3,596 matches
-
fiecare la locul său, cu inima sa, nevoile sale, gândurile sale, intențiile sale, rugăciunile sale; și tot cu această notă de individualism ne ducem și la Sf. Împărtășanie, cu o anumită neliniște sufletească de a ne izola, în timp ce Cristos se cufundă cu toate harurile Sale în noi, ca să ne absoarbă în comuniunea Sa divină. Și aici s-ar opri fractura. Să-i cedăm cuvântul lui Carlo Carretto: „Să intrăm într-o biserică în ziua Domnului și să asistăm la Sf. Liturghie
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
brutărie, cumpăram pâinea și porneam repede spre casă, fiindcă nu mâncasem de 24 de ceasuri. În urma mea Doicescu, uitându-se în dreapta și în stânga, ca nu cumva să se compromită, intra buzna după mine. Și intram în odaia care, bineînțeles, era cufundată în întunerec. De unde bani pentru gaz? Parcă revăd scena. O fâșie din lumina lunii albea, în parte, odaia. Eu rupeam în două pâinea care-mi ardea degetele și dedeam o jumătate lui Doicescu. Fiecare stând pe marginea patului său, mâncam
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
i-a plăcut. Puțin a fost surprins de cufundare. Înainte de cufundare, ridicându-l în sus, l-am arătat publicului distins prezent, exclamând: „Botează-se robul lui Dumnezeu, prințul Mihai”. Apoi l-am dat preotului Negulescu, de la Biserica Braniște, să-l cufunde, punând eu mâna pe capul băiatului. Negulescu are bună deprindere. Când l-am „miruit”, era așa atent, că se uita cu ochișorii după mâna mea. După otpust, am exclamat: „Trăiască prințișorul nostru Mihai !”. Toată asistența aclama. Corul cânta „Mulți ani
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nu înțelegem și-am reușit să trecem podul, peste pârâul Posen. Iarba era moale, ne gâdila la tălpi și cu comentarii asupra filmului vizionat, ne îndreptam spre Frătăuții Vechi, în mare grabă. Când eram cam pe la jumătatea tolocii, totul părea cufundat într-o tăcere de mormânt. Vântul nu mai clătina niciun fir de iarbă, nicio pasăre nu mai brăzda întinderea. Era înăbușitor de cald. Ne-am dezbrăcat de unele haine și transpirate ne-am văzut de drum. Deodată pe sub marginile văzduhului
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
reprezintă cultul pentru frumos, esența lui fiind de natura spirituală, o Cale de autocunoaștere ce presupune o trăire rafinată și un deosebit simț artistic, înnăscute. Ceaiul e doar un pretext de a te aduna cu prietenii... ca împreună să te cufunzi în liniște și contemplare; mai mult gesturi decât vorbe... Mesajul transmis de gesturi este fundamental, exprimând armonia, puritatea, respectul și liniștea sufletească. Pe lângă acestea, ținuta vestimentară a participanților este simplă, o simplitate plină de eleganță. Ceremonialul în sine... este simplu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
letargie, din care se trezea doar pentru a bea câteva picături de apă. Ca de obicei, natura Își vindeca singură rănile. Pârâul Însângerat se limpezise, dar Simeon vedea unda lui subțire tot roșie de sânge. Se târa pe mal, Își cufunda fruntea În apa rece și cădea iarăși În amorțeala dureroasă care Îl cuprinsese. Ar fi vrut să doarmă, să uite totul. Dar un sfredel infernal i se răsucea fără Încetare În minte, dându-i o luciditate stranie. Imaginile de groază
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ascuțite ca niște vârfuri de lance, care-i sfâ șiau sufletul... Petrecu deci noaptea cu coșmarurile lui, Încăpățânându-se să doarmă, deși de fapt era mai treaz decât În cea mai desăvârșită stare de veghe. Apoi, spre dimineață, ațipi ușor, cufundându-se În pacea blândă a poienii. Dintr-odată, sări În picioare. Se auzeau tropote de cai. Simeon dădu să se ascundă, Într-o primă mișcare de spaimă. Dar Își aduse aminte că aici, În această pădure neagră, era departe de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se auzi Într-un târziu o voce cam adormită care-l Întrebă cine era și ce voia. — Vreau să merg la părintele Sixt. Sunt fratele Gregor! Aha, bine, așteaptă! Așteptară câteva minute lungi. Burgul și locuitorii săi erau fără Îndoială cufundați Într-un somn adânc. Apoi, prin cră păturile porții se văzu o luminiță, și niște pași grăbiți răsunară sub bolta de piatră. Ușa se dădu În lături și, În aceeași clipă, răsăriră ca din pământ un mare număr de slujitori
