KorAP: Find »[drukola/base=conte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...129 130 131 ...338 >

8,426 matches

Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727

convocarea forumului internațional au avut-o guvernele de la Paris și Londra. De altfel, la 22 iunie 1882, ministrul plenipotențiar al României la Viena, Ion Bălăceanu, l-a anunțat pe ministrul român al Afacerilor Străine, Eugeniu Stătescu, că șeful diplomației vieneze, contele Gustav Kálnoky, îl înștiințase despre o posibilă inițiativă de a convoca o comisie internațională sau o conferință a ambasadorilor Marilor Puteri, la Paris sau la Berlin, în vederea discutării și soluționării chestiunii navigației danubiene 214. Într-adevăr, inițiativa convocării conferinței internaționale

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Străine, Dimitrie A. Sturdza, printr-o scrisoare trimisă plenipotențiarului român la Viena, Petre P. Carp, a formulat o soluție de compromis, în sensul acceptării Austro-Ungariei drept președinte permanent al preconizatei Comisii Mixte, dar numai cu titlul de mandatar al CED218. Contele Kálnoky a respins însă din capul locului propunerile românești 219. În același timp, pe 25 noiembrie 1882, Dimitrie A. Sturdza i se adresa ministrului plenipotențiar al României la Londra, Ion Ghica, în termenii următori: "Tratatul de la Berlin a introdus România

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
înverșunatei inamice a României, Austro-Ungaria, ne vom referi la nota din 24 decembrie 1882 a ambasadorului Italiei la Viena, C. Robiland, adresată superiorului său, ministrul de externe al Italiei, în care diplomatul italian preciza punctul de vedere oficial al Ballplatz-ului. Contele Kálnoky își rezerva dreptul, înainte de a formula un răspuns, de a se înțelege cu alte cabinete asupra poziției ce urma a fi acordată reprezentantului României în cadrul conferinței. El a ținut ulterior să adauge că, dată fiind poziția adoptată de România

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Barrère -, guvernul imperial nu va putea admite ca un reprezentant român să aibă vot egal cu al reprezentanților celorlalte puteri, fapt care ar face imposibilă unanimitatea de voturi necesară obținerii acordului 229. La 18 ianuarie 1883, printr-un "Pro Memoria", contele Kálnoky făcea încă o dată cunoscut Londrei punctul de vedere oficial al Vienei. Monarhia bicefală era ferm hotărâtă să nu renunțe cu nici un chip la participarea cu un delegat în Comisia Mixtă a Dunării. De asemenea, Viena era decisă să nu

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
ajungă la o înțelegere cu guvernul de la Viena 234. Cancelarul a ținut să sublinieze faptul că Germania sprijinea oricum și în orice situație Austro-Ungaria. Dând curs sugestiei lui Bismarck, Sturdza s-a deplasat la Viena, unde a avut convorbiri cu contele Kálnoky, care, din păcate, nu au dus la nici un rezultat, deoarece ministrul de externe al dublei monarhii a luat ca bază de discuții "propunerea Barrère", respingând din capul locului propunerile părții române 235. În preajma deschiderii lucrărilor forumului internațional situația, și

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
pp. 112-113. 214 Cestiunea Dunărei, p. 423. Telegrama din 22 iunie 1882 a lui Ion Bălăceanu către Eugeniu Stătescu. 215 Paul Gogeanu, op. cit., p. 113. 216 Ibidem. De asemenea, Cestiunea Dunărei, p. 436-437. Telegrama din 28 octombrie 1882 adresată de contele Granville vicontelui Lyons. 217 Cestiunea Dunărei, p. 464. Nota circulară a lordului Granville către miniștrii plenipotențiari ai Marii Britanii în străinătate, din 11 decembrie 1882. 218 Șerban Rădulescu-Zoner, op. cit., p. 124. 219 Cestiunea Dunărei, pp. 446-447, 450 și 455. Telegramele lui

