3,476 matches
-
persecuției naziste, situația a început să se deterioreze în timpul ocupației sovietice. La început, peripețiile au continuat și am putut învinge cu succes pericolele. Consulatul elvețian l-a angajat pe tatăl meu ca persoană de legătură cu trupele rusești de ocupație. Consulatul elvețian era de partea Aliaților la vremea respectivă; prin urmare, i-au oferit o poziție-cheie. Când Puterile Aliate și-au înființat propriile reprezentanțe, tatăl meu s-a retras, pentru că simțea că s-ar expune prea mult dacă ar lucra pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
de antropoidă care e mai aproape de om decât de cimpanzeu. Londra: după München, croitorii anunță că moda de iarnă va fi în culori deschise, vesele, „pacea ne-a redat bucuria de a trăi”. New York: primarul La Guardia hotărăște ca paza consulatului german să se facă de polițiști evrei; în principalele licee pentru adolescentele americane se introduc cursuri de machiaj; în transmisia radiofonică a scenariului Războiul lumilor de H.G. Wells, crainicul Orson Welles imită atât de bine vocea președintelui Roosevelt, încât creează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o șmecherie de bâlci - dovadă cele două urme foarte clare, prin gheață, a două gloanțe de pistol cu care „omul” a fost împușcat. Enigma continuă. 18: André Malraux inaugurează apartamentul (restaurat) al lui Napoleon la Malmaison - locuința pe toată durata Consulatului. La Roma se fură din biserica Santa Maria della Scala piciorul sfintei Teresa d’Ávila, expus aici din secolul al XVII-lea; în aceeași zi, tot la Roma, dispare și craniul sfântului Silvestru (papă de la 311 la 314). 19: Liderul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lor prin prefectura poliției și se vor da În primirea familiei; dacă n-au familie, se vor trimite la biroul de servitori spre a fi plasate la stăpân; iar dacă sunt străine, se vor trimite poliției spre a le Încredința consulatului căruia aparțin. Asemenea se va urma și cu fetele minore care se vor găsi frecventând casa de prostituție publică sau clandestină, afară de acelea care se vot dovedi că au dus mai mult timp o viață de prostituată clandestină și nu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Din câte puteam să îmi dau seama, suspiciunile erau singurul dezavantaj legat de faptul că nu eram evreu. În lumina evenimentelor istorice recente, cine s-ar fi gândit că existau dezavantaje? —Dar familia? A venit în această țară odată cu dumneavoastră? Consulatul American Rotterdam Se adeverește prin prezenta că, începând cu 10 februarie 1939, Hermann, Auguste și Peter van Pels au fost puși pe lista de așteptare pentru emigrarea în America. —Părinții mei sunt morți. Continuă să se uite la mine. —Victime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lui supraviețuiseră. În tabăra DP li s-a mai născut un copil. Graba de a înlocui ceea ce fusese pierdut era uimitoare în tabăra aceea. Înțelegeam de ce, dar știam și cum era viața. Nu aveam să repet greșeala tatălui meu la Consulatul American din Rotterdam. Un tânăr sănătos și fără obligații avea șanse mari de a primi viză. Pune o nevastă, și mai cobori câteva locuri. Mai adaugă patru copii și poți foarte bine să o lași baltă. Dar polacul era descurcăreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ajuns? Semnase actele pentru sponsorizare și trimisese banii, dar nu întrebase când o să ajung și nici eu nu îi scrisesem ca să îi spun. Abia dacă mi-l aminteam pe fratele tatălui meu, cel care se aflase mai sus pe lista Consulatului American din Rotterdam. „Unchi“ era încă un cuvânt fără sens pentru mine. Am dat din cap în semn că nu. —Trebuie să fi fost greu. Repetă cuvântul cu mai multe semnificații pentru o lume ce depășea imaginația sa, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cum îmi studia certificatul. Când îl văzusem prima dată, fusesem uimit, și încă nu mă obișnuisem. În actele germane și olandeze, chiar și în documentele DP, se înregistra religia posesorului. Certificatul de identitate care ținea locul unui pașaport eliberat de Consulatul General al Statelor Unite menționa doar cât de înalt eram, dacă aveam vreun semn particular pe corp sau dacă fusesem condamnat pentru vreun delict. Ce țară! Ofițerul și-a ridicat privirea din document. Am așteptat să își dea seama de greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
