5,945 matches
-
a zis. Îi intrase în cap că nu era normală, că-i lipsea ceva ca femeie și trăia cu spaima că va înnebuni. Apoi, a recunoscut că era fatalistă, că nu se putea revolta. Împotriva cui să se revolte? Era convinsă că orice răzvrătire ar fi fost inutilă. Adevăratul dușman își fusese întotdeauna ea. După mai multe întrevederi, ne-am spus pe nume. Dar, pe măsură ce discutam mai mult și ne apropiam mai mult, mi se întărea bănuiala că nu-mi dezvăluia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a aprins ea ― să te crezi "castelană" într-un șopron părăsit". A doua zi, ne-am întîlnit tot acolo. A venit cu un buchet de tuberoze. A rupt câteva tulpini și mi-a uns brațul stâng cu suc, explicîndu-mi, foarte convinsă, că învățase asta de la o vrăjitoare din Chios: "Vreau să te silesc să visezi cu mine". Și a continuat pe latinește: Bestarberto corrumpit viscere ejus mulieris. Apoi, a râs satisfăcută: "Acum nu te mai poți împotrivi. Te-am vrăjit". Încă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am agățat de pesimismul său ca de un model de gândire, fără să-l înțeleg, de fapt. Aspiram să mă înalț la dezabuzare! Socoteam dezgustul filosofic forma cea mai subtilă a spiritului! Mă străduiam să aprofundez greața de a trăi, convins că numai nefericirea poate deschide orizonturi nebănuite. Mimam suferința, cu o înduioșătoare credință că mă aflam pe un drum important. Încercam să-mi vâr în cap că nimic nu are sens, în vreme ce spionam, la cinci după-amiaza, din spatele unei ferestre acoperită
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bărbați; În felul acesta caddies n-ar Îndrăzni să creadă, văzîndu-i atît de fini și de distinși, că sînt niște papă-lapte. Dacă, bunăoară, În clipa aceea, te-ai fi apropiat de gardul care Împrejmuia clubul cu pricina, ai fi rămas convins că viața e cum nu se poate mai frumoasă și mai surîzătoare; ai fi putut vedea, apoi, cîțiva jucători de golf foarte buni, bărbați fără vîrstă, cu brațe puternice și agile și cîteva femei cam neîndemînatice cînd loveau mingea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Capone și se auzi sunînd un lănțișor de la vestă. — Toate vacanțele le petreceam la moșia lui de la Trujillo. — Și Dumnezeu s-a născut la Trujillo! — Hai să trecem la bar! — Află, Susan, că l-am lăsat holtei și Încă holtei convins. Julius rămînea mai departe În afara scenei și ar fi putut pleca, dar privirile pe care i le arunca Al Capone Îl făceau să se simtă neliniștit, parcă mai văzuse undeva ochii ăștia. Al Capone se apropie de bar Împreună cu Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
control care să ajute și să îndrume, nu să perturbe și să demoralizeze. Cine a făcut armata, știe că generalul, atunci când are de muștruluit ori de pedepsit, să zicem, un sergent sau un caporal, n-o face nicicând în fața trupei, convins fiind că, dacă ar proceda astfel, s-ar alege praful de desciplina ostășească. Oare nu este disciplina necesară și într-un liceu? Oare noi, care ne numim, prin meserie și vocație, pedagogi n-am ajuns, încă să știm lucrul acesta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și căpoși, abia au făcut ochi de pe băncile facultății și, gata, vor să fie luați în seamă, vor să stea doar în față, vor numai drepturi; pe când alții, cu zeci și zeci de ani vechime, stau, așteaptă și... Toată lumea e convinsă că ceea ce se spune la adresa cutăruia nu-s decât baliverne, nimeni, însă, nu schițează măcar un gest; în fond, e mult mai comod să corectezi extemporale, teze sau orice altceva, să citești o carte sau “Sportul”, să dezlegi rebus, ori
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care avusese loc pe un ton mai ridicat, au vrut să mai afle câte ceva. Moașa nu le-a spus decât că e posibil să plece curând la C... A venit ziua următoare, după ea alte trei-patru, dar toată lumea era ferm convinsă că moașa e la C, la fiică-sa. Au făcut ochii mari când au văzut-o pe Lenuța deschizând poarta maică-sii. "Dar coana moașă, unde-i?" "Păi, acasă cred" " Zicea că pleacă la tine, la oraș" " Dacă era acolo