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Editura Enciclopedică, București, p. 87. 227 H. Hajnal, op. cit., p. 162. De asemenea, a se vedea și Șerban Rădulescu-Zoner, op. cit., p. 125. 228 Paul Gogeanu, op. cit., pp. 120-123. 229 Ibidem, p. 122. 230 Cestiunea Dunărei, p. 499-500. Pro Memoria comunicat contelui Granville de contele Kálnoky la 19 ianuarie 1883; Arhiva M.A.E., loc. cit., vol. 196, dosar 8 Conv. D2e, partea a V-a, 1883, ianuarie-februarie. Conferința de la Londra, f. 157. Ion Bălăceanu către D.A. Sturdza, telegrama confidențială din 19

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
p. 87. 227 H. Hajnal, op. cit., p. 162. De asemenea, a se vedea și Șerban Rădulescu-Zoner, op. cit., p. 125. 228 Paul Gogeanu, op. cit., pp. 120-123. 229 Ibidem, p. 122. 230 Cestiunea Dunărei, p. 499-500. Pro Memoria comunicat contelui Granville de contele Kálnoky la 19 ianuarie 1883; Arhiva M.A.E., loc. cit., vol. 196, dosar 8 Conv. D2e, partea a V-a, 1883, ianuarie-februarie. Conferința de la Londra, f. 157. Ion Bălăceanu către D.A. Sturdza, telegrama confidențială din 19 ianuarie 1883. 231

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
A.E., loc. cit., vol. 196, dosar 8 Conv. D2e, partea a V-a, 1883, ianuarie-februarie. Conferința de la Londra, f. 157. Ion Bălăceanu către D.A. Sturdza, telegrama confidențială din 19 ianuarie 1883. 231 Ibidem, p. 502. Sir Henry Elliot către contele Granville, Viena, 25 ianuarie 1883. 232 Ibidem, p. 508. Contele Granville către W.A.White, Foreign Office, 29 ianuarie 1883. 233 Ibidem, p. 497. Circulara ministrului Afacerilor Străine, D.A. Sturdza, din 8 ianuarie 1883; Arhiva M.A.E., loc.cit

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
partea a V-a, 1883, ianuarie-februarie. Conferința de la Londra, f. 157. Ion Bălăceanu către D.A. Sturdza, telegrama confidențială din 19 ianuarie 1883. 231 Ibidem, p. 502. Sir Henry Elliot către contele Granville, Viena, 25 ianuarie 1883. 232 Ibidem, p. 508. Contele Granville către W.A.White, Foreign Office, 29 ianuarie 1883. 233 Ibidem, p. 497. Circulara ministrului Afacerilor Străine, D.A. Sturdza, din 8 ianuarie 1883; Arhiva M.A.E., loc.cit., vol. 196, f. 92. 234 Gheorghe Nicolae Căzan, Șerban Rădulescu-Zoner

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
completeze opera internațională începută cu patruzeci de ani înainte. Aceste rezoluții nu au fost luate la Paris fără ca ele să fi dat naștere opiniilor contradictorii și dezbaterilor. Reproducând ideea formulată de baronul Prokesch-Osten în Memoriul adresat anterior Conferinței de la Viena, contele Buol (4) nu a ezitat să reliefeze, în ședințele din 6 și 12 mai, că, pentru a rămâne în spiritul ca și în termenii Actului Congresului de la Viena din 1815, "Comisia Europeană și Comisia Riverană vor trebui să își mărginească

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
2) admiterea controlului și a supravegherii administrative a Europei pentru secțiunea orientală, până la gurile fluviului; 3) excluderea pe Dunărea de sus a oricărei imixtiuni venite din partea statelor neriverane. Și asta nu e tot. Dacă citim cu atenție cuvintele pronunțate de contele Buol la 12 mai și consemnate în protocolul nr. VIII al Congresului, vom realiza că el mergea mult mai departe decât ar fi lăsat de înțeles. Atunci când cerea ca acțiunea a două comisii să fie circumscrisă Dunării de Jos, plenipotențiarul

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
căreia cabinetul austro-ungar îi rămâne atât de atașat la ora actuală. Puterile nu s-au oprit nici măcar o singură clipă asupra acestor subtilități diplomatice prin care Austria voia să sustragă o parte din fluviu regimului proclamat de Actul de la Viena. Contele Walewski 5 a amintit bazele negocierii acceptate de către toate puterile care arătau că negocierea Dunării și a gurilor ei (s.a.) va fi asigurată într-un mod eficace. Lordul Clarendon 6, la rândul lui, adăugă că, dacă ar fi fost altfel