băuturile lipicioase, Îl puneau și ele la grea Încercare. Suspansul, Întârzierea, Îl rodeau intolerabil. Se dusese În oraș și vizitase birourile liniilor aeriene, Îi ceruse unui prieten al lui Elya, cu afaceri În petrol sau benzină, să-l ajute, vizitase consulatul israelian și obținuse un loc la primul zbor El Al. Așteptase din nou În aeroport până la patru dimineața, printre jurnaliști și hippies. Acești tineri - olandezi, nemți, scandinavi, canadieni, americani - făcuseră tabără la Eilath la Marea Roșie. Beduinii de pe vechea cale dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mi-a ajuns pe ziua de azi. Dar nu mai aveam nici un dolăraș pentru autobuz. - Nu vreți să vă ducem noi cu mașina?, s-au oferit ei imediat. - Ba sigur că da, și o să vă rămânem îndatorați. În drum spre Consulat am stat mai mult de vorbă cu ei. Erau amândoi foarte religioși și ne bombardau cu precepte ale domnului Jesus, care a pătimit pentru noi toți. Știam asta, nu era nevoie să mi-o explice acești naivi complici cu bandiții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
fiindcă lucruri din acestea se întâmplă peste tot în lume, inclusiv în țara mea. Bravii patrioți s-au înseninat îndată și au început să ciripească între ei; iar eu mi-am ținut promisiunea timp de opt ani. La despărțire, în fața Consulatului, ei mi-au dăruit o Biblie în portugheză, cu însemnări făcute pe multe pagini; iar eu le-am dat, cu un gest de asemenea creștinesc, șapca de pe cap. Deasupra orașului, Isus Cristos, figura divinumană care mă fascinează de atâta timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
stea. Un pat, un dulap zidit, o măsuță cu un lighean și toaleta, bineînțeles, pe hol. Eram singurii albi din hotel. Atunci am hotărât să plecăm din Antananarivo cu orice preț. Să ajungem într-o țară care măcar să aibă un consulat francez dacă nu o companie aeriană cu legătură directă spre Europa. Puteam să ne declarăm măcar incompetența sau să ne declarăm jefuiți și tot trebuiau să ne repatrieze cumva. Nu am loc și nici timp să-ți povestesc acum în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
construit succesul pas cu pas, pentru el și pentru ai săi. Și nu uitați cuvintele bătrânului Segal, activist-ilegalist! Omul nu și-a epuizat toate argumentele! El mai avea un as în mânecă, anume acela că putea apela oricând la serviciile Consulatului pe care-l are la îndemână. De aceea am încheiat prin a-i accepta în principiu măsurile întreprinse sub rezerva analizării ulterioare a situației. Voi ce părere aveți? S-ar părea că și cei de la București sunt cam pe ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
capul botswanezilor; dar asta n-o să se întâmple, așa că n-are nici un sens să te mai gândești. Iisus n-o să se mai întoarcă pe pământ; am avut șansa noastră și, din nefericire, nu am profitat de ea, Parcă mașina lângă Consulatul Britanic, observând în treacăt că Range Rover-ul alb al Excelenței Sale era parcat în fața ușii. Cele mai multe din mașinile diplomaților mergeau la service-urile mari, cu echipamentul lor avansat de stabilire a diagnosticului și cu notele lor de plată pe măsură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai Înainte, poarta Persiei, coridorul obligatoriu al călătorilor, mărfurilor și ideilor. Câteva antreprize europene, cum ar fi Compania Germană a dlor Mossig și Schünemann sau Societatea Anonimă de Comerț, o importantă firmă austriacă, aveau sucursale acolo. Aici se găseau și consulate, Misiunea Presbiteriană americană și diverse alte instituții, și sunt fericit să spun că, În nici un moment, pe parcursul dificilelor luni de asediu, cetățenii străini n-au fost luați drept ținte. Mai mult decât atât, domnea o fraternizare emoționantă. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Poate că prezența mea va stimula Întru câtva guvernul meu să acționeze. Pretutindeni, ca și cum s-ar fi vorbit Între ei, acesta a fost răspunsul: identic, grabnic, clar, irevocabil. Până și din partea lui Mr. Wratislaw - consulul britanic! -, până și din partea personalului consulatului Rusiei, cu notoria excepție a consulului, dl Pokitanoff, răspunsul a fost același: „Nu vom pleca!” Îl aduseră la cunoștința propriilor guverne Înmărmurite. În oraș, admirabila solidaritate a străinilor Îmbărbătă spiritele. Dar situația rămânea precară. Pe 18 aprilie, Wratislaw telegrafia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să caut, o dată mai mult, protecție pe lângă Preagrațioasa Sa Maiestate. Am avut nevoie de timp ca să Înțeleg cât era de justificată amărăciunea lui Fazel. Căci, pentru moment, evenimentele păreau să-i contrazică temerile. Nu a