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai săracă. Nu vrem să batem la ochi. Când se Întunecă - era toamnă târzie și noaptea venea repede -, cei doi se strecurară În grădină. Conrad se Îndreptă spre havuzul În care Înfloreau Încă nuferi, Își ridică mâneca hainei și-și cufundă brațul În apă. Pipăi cu răbdare peretele neted și, când dădu de o crăpătură aproape invizibilă, o apăsă ușor. Crăpătura se lărgi și, În deschiderea care apăruse, Conrad răsuci o piatră nu mai mare decât o boabă de mazăre. Apoi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi pradă viermilor, ca o haină veche./ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi acoperit cu pulbere./ Toate acestea sînt acum cufundate în pulbere,/ Toate acestea sînt acum cufundate în pulbere..." (Tableta XI). După acest dialog verificat de cîteva milenii cred că nu se mai poate spune nimic. Nimic. A.B.Sunteți un scriitor prezent și extrem de activ, tocmai ați primit un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
inimii tale,/ este astăzi pradă viermilor, ca o haină veche./ Ce ți-a fost drag, ce-ai mîngîiat și era pe placul inimii tale,/ este astăzi acoperit cu pulbere./ Toate acestea sînt acum cufundate în pulbere,/ Toate acestea sînt acum cufundate în pulbere..." (Tableta XI). După acest dialog verificat de cîteva milenii cred că nu se mai poate spune nimic. Nimic. A.B.Sunteți un scriitor prezent și extrem de activ, tocmai ați primit un premiu, dar, cred că deja pregătiți altceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
patul său, după ce fusese bătut în cap și făcuse meningită TBC. Cei doi se știau încă din 1946, așa încât, la baie, Popa l-a întrebat dacă îl recunoaște, pentru a vedea dacă are să îi transmită ceva, dar Balanișcu s-a cufundat în tăcere, fie pentru că nu l-a recunoscut, fie pentru că îi era frică, mulțumindu-se să îl privească adânc. Deși toată lumea era convinsă că își trăia ultimele zile în infirmerie, tot timpul cât a stat în cameră nu a schițat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe de o parte, și distrugerea Mișcării Legionare, pe de alta. În ceea ce ne privește, considerăm că adevărul complet despre acțiune nu va putea fi dezvăluit niciodată. Atât timp cât nu există documente credibile, iar cei care cunoșteau intențiile inițiatorilor s-au cufundat în tăcere până la moarte (Alexandru Nicolschi ori Alexandru Popa), se pot face doar speculații ori interpretări legate de scopurile urmărite și adevărații vinovați. Închisoarea din Pitești a fost aleasă ca punct central de desfășurare a evenimentelor datorită izolării sale, fapt
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mai puternic, mă îndeamnă la reținere; n-am dreptul să fac discriminări: practic, întreaga suflare sahaja yoghină formează marea și minunata mea familie. Așa că, îmi înăbuș tentația de a nominaliza ființe dragi și cunoscute, din dorința sinceră de a mă cufunda în oceanul iubirii, acolo unde Mama noastră ne-a invitat. Sacrific simpatiile singulare pentru iubirea colectivă. Un cuvânt de final - dar care nu doresc să fie ultimul - pentru gazdele noastre indiene, organizatorii manifestărilor de la Pune: sunt demni de toată admirația
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
i se odihnea - își găsise și ea repaosul. - Uită-te în ochii mei! - a venit comanda. Nici nu se putea altfel. Magnetismul privirii Zeiței nu-i permitea o altă direcție. Lumina copilului se prinsese de lumina Ei până la identificare. Se cufunda tot mai mult în adâncul necuprinsului, încercând să atingă infinitul. Intuia deja nemărginirile. - Întinde mâinile spre mine! Auzea comenzile, le înțelegea logica, dar toate treceau prin el, deveniseră una cu el, astfel încât executarea lor nu mai ținea nici de logică
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
republici sovietice rusești. Dar, „în vâltoarea marii revoluții, cuprins de îngrijorări și gânduri... era normal ca o minte de om muncitor să slăbească. Aceasta a fost tragedia lui Lenin, ca înainte de a vedea roadele muncii sale, a trebuit să se cufunde pentru totdeauna în întunericul minții care lucrase prea mult și năzuia pentru repaus. Au fost speranțe de însănătoșire, medici mari veniți din centrele Apusului să lecuiască pe domnitorul neîncoronat al Rusiei dar totul a fost în zadar...” În Foița gazetei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să-i mai lungească zilele vieții. Ei ne văd secați de toate puterile noastre naționale. Văd deputați plecați, gazete stânse și căpetenii nepăsătoare. Văd satele înecate de potopul rusesc, orașele înfundate cu străini, ocoalele părăsite de copiii noștri, țărănimea română cufundată în datorii și căzută în ghearele crâșmarilor și cămătarilor; văd preoțimea română lovită peste față cu palma minciunii celei mai scârboase, văd învățătorimea în cătușele de fier ale supunerii oarbe în fața căpeteniilor districtuale (prefecții n.n.), amploaiații români cu frica în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