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Dunării de sus și participând la navigația de pe partea inferioară a fluviului, ar fi dobândit niște avantaje particulare și exclusive (s.a) pe care Congresul nu le-ar fi consacrat". Ca urmare a acestor declarații formale ale Franței și Angliei, contele Buol, în ședința din 18 martie, a spus că ar fi primit instrucțiuni de la guvernul său, autorizându-l să adere la întreaga aplicare a principiilor stabilite de Actul Congresului de la Viena pentru Dunărea de Sus ca și pentru cea de

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
gurile Dunării, ca o înlocuitoare a aceleia care avea să dispară, iar instituțiile europene create de Tratatul de la Paris îi apărură, în aceste circumstanțe, ca o apărare naturală și indispensabilă împotriva unor eventuale demersuri ale Rusiei. Iată în ce termeni contele Beust 12 încerca să explice, în nota pe care a adresat-o, la data de 21 ianuarie 1881, baronului Prokesch la Constantinopol, dorința lui de a concilia controlul puterilor europene la gurile Dunării cu principiul suveranității riveranilor, pe care Austria

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
Mediu și până în zilele noastre, constituind un Tratat de Istorie Diplomatică, sub coordonarea lui A.F. Frangulis, Secretar General perpetuu al Academiei Diplomatice Internaționale, fost delegat al Societății Națiunilor, Academia Diplomatică Internațională, Paris și Geneva, pp. 266-267. 2 Prokesch-Osten. Anton, conte de Prokesch-Osten (1795-1876). Diplomat și militar austriac. Aghiotant al mareșalului-prinț Schwarzenberg (1818), însărcinat cu misiuni în Grecia și Levant (1828), apoi la Roma (1831- 1832); însărcinat cu misiunea negocierii păcii între Mehmet-Ali, pașa rebel al Egiptului și sultanul Mahmud al

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
nou ministru de externe în cabinetul Robert Peel (1834-1835), apoi, într-un alt guvern prezidat de acesta, comandant-șef al armatei (1841-1846). După aceea, s-a retras definitiv din viața politică. În A.F. Frangulis (coordonator), op. cit., pp. 1200-1202. 4 Contele Buol-Schauenstein. Carol Ferdinand, conte de (1797-1865). Diplomat austriac. Atașat, apoi secretar la Florența, Hanovra, Cassel, Frankfurt, Haga, Paris, Londra. Ministru la Karlsruhe, Stuttgart, Torino, Sankt Petersburg. A luat parte la Conferința de la Dresda (1850). Ambasador al Austriei la Londra (1851-1852

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
în cabinetul Robert Peel (1834-1835), apoi, într-un alt guvern prezidat de acesta, comandant-șef al armatei (1841-1846). După aceea, s-a retras definitiv din viața politică. În A.F. Frangulis (coordonator), op. cit., pp. 1200-1202. 4 Contele Buol-Schauenstein. Carol Ferdinand, conte de (1797-1865). Diplomat austriac. Atașat, apoi secretar la Florența, Hanovra, Cassel, Frankfurt, Haga, Paris, Londra. Ministru la Karlsruhe, Stuttgart, Torino, Sankt Petersburg. A luat parte la Conferința de la Dresda (1850). Ambasador al Austriei la Londra (1851-1852), calitate în care s-

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
derularea ostilităților, însă a eșuat. A mai încercat, pe calea tratativelor, să împiedice declanșarea Războiului franco-sardo-austriac la 1859, însă din nou a dat greș, Napoléon al III-lea și premierul piemontez Cavour fiind doi adversari redutabili. Ibidem, pp. 167-168. 5 Contele Alexandre Walewski. Alexandre-Florian-Joseph Colonna, conte Walewski (1810 - 1868). Diplomat francez. În timpul insurecției poloneze din 1830, a îmbrățișat cu căldură cauza insurgenților și a fost însărcinat, la numai 20 de ani, să se deplaseze la Londra pentru a obține intervenția Marii Britanii

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
A mai încercat, pe calea tratativelor, să împiedice declanșarea Războiului franco-sardo-austriac la 1859, însă din nou a dat greș, Napoléon al III-lea și premierul piemontez Cavour fiind doi adversari redutabili. Ibidem, pp. 167-168. 5 Contele Alexandre Walewski. Alexandre-Florian-Joseph Colonna, conte Walewski (1810 - 1868). Diplomat francez. În timpul insurecției poloneze din 1830, a îmbrățișat cu căldură cauza insurgenților și a fost însărcinat, la numai 20 de ani, să se deplaseze la Londra pentru a obține intervenția Marii Britanii la cauza poporului polonez. Fiu

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
declarând casus belli orice infracțiune comisă asupra tratatului din 30 martie, al tratatului de delimitare a Basarabiei (1857) și al Convenției de la Paris (19 august 1858) privind statutul Principatelor Dunărene. Ibidem, p. 1193. 6 Lordul Clarendon. George-William-Frederic Villiers, baron Hyde, conte de Clarendon (1800-1870). Om politic, de stat și diplomat englez. Atașat la Sankt Petersburg (1820-1823). Ministru la Madrid (1833). Membru al Camerei Lorzilor (1839). Lord păstrător al Sigiliului Privat (1840). Cancelar al ducatului Lancaster (1840). Ministrul Comerțului în ministerul prezidat

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
1865-1866 și în 1868. În același an (1868) este însărcinat cu misiuni speciale la Torino și la Roma, într-o perioadă când procesul de unificare a Italiei se apropia de sfârșit. Ibidem, pp. 231-232. 7 Lordul Cowley. Henry Wellesley, primul conte Cowley (1804-1884), diplomat britanic. Fiu al baronului lord Cowley și nepot al ducelui de Wellington. Atașat la Viena (1824), apoi ministru pentru cantoanele elvețiene confederate (1848) și pentru Confederația Germanică la Frankfurt (1851). Ambasador al Marii Britanii la Paris (1852-1867). A

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
august 1858) privind statutul Principatelor Dunărene. De asemenea, a fost delegat la Conferința de la Paris (martie-mai 1857), însărcinată cu reglarea diferendului intervenit între Prusia și Elveția în chestiunea apartenenței cantonului Neufchâtel. Ibidem, p. 254. 8 Baronul Hübner. Joseph-Alexander, baron apoi conte Hübner (1811-1892). Diplomat și om de stat austriac. Atașat la Cancelaria de Stat a prințului Metternich (1833), apoi atașat de ambasadă la Paris (1837), a fost chemat de urgență la Viena de către prințul-cancelar Metternich, care i-a încredințat gestionarea sensibilelor

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
revenit la Viena și s-a pus în slujba prințului Schwarzenberg, care îl va folosi în diverse misiuni externe, cea mai importantă fiind cea de la Paris, în 1849. În 1850 devine ambasadorul Austriei la Paris, iar în 1854 este înnobilat conte (până atunci fusese baron). A fost plenipotențiarul Austriei la Congresul de la Paris (februarie-martie 1856) și semnatarul Tratatului de Pace din 10 martie 1856. Adversar neîmpăcat al unificării Italiei și Unirii Principatelor Dunărene. În 1859 a fost numit prefect de poliție

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
fost plenipotențiarul Austriei la Congresul de la Paris (februarie-martie 1856) și semnatarul Tratatului de Pace din 10 martie 1856. Adversar neîmpăcat al unificării Italiei și Unirii Principatelor Dunărene. În 1859 a fost numit prefect de poliție, dar, din cauza neînțelegerilor avute cu contele Agenor Goluchowski, a demisionat. În perioada 1865-1868 a fost ambasador la Roma, iar în 1879 a fost ales membru pe viață al Camerei Seniorilor. Ibidem, pp. 502-504. 9 Prințul von Metternich. Richard-Clement- Lothar-Hermann, prinț de Metternich-Winneburg (1829-1895). Diplomat austriac. Atașat

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]