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sfârșit iahtul luxos ancorat de țărm. Când m-a văzut acolo,a fost atât de uluită de figura mea răvășită de valuri, de zâmbetul meu ușor forțat și a rămas foarte contrariată. Avea o privire jicnită și ușor pierdută. -Eram convinsă că vei veni să mă cauți! Își întoarse imediat ochii jenată de privirea mea revelatoare. -Tu ce crezi că ar fi trebuit să fac? -Să pleci, așa cum mi-ai spus. -Nu în seara asta. S-ar putea să avem o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu prea înțelege mare lucru de la ceilalți. Ceva din ea nu voia ca el să-l vadă pe Mark așa cum era acum. Nu-și dorise de la Daniel decât povești, povești cu Mark, de mai demult. Lucruri pe care nu era convinsă că și le amintea corect, după atât de multe zile petrecute la căpătâiul lui. Își aminti, însă, să-l întrebe pe Daniel despre viața lui. Pauza asta îi făcu bine, chiar dacă nu se putea concentra asupra detaliilor. —Cum merg treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aici. —Ditamai râul, dacă reziști pe malul lui. Nimic nu se compară cu el, nu? Gura lui se strâmbă într-o parte, o expresie aproape batjocoritoare pe fața oricui altcuiva în afară de Daniel. Îl înghionti ușor. Știi, când eram mici? Eram convinsă că nu există căcat mai mare decât Kearney. El sări ca ars. Uitase - nu suporta s-o audă înjurând. Centrul continentului. Mormon Trail, Oregon Trail, Calea ferată transcontinentală, Autostrada interstatală 80? El dădu din cap. Și un trilion de păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
galben și la fel de încordat cum se simțea ea. Un nume pe care nu-l știa. Numele n-ar fi făcut decât să arunce ființa aceea în anonimat. Pasărea fără nume deschise ciocul și slobozi cel mai incredibil cântec. Cânta nebunește, convinsă că ea putea ține pasul. Peste tot în jur se iveau răspunsuri - plopul și Platte, briza de martie și iepurii în desiș, ceva care se zbătea în josul apei, cu teamă, secrete și zvonuri, vești și negociere, toate viețile încrucișate vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timpul. Îmi place să ascult, știi tu, muzică idioată. Când nu e nimeni lângă mine. Sub cască - sub... căștile de urechi. Parcă i-ar fi spus că-i place să se travestească sau așa ceva. E toată întoarsă pe dos. Sunt convinsă, zice ea. Și mie. El nu pricepe până la capăt. Chiar o chinuie. Nu pricepe nimic. Trebuie să vorbească mai puțin, să fie mai atent. Ar putea să-și noteze tot felul de chestii, dar paginile ar putea fi folosite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și cu o acoperire medicală excelentă, Mark nu mai putea rămâne mult timp la recuperare. Karin, acum șomeră, își tocase economiile. Începu să atenteze la asigurarea primită moștenire de la mama ei. Să faci o faptă bună cu ea. Nu sunt convinsă că asta a avut în cap când mi-a lăsat banii, îi spuse ea lui Daniel. Nu e chiar o urgență. Nu e chiar ceva ce poate schimba lumea. Normal că e bine, o asigură Daniel. Și te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mediem între două paradigme foarte diferite ale minții. —E o chestie pe care-ți doreai s-o vezi înainte să mori? — Ah! Nu putem reformula un pic mai puțin final? Sora pacientului e la curent cu lucrările mele. Nu e convinsă că doctorii lui au înțeles până la capăt cazul lui. —Ăia din Nebraska au neurologi, nu-i așa? Dacă au întâlnit vreun caz de Capgras în afara textelor de specialitate, atunci trebuie să fi fost un simptom de schizofrenie sau de Alzheimer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Care a fost cam acum un an, după cum v-am mai spus, cred. Zici că era o femeie credincioasă? —Tare, foarte tare la vorbitul în limbi. Chiar și engleza ei obișnuită era foarte colorată. Chema des exorciști în casă. Era convinsă că acolo se ascundeau sufletele unor copii chinuiți. Îmi venea să-i zic: Alo, Pământul către mama! Dacă dai un ban, îți spun eu cum îi cheamă pe copiii ăia chinuiți. Karin luă de la Weber fotografia cu o soție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