imparțiale. Mă citează, e adevărat, dar în maniera cea mai nefericită, acolo unde ar fi trebuit să-i citeze în locul meu pe Éșmileț Senart sau Darmesteter. Lucrez destul de bine în pofida căldurii - ieri 42 de grade Celsius la umbră! - și mă cufund cu delicii în filologie după toate decepțiile pe care le-am avut ca istoric al religiilor. Dar voi reveni - în conferința mea inaugurală voi vorbi despre „Lingvistică și știința religiei”, iar apoi voi relua chestiunea epopeii, pe care cei doi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
prieten, Stig Wikander XXXIItc "XXXII" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" 62bis rue de la Tour, Paris 16e 18 martie 1954 Dragul meu prieten, Vă mulțumesc pentru scrisoarea dvs. - și sunt fericit că lucrați (chiar dacă aș fi preferat să vă știu cufundat în istoria religiilor...). Vă scriu puțin și repede, întrucât sunt agasat de tot felul de necazuri fizice și... sociale. De o săptămână sufăr de Zona (Zona Zoster): dureri teribile, injecții cu doze puternice de vitamine etc. Sper că totul va
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
simțea lipsa, Vișoiu era îngrijorat peste măsură văzând cum câștigurile sale scad în fiecare seară, iar odată cu absența sa, nici romanțele și tangourile, pe care le făcuse atât de celebre, nu mai erau atât de ascultate. Străzile erau tot mai cufundate în jazz, în swing, iar saxofoanele și trom- petele înlocuiau din ce în ce mai mult sunetele viorilor, ale acordeoanelor și ale chitărilor. La fel, piesele populare și cele lăutărești, cărora Zavaidoc le dăduse de mult tonul, păreau să-și fi câștigat în sfârșit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lină trecerea dintre bucuria și năzbâtiile zilei în lumea fas- cinantă a viselor ; notele dulci încheiau mai mereu o poveste sau un basm și, desigur, săruturile mamelor pe frunțile pufoase ale micuților obosiți, care, cu zâmbetele pe buze și capetele cufundate în perne colorate cu miros proaspăt, închideau ochii și visau imediat eroi de legendă sau trubaduri la fel de mari și îndrăgiți ca și Cristi. Imediat a venit primăvara lui 1939 și întreg orașul, de la oameni până la pietrele cubice, natura care reînvia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
erotice, ce le făceau inimile să exulte. Concertele sale erau ca un vis în care te lăsai pierdut între îndrăgosteală și deziluzie, între fericire și suferință cumplită totodată, iar când se terminau și ieșeai pe stradă, erai încă mult timp cufundat într-o stare inexplicabilă de beatitudine și fiecare mușchi încă îți tremura ușor, tot mai ușor, pe linia melodică a unui tango. Cristi apărea pe scenă, după celebra-i întârziere, atunci când forfota și nerăbdarea atingeau cote maxime, galant, ca un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau Aprinde o țigară, amestecate cu cântece în franceză, italiană sau chiar și în germană, de parcă deodată te-ai fi teleportat la Paris, Milano sau Berlin. Aprinde o țigare, Și-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis, Cufundă-te-n uitare Și lasă gândului cărare de abis. În fumul de țigare Durerilor găsește tainicul liman Găsește-o nouă zare Și dorului alean În fumul de țigare, Ce se pierde în van. Iar Cristi pufăia dintr-o țigară lungă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
viața mea, am reușit să bag mâna într-un cufăr plin de mistere și să scot la lumină un model, nu singurul, din nefericire, care ne-a fost luat cu forța și pe care l-am și lăsat să se cufunde în uitare prin ignoranța noastră. Aici se încheie și povestea mea și tot ce sper este că am să-i redau lui Cristi măcar jumătate din ceea ce el mi-a dat mie. Zaraza însă va continua, dincolo de Cristian Vasile, dincolo de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
externe?!... Nu știu, nu știm! Ceea ce știm este că azi, la un deceniu și jumătate după Întronarea reală a Libertății, noi Înșine suferim de două rele majore: criza identității naționale și o iritare crescândă față de „criza economică” În care suntem cufundați, deoarece relelor care ne bântuie societatea, ca și ezitării Europei occidentale de a ne primi În forumul ei economic noi le punem eticheta de criză! Este, Într-adevăr, așa? Aminteam mai sus de „recăderea În istorie”, după o jumătate de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]