4,293 matches
-
păr din capul lui. Nu l-a trimis la camera de gazare. Nu. De ce, Doamne, de ce ești bun cu ticăloșii acestui pământ și-i persecuți pe cei nevinovați? Dar de Ante Pavelić înfiorătorul și abominabilul criminal croat vă amintiți? Monstruoasa creatură scotea ochii victimelor punându-i într-un coș pe biroul lui drept trofeu. 18 kilograme!! Optsprezece kilograme de ochi omenești te priveau, Doamne, din coșul ăla sinistru. Cum, Doamne, nu te-ai cutremurat de atâta sălbăticie, de asemenea fapte oribile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la scară redusă. Dacă am crezut cumva și ne-am legănat în iluzia că am câștigat războiul, ne-am înșelat în totalitate. Și asta pentru simplul fapt că n-am știut să apreciem cum trebuie forța, viclenia și inteligența acestor creaturi scârboase și dăunătoare. Nu. Nici vorbă. Noi am câștigat doar o bătălie. Atât. În câteva luni de zile colonia s-a regenerat, s-a înmulțit și acum așteptau momentul propice pentru declanșarea ostilităților. Noi nu aveam șanse de câștig întrucât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prin intermediul sunetului pe o singură notă emis de o trompetă răgușită. Imaginile terifiante ale supliciului monstruos la care mi-a fost dat să asist fără voia mea s-au imprimat adânc în conștiință, ca un memento asupra celei mai mârșave creaturi de pe planetă: OMUL. Toboșarul... Ne-am luat sculele privind încă o dată cu satisfacție mărturisită și cu reală plăcere la cele patru rânduri de salcâmi frumos văruiți în alb strălucitor, aidoma unui batalion de militari echipați în uniformă de paradă, cu piepturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
spus pe un ton cât se poate de serios, pe când eu abia mă abțineam să nu râd. Stranie formă de devoțiune amoroasă, la urma urmei... Ea îl așteaptă cu drag în Franța, la Strasbourg, vara este mai suportabilă acolo. O creatură în zdrențe, de circa 17-18 ani, desculț, cu o desagă înfășurată peste piept și șale ca unic acoperământ, își face apariția venind dinspre Universitate. Nimic neobișnuit pentru o zi caniculară, în centrul Micului Paris. Spre deosebire de ceilalți, el poartă pe umărul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Crucea este aruncată dintr-o zmucitură pe asfaltul moale. Rămâne încrustată acolo, alături de mucuri de țigară și petale rupte din florile venite par avion din nordul Europei. "Ce vrei, nenea, ce vrei? Vrei să te bați cu mine?", întreabă sacadat creatura canalelor și a nepăsării noastre. "Vezi bă Gigi, te face ăsta, cât îl vezi tu de nemâncat", răspunde corul din ce în ce mai excitat. "Da, vreau să mă bat", răspunde Gigi, taximetristul, împins pe nevăzute în față de o mână invizibilă, dar vocea nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o dimineață, povestește, vede pe punte o pasăre care deodată, pe neașteptate, și în mod inexplicabil, și-a schimbat zborul spre est, spre moarte: „Pasărea aceea sunt eu. Era castanie, cu două pete albicioase pe vârful aripilor. Sunt oare o creatură mai slabă decât o pasăre călătoare înfricoșată să zboare singură și să descopere ce se întinde dincolo de apele perfide, despre care cei vechi vorbesc ca de ceva tabu? Pasărea, de aceea, era de neajuns. Era «Dislocatul». Când am încercat să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
multe luni. Odată, când se simțea foarte tulburat din pricina lor, începu să se roage și cu multă evlavie strigă cu glas puternic către Dumnezeu: „Doamne, vino în ajutorul meu, căci nu găsesc leac nici la oameni, nici la vreo altă creatură; de l-aș putea afla, nici o trudă nu mi s-ar părea prea grea. Arată-mi Tu, Doamne, unde l-aș putea găsi și, chiar de-ar trebui să urmez un cățel ca să-l găsesc, aș face-o”. 24. Preocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a crea, mai mult simțind și văzând decât înțelegând. Toate acestea întăreau ceea ce făcusem și mă însuflețeau pentru a merge mai înainte. În această zi, chiar mergând prin oraș cu multă bucurie lăuntrică, îmi înfățișam Preasfânta Treime, văzând când trei creaturi raționale, când trei animale, când alte trei lucruri, și așa mai departe. A PREASFINTEI TREIMI 19. Miercuri ș20 februarieț - Înainte de a începe rugăciunea, îmbărbătare evlavioasă pentru a intra în ea; în timpul ei, multă evlavie călduroasă sau strălucitoare și suavă, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fel, îndepărtând lacrimile pentru a ține seama de această smerenie iubitoare etc. Apoi, în timpul zilei, m-am bucurat mult amintindu-mi de acestea, părându-mi-se că nu mă voi opri la aceasta, ci că va fi la fel cu creaturile, și anume, smerenie