniul evidenței este faptul că nici liniștea, nici binele nu aveau și nu au conotații specifice democrațiilor liberale (fie ele cu guvernământ liberal, fie cu guvernământ social-democrat). Pe scurt, dacă aveam de-a face cu democrație liberală, puteam să construim instituții care se justificau printr-un singur lucru: rațiunea centrală a existenței lor este aceea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
accesul femeilor la profesii și poziții de putere”, făcută în zilele noastre în spațiul public, face parte din categoria discriminărilor și trebuie sancționată. Misoginismul rămâne o problemă morală. Sexismul este însă o problemă legală. „Bătrânicios” și „tineresc” sunt metafore cu conotații negative sau pozitive. Nu sunt inocente, căci ne formează gândirea, dar e stupid să le sancționăm legal. Dilema Veche: Este potrivită lupta împotriva discriminării cu stadiul democrației românești? M.M.: Lupta împotriva discriminărilor este perfect coerentă cu stadiul actual al democrației
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
e pus în paranteză, pentru că misoginismul, cum îți spuneam, nu e numai apanajul bărbaților. La misandră, în dicționar, sensul este că femeile care urăsc bărbații sunt bolnave. Așadar, la bărbați, misoginismul este o manifestare de ură sau de dispreț fără conotații patologice; la femeile misandre, comportamentul e de femeie bolnavă mintal. O.Ș.: Aflu pentru prima oară, prin tine, că femeile care urăsc bărbații sunt misandre. M.M.: Dacă antonimul lui misogin e atât de puțin cunoscut și circulă atât de puțin
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
deoarece încearcă una nouă, originală, pe care o consideră cu caracter lucrativ, legată de sarcinile școlii, interesând potențialul creativ al copilului: (sublinierea ne aparține - n.a.). Andrei Cosmovici (11, p. 219), spre deosebire de majoritatea celor de mai sus, are în vedere și conotațiile artistice ale creativității, ce . în sfârșit, mai cităm o definiție, a noastră favorită, și aparținând lui Norbert Sillamy, autorul Dicționarului de psihologie Larousse (30, p. 85), pentru care creativitatea este acea Parcurgând cele mai importante încercări de definire a creativității
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
obiect și numai la el. 13 Orice termen trebuie judecat de aceea în contextul său, dar acesta selectează sensurile lui posibile, actualizându-le și îmbogățindu-le. Se caută structura poemului tot în sensul unei concepții organiciste despre operă, se disting conotațiile cuvintelor de denotațiile lor, tonalitatea poemului și mesajul său emoțional de cel logic etc. Pe lângă alte volume de studii ale acestei mișcări (cf. Bibliografia de la sfârșitul lucrării de față) trebuie remarcată în primul rând culegerea de analize de text Understanding
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
acord cu existența unor idei de bază ale acestei religii: a) „Dumnezeu este unic și impersonal.” Este desemnat prin expresia Akal Purakh („Omul atemporal”, „Ființa supremă nesupusă timpului”, „Principiul absolut etern”). Cel de-al zecelea guru va da divinității o „conotație războinică și justițiară...”. Dumnezeul credincioșilor sikh se va numi Sarab Loh, adică „Oțelul”. Simbolul său va fi sabia. b) refuză ideea hindusă de întrupare și pe cea de pogorâre divină a unei ființe celeste, așa cum apare ea în islam, de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
reforma protestantă (în secolul al XVI-lea și în secolul al XVII-lea), fie de proprietăți ale Bisericii catolice, renaționalizate și vândute ca „bunuri naționale” în cursul revoluției Franceze. în joc este un sens tare al secularizării, unul cu profunde conotații negative. Acesta are în atenție secularizarea ca instrument ideologic și politic de luptă contra religiei și Bisericii. Tocmai de aceea sociologul englez David Martin propunea înlocuirea temenului „secularizare” cu un altul, „atâta timp cât orice utilizare a secularizării reverberează prin ecourile neplăcute
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]