simplu să se obișnuiască și să accepte sindromul. Avusese încredere în el, iar el nu oferise decât filosofie. Și totuși, respectându-și promisiunea față de ea însăși, nu-l înfruntase niciodată. Până în momentul în care le întorsese spatele, îi măgulise reputația, convinsă că, dacă va fi destul de politicoasă, specialistul ăsta bărbos și curtenitor, cu părul grizonant, va învinge Capgrasul și îi va salva atât pe fratele ei, cât și pe ea. Daniel ceruse de mai multe ori să-l întâlnească pe doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și neurologie, nevoi și neurotransmițători, simboluri și modificări sinaptice, singura iluzie era convingerea că aceste două domenii vor rămâne distincte mult timp de-acum încolo. Pe vremea când era la Dayton Chaminade High, Weber își începuse viața intelectuală ca freudian convins - creierul văzut ca o conductă hidraulică pentru șuvoiul spectaculos al minții - orice numai să-i încurce pe profesorii săi preoți. În facultate căpătase obiceiul să-i persecute pe freudieni, deși încercase să evite cele mai grosolane excese behavioriste. Când izbucnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt cine sunt? Oricine ar fi fost persoana aceea. —Trebuie să determinăm care e forța ideii delirante. Poate că nu-i mai rezistentă la schimbare decât alte convingeri. Unii oameni schimbă partidele politice. Oamenii se îndrăgostesc și se dezîndrăgostesc. Ateii convinși se convertesc. Nu știm ce se întâmplă într-un sindrom de confuzie de identitate. Nu-l putem genera și nu putem scăpa de el. Dar putem să-l facem mai ușor de suportat. —Mai ușor pentru...? Se corectă. Deci „mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-ți apere modul de viață, dacă nu eu? Aș vrea s-o fi făcut mai devreme. Era așa la îndemână. Pot s-o fac. Îi mai știi pe tati și mami? Ea îi răspunsese că da. Amândoi s-au dus convinși că sunt un pierde-vară. Tu nu crezi că sunt un pierde-vară, nu-i așa? Se înrolase pentru ea. Karin îi spusese să se retragă, să invoce clauza de răzgândire de patruzeci și opt de ore. Dar auzindu-se cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
n-avea nimic exagerat. Cartea lui era corectă. Un alt scriitor îl considera abuziv: foarte corect. Adesea se temuse și el de aceeași posibilitate. Weber se uită pe fereastră, spre Common și cele două biserici coloniale cu frumusețea lor aspră, convinsă. După ce citise ce putea fi mai rău se simțea aproape ușurat. Nu există publicitate negativă, îl auzi pe Bob Cavanaugh șoptindu-i. Cartea era ceea ce era; nici o evaluare ulterioară n-avea să-i schimbe conținutul. O duzină de oameni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dovezile adunate - sora lui dispărută, falsa Homestar, faptul că nimeni nu recunoaște bilețelul, noua Karin care s-a cuplat cu vechiul Daniel, Daniel care se ține după el deghizat, dresând animale care să-i urmărească - ea spune că nu e convinsă. Ar putea să-i roage pe Rupp și Cain. Ar fi făcut-o mai de mult, dacă n-ar fi fost acea mică sămânță de îndoială. Unde erau ei, la o adică, în noaptea în care se răsturnase cu Ram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spre LaGuardia, cu teoriile lui despre legăturile Al Qaeda cu Casa Albă. Agentului de pază de pe aeroport, care-l pusese să-și scoată cureaua și pantofii. Femeii care stătuse lângă el în avion și-l apucase de braț la decolare, convinsă că avionul va sări în aer la patru sute cincizeci de metri de pământ. Să-i dea apă la moară lui Mark era o chestiune de statu-quo. — Deci se pare că vorbeam cu băieții la stațiile astea de comunicație. Ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
povestea nu era cu nimic diferită față de cea pe care i-o spusese ani în șir. Dar acum n-o mai putea răni. Ca unul dintre mesajele alea de junk mail marcate cu Urgent: material prioritar. Vă rog răspundeți. —Sunt convinsă, Robert. Venirile și plecările mele n-au cum să te afecteze pe tine. Știi foarte bine că n-am vrut să spun asta. Dar am sădau dovadă de mare agerime psihologică, lăsându-te să mă ataci. În replică, ea presără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe mâinile vracilor și antreprenorilor. Mă făcea... Uneori mă ura pur și simplu. Nu te ura. — De unde știi tu? Palmele lui țâșniră în sus, o țintă pentru furia ei. Îmi pare rău, se precipită ea. Pur și simplu nu sunt convinsă că mai rezist la așa ceva. Rămaseră în tăcere. El se uită la ceas, apoi porni motorul. Nu mai avea mult timp ca să-l întrebe. —Robert? Crezi că pe atunci chiar mi-era nesuferit? Știi tu. Un fel de chestie ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]