iubitoare etc.; în afară de atunci când ar fi spre cinstea lui Dumnezeu, Domnul nostru, ca în această evanghelie, care zice: Similis ero vobis, mendax 1. În aceste răstimpuri, șam avutț de mai multe ori o viziune a ființei dumnezeiești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să ajute experiența proprie a exercitantului, cartea Exercițiilor nu este totuși pusă în mâinile sale. Aceasta este, fără îndoială, o trăsătură caracteristică a pedagogiei lui Ignațiu, care nu concepe Exercițiile spirituale decât „date”, introducând astfel în relația dintre Creator și creatură o prezență umană, mereu atentă și cu toate acestea mereu gata să se retragă, însă fără a dispărea niciodată cu totul. Aceste considerații despre menirea Exercițiilor scot în evidență particularitatea lor, care nu trebuie căutată atât în conținutul textului 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
facă Exercițiile. Dar punctul de plecare propriu-zis al acestora îl constituie „Principiul și Fundamentul” (nr. 23), un text concis și pregnant care afirmă că omul își află în Dumnezeu deopotrivă obârșia și menirea. Prin această recunoaștere a condiției sale de creatură, el se descoperă în esență liber față de tot ce face umbră pământului, putându-se folosi de lucruri în măsura în care îl apropie de scopul existenței sale și evitându-le în măsura în care îl abat de la acest scop. O dată stabilit acest „principiu și fundament”, Exercițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
folosi de lucruri în măsura în care îl apropie de scopul existenței sale și evitându-le în măsura în care îl abat de la acest scop. O dată stabilit acest „principiu și fundament”, Exercițiile intră în Săptămâna întâi, în care se meditează despre nevoia de mântuire a fiecărei creaturi și în mod special a persoanei proprii. Un accent deosebit se va pune în acest context asupra examinării conștiinței (nr. 24-44). Următoarele trei Săptămâni propun o serie de meditații și contemplații asupra vieții, morții și învierii lui Isus. Aici putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în viitor. Așadar, cel care propune exercițiile să nu se abată, nici să nu încline mai mult într-o parte decât în cealaltă, ci, păstrându-se în cumpănă asemenea acului balanței, să-L lase pe Creator să lucreze nemijlocit cu creatura Sa și pe creatură cu Creatorul și Domnul ei3. 16. A șaisprezecea. Pentru aceasta, și anume pentru ca Dumnezeul și Creatorul nostru să lucreze mai sigur în creatura Sa, dacă din întâmplare sufletul este alipit și înclinat spre un lucru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care propune exercițiile să nu se abată, nici să nu încline mai mult într-o parte decât în cealaltă, ci, păstrându-se în cumpănă asemenea acului balanței, să-L lase pe Creator să lucreze nemijlocit cu creatura Sa și pe creatură cu Creatorul și Domnul ei3. 16. A șaisprezecea. Pentru aceasta, și anume pentru ca Dumnezeul și Creatorul nostru să lucreze mai sigur în creatura Sa, dacă din întâmplare sufletul este alipit și înclinat spre un lucru în mod neorânduit, este foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cumpănă asemenea acului balanței, să-L lase pe Creator să lucreze nemijlocit cu creatura Sa și pe creatură cu Creatorul și Domnul ei3. 16. A șaisprezecea. Pentru aceasta, și anume pentru ca Dumnezeul și Creatorul nostru să lucreze mai sigur în creatura Sa, dacă din întâmplare sufletul este alipit și înclinat spre un lucru în mod neorânduit, este foarte potrivit să se urnească, străduindu-se din toate puterile să ajungă la contrariul lucrului spre care este rău înclinat; de pildă, dacă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
unui timp șde comitere a păcatuluiț mai îndelungat, în al doilea rând din pricina intensității mai mari, în al treilea rând din pricina relelor mai mari făcute celor două persoane. 38. DESPRE CUVÂNT Să nu se jure nici pe Creator, nici pe creatură, decât dacă se face întru adevăr, necesitate și reverență 1. Prin necesitate înțeleg, nu atunci când se afirmă cu jurământ un adevăr oarecare, ci atunci când acesta este de o anumită însemnătate pentru folosul sufletului sau al trupului sau al bunurilor vremelnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bunurilor vremelnice. Prin reverență înțeleg atunci când, rostind numele Creatorului și Domnului, chibzuind, ne îngrijim să-I aducem cinstea și reverența cuvenite. 39. Trebuie luat aminte că, dat fiind că jurând în zadar pe Creator, păcătuim mai mult decât jurând pe creatură, este mai greu să jurăm cum se cuvine, întru adevăr, necesitate și reverență, pe creatură decât pe Creator, și aceasta din motivele care urmează: Primul: atunci când vrem să jurăm pe vreo creatură anume, dorința de a numi2 creatura nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-I aducem cinstea și reverența cuvenite. 39. Trebuie luat aminte că, dat fiind că jurând în zadar pe Creator, păcătuim mai mult decât jurând pe creatură, este mai greu să jurăm cum se cuvine, întru adevăr, necesitate și reverență, pe creatură decât pe Creator, și aceasta din motivele care urmează: Primul: atunci când vrem să jurăm pe vreo creatură anume, dorința de a numi2 creatura nu ne face la fel de atenți și de prevăzători la rostirea adevărului sau la întărirea lui cu necesitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe Creator, păcătuim mai mult decât jurând pe creatură, este mai greu să jurăm cum se cuvine, întru adevăr, necesitate și reverență, pe creatură decât pe Creator, și aceasta din motivele care urmează: Primul: atunci când vrem să jurăm pe vreo creatură anume, dorința de a numi2 creatura nu ne face la fel de atenți și de prevăzători la rostirea adevărului sau la întărirea lui cu necesitate, ca dorința de a-L numi pe Domnul și Creatorul tuturor lucrurilor. Al doilea este acela că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
jurând pe creatură, este mai greu să jurăm cum se cuvine, întru adevăr, necesitate și reverență, pe creatură decât pe Creator, și aceasta din motivele care urmează: Primul: atunci când vrem să jurăm pe vreo creatură anume, dorința de a numi2 creatura nu ne face la fel de atenți și de prevăzători la rostirea adevărului sau la întărirea lui cu necesitate, ca dorința de a-L numi pe Domnul și Creatorul tuturor lucrurilor. Al doilea este acela că, jurând pe creatură, nu e la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de a numi2 creatura nu ne face la fel de atenți și de prevăzători la rostirea adevărului sau la întărirea lui cu necesitate, ca dorința de a-L numi pe Domnul și Creatorul tuturor lucrurilor. Al doilea este acela că, jurând pe creatură, nu e la fel de ușor să se arate reverență și închinare Creatorului ca atunci când se jură și este numit însuși Creatorul și Domnul; pentru că a vrea să-L numești pe Dumnezeu, Domnul nostru, aduce cu sine mai multă închinare și reverență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Creatorul și Domnul; pentru că a vrea să-L numești pe Dumnezeu, Domnul nostru, aduce cu sine mai multă închinare și reverență, decât a vrea să numești un lucru creat; de aceea, le este mai îngăduit celor desăvârșiți să jure pe creatură decât celor nedesăvârșiți; pentru că cei desăvârșiți, prin contemplarea stăruitoare și luminarea minții, chibzuiesc, meditează și contemplă mai mult că Dumnezeu, Domnul nostru, este în fiecare creatură, după esența, prezența și puterea proprii ei, și astfel, jurând pe creatură, sunt mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un lucru creat; de aceea, le este mai îngăduit celor desăvârșiți să jure pe creatură decât celor nedesăvârșiți; pentru că cei desăvârșiți, prin contemplarea stăruitoare și luminarea minții, chibzuiesc, meditează și contemplă mai mult că Dumnezeu, Domnul nostru, este în fiecare creatură, după esența, prezența și puterea proprii ei, și astfel, jurând pe creatură, sunt mai potriviți și mai dispuși să aducă închinare și reverență Creatorului și Domnului lor decât cei nedesăvârșiți. Al treilea este acela că, jurând deseori pe creatură, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
jure pe creatură decât celor nedesăvârșiți; pentru că cei desăvârșiți, prin contemplarea stăruitoare și luminarea minții, chibzuiesc, meditează și contemplă mai mult că Dumnezeu, Domnul nostru, este în fiecare creatură, după esența, prezența și puterea proprii ei, și astfel, jurând pe creatură, sunt mai potriviți și mai dispuși să aducă închinare și reverență Creatorului și Domnului lor decât cei nedesăvârșiți. Al treilea este acela că, jurând deseori pe creatură, e de temut idolatria, mai mult la cei nedesăvârșiți decât la cei desăvârșiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fiecare creatură, după esența, prezența și puterea proprii ei, și astfel, jurând pe creatură, sunt mai potriviți și mai dispuși să aducă închinare și reverență Creatorului și Domnului lor decât cei nedesăvârșiți. Al treilea este acela că, jurând deseori pe creatură, e de temut idolatria, mai mult la cei nedesăvârșiți decât la cei desăvârșiți. 40. Să nu se rostească nici un cuvânt de prisos; prin acesta înțeleg șcuvântulț care nici mie, nici altuia nu-i este de folos, nici nu este orânduit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]