rămas decât câteva zile la consulatul britanic. Foarte curând, Mr. Wratislaw Îl conduse, În automobilul său, prin liniile rusești, până În Împrejurimile orașului Kazvin. Acolo putu să se alăture trupelor constituționaliste care, după o lungă așteptare, se pregăteau să avanseze În direcția Teheranului. Într-adevăr, atâta vreme cât Tabrizul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iasă, îi spune sever: — Sunt cam multe pânze de păianjen în acest hol. Iese. Agnès scapă solnița în cușcuș. Nevenindu-i să-și creadă urechilor, mormăie pentru ea: — Nu e grav. E ora 9.00. Gérard Clément intră pe ușa consulatului României. Este condus de o secretară - care-l privește suspicios și îmbietor - în biroul lui Anghel. Anghel se preface ocupat, deși, încă de dimineață, recalculează pe ce i s-a dus salariul din aprilie. Îl invită pe Gérard să ia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
francezi vor înțelege despre ce e vorba. Stinge lumina și se bagă în pat. Adoarme. Capitolul 5 în care Lionel dă de pomană așa cum cere datina, amărâții din Angers zic bogdaproste, o televiziune din România transmite de la fața locului, iar consulatul începe să se implice. E vineri, 11 mai. De când nu mai are ceas deșteptător, Lionel a pierdut noțiunea timpului. În gură are un gust de plumb, deși n-a băut niciodată plumb. A băut însă atâta șampanie câtă se bea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Martin 1. Ce o să faceți cu statuia? — N-ai tu treabă, îl liniștește funcționarul. Avem soluții la orice. Martin 2 și Martin 3 nu înțeleg nimic. Valentin Viorel Voicu și mai puțin. E ora 10.15. În biroul lui de la consulat, Anghel privește nervos transmisia lui Triplu Ve. În picioare, lângă birou, Ana Briceag, asistenta lui, freacă un ness. Nervozitatea șefului o face, pentru prima oară în scurta ei carieră diplomatică, să rateze spuma unui ness. Exact când Voicu termină de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de pe frunte cu o batistă, după care scoate un pieptene din buzunarul de la piept și și-l trece prin freză. Fără să știe de ce, Lionel presimte că dincolo de ușă se află brațul lung al Securității. De fapt, e Anghel, de la consulat. Despre Anghel Anghel nu e nici pe departe un băiat bun. Ba, la viața lui, a fost chiar foarte rău. Acum a îmbătrânit și nu mai găsește satisfacțiile de pe vremuri, când se putea juca în voie cu destinele oamenilor. Ca să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bun. Ba, la viața lui, a fost chiar foarte rău. Acum a îmbătrânit și nu mai găsește satisfacțiile de pe vremuri, când se putea juca în voie cu destinele oamenilor. Ca să nu-și piardă îndemânarea, le face rapoarte scurte colegilor din consulat, care se feresc de el. Dar nu îndeajuns. La școala de ofițeri din Băneasa - înainte de a-și da, la ordin, examenul de intrare în diplomație -, era reputat pentru viteza de reacție și pentru lovitura de pumn. În zilele așa zisei
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu trebuia să se ascundă după acronime de doi lei și un sfert. Lionel îi spune: — Ia preșul din fața ușii! Atât mi-a rămas. Omul se apleacă și ia preșul. După care, în loc de „bogdaproste“, spune, în românește: — Sunt Anghel, de la consulat. Lionel ezită între a deschide și a nu deschide. Deschide. — Intrați, îi spune el, evident, în franceză. Anghel intră cu preșul într-o mână și cu o servietă Samsonite - cumpărată din banii proprii - în cealaltă. Se oprește în vestibul ca să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îndrăzneață, constând într-o saltea, un scaun și un birou. — Vreau să evoluez în voie. Ai adus banii? Producătorul scoate dintr-o servietă Lancel un plic care dă pe afară și o foaie cu antet. După episodul cu Anghel de la consulat, Lionel citește atent hârtia. Constată o neconcordanță pe care i-o semnalează: — Noi ne-am înțeles la 400 000 și chitanța e pentru 450 000. Ți-ai pus și tu ceva deoparte? — Scuzați-mă, am uitat să vă spun: am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Frunza, și fă-l să treacă peste această zi de cumpănă. Inițial, lui Lionel nu-i vine să creadă. Pe urmă, sare ca un apucat de pe scaun. Caută o anumită carte de vizită. Formează un număr. Îi răspunde Anghel, de la consulat. E agasat că cineva îl deranjează tocmai când a chemat-o la el în birou pe Ana Briceag pentru o chestiune care nu suferă amânare. Ana Briceag intră și închide ușa cu cheia. Lionel, fără să se recomande, îi spune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]