6,333 matches
-
cununi. Cu zgomot Râul Mare ne salută Și trece-n fugă-n treaba lui, El piatra nemișcată o sărută, Pleacă nestăpânit hai-hui. Scăpat din zăgazuri de lacuri, Îngrădit de mâini omenești, El drumu-l străbate sălbatec, Spunând a sale povești. Lacurile cuminți așezate, Vernilu-și expun prețios, Bănuții-și clatină pe ape, Lumini și umbre într-un joc voios. Natura-și expune tablouri, Inegalabile de verde-auriu, Marouri cu mii de nuanțe, Bordouri și cărămiziu. E-atâta liniște și pace, Că poți vorbi cu
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
1882-01-06 Pe Eminescu îl supăra amiciția Veronicăi cu d-l "musiu în chestie", nimeni altul decât amicul Caragiale. În scrisorile sale o rugă insistent să nu se mai întalnescă și nici să nu-l mai primească în vizită. " Nicuta, fii cuminte. Pe mine m-apuca iar furia înnăscută caracterului meu: gelozia cea rea și cea mai amară din toate patimile... Te rog să n-o hrănești... Al tău, Emin". Ba mai mult, pe lângă vizita domnului Caragiale mai apăruse și domnul Miron
MĂ ÎNCLIN IUBIRII LOR, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347319_a_348648]
-
fie De la steaua dată, până la mormânt... DOINĂ Doină, doină, frunză arsă, Cântec risipit în vânt, Știu că lor nici nu le pasă, Nu au vreme de cuvânt! „Noroc bun!” ce vorbe sfinte Le-auzeam printre ortaci! Cum să stai atunci cuminte Când vezi răul și să taci? Scriu să îmi astâmpăr focul, Când eram în Munți miner Căutam cu ei norocul În adâncul fără cer! Toată Țara-i o ruină De la nord până la sud! Ofilite flori de mină: Baia, Roșia, Abrud
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
Ieri și azi”, pentru a-l oferi publicului. Imitând mișcarea precisă a pendulului unui metronom literar, aceeași autoare și-a impus să apară, în fiecare an care a urmat, cu altă carte sub braț, cu alte bijuterii de cuvinte așezate cuminți „La cumpăna dintre ani” (2010), ascunse copilărește în „Flori de câmp” (2011) ori deschizându-ne calea către „Necunoscuta chemare a iubirii” (2012). Cu pasul ei egal în timpul personal și universal, dorind să ne țină aproape de măsura impusă anterior în propriul
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > TE DOR, MĂ DORI... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Senzuală și cuminte, Abia, parcă, respirând, Reținută la cuvinte, Cu priviri de înger blând, Doamne, câtă fericire! După suferințe lungi Înăsprind suava-ți fire! Ești a mea și îmi ajungi. Suplă, gravă și timidă Ca un norișor de puf, Lină, pură și candidă
TE DOR, MĂ DORI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347365_a_348694]
-
noroc frumos ca să trăiesc. PRIN SĂRUTUL NOSTRU Prin sărutul nostru se revarsă râul, se coace grâul... și lumea aceasta A veacului în care trăim cu visul ei, cu libertatea, cu prezentul... trece prin sărutul nostru... Pe-alături, încetul timid și cuminte ca un câine de casă - Prin sărutul nostru tumultul nu lasă Străinii să vină, să intre, să ceară, să deie... Și nu e tumult - o clipă maree... Un ochi de femeie atât de fierbinte, că nici umbră nu poartă... Prin
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > UN MARE POET ȘI ATÂT DE CUMINTE... Autor: Renata Verejanu Publicat în: Ediția nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului poetul Victor Rusu, reporter AMP-Internațional, în dialog cu poeta Renata Verejanu I. Ofranda omeniei Reporter: Distinsă doamnă Renata Verejanu, iată că a trecut o lună
UN MARE POET ŞI ATÂT DE CUMINTE... de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347380_a_348709]
-
și cugetări”, vreau să-ți mulțumesc, distinsă Doamnă, pentru că „În graiul dragilor părinți vin anotimpurile-n țară...” și pentru că... R.V. ... Eu am știut să fac din viața mea o sărbătoare... Chișinău-Galați, 2014 Referință Bibliografică: Un mare poet și atât de cuminte... / Renata Verejanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1426, Anul IV, 26 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Renata Verejanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UN MARE POET ŞI ATÂT DE CUMINTE... de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347380_a_348709]
-
să fiu nemuritor -Mi-e dor de viață, mult mi-e dor...De cine să-mi mai fie dor? Prin gânduri-multe călător -Să fii proroc nu e ușor...Da turnător? Mai bine mor...1979... III. UN MARE POET ȘI ATÂT DE CUMINTE..., de Renata Verejanu , publicat în Ediția nr. 1426 din 26 noiembrie 2014. poetul Victor Rusu, reporter AMP-Internațional, în dialog cu poeta Renata Verejanu I. Ofranda omeniei Reporter: Distinsă doamnă Renata Verejanu, iată că a trecut o lună de zile de la
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
faimosul cuplu de actori hollywoodieni, Tom Cruise și Nicole Kidman, jucătorul de tenis Pat Rafter, premierul statului australian Noua Galie de Sud (New South Wales - cu capitala la Sydney), Bob Carr, primarul orașului Sydney, Frank Sartor ... Publicul participant a fost cuminte, la masa de oameni mai-sus-amintită, făcându-se doar unsprezece arestări. A doua zi au fost colectate peste douăzeci de tone de gunoi. Nici morți, nici răniți, nici teroriști! Totuși, nu numai Sydney a fost singurul oraș, de pe batrânul continent australian
MEMORIA PENIŢEI (3) – CE NE ADUCE NOUL AN? de GEORGE ROCA în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348795_a_350124]
-
învățând ca papagalul și neînțelegând nimic din acele o mie de formule care se încăpățânau să rămână mistere. Am tras puternic aer în piept și am pus mâna pe clanță. În amfiteatru, câțiva dintre colegi erau împrăștiați prin sală stând cuminți în băncuțele lor, iar alți câțiva erau la tablă. Binevoitor, profesorul Grănicescu, un domn respectabil, în jur de șaizeci de ani, cu o frunte înaltă și început de chelie, mă privește peste ochelari și mă gratulează cu un zâmbet larg
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
Păi..., am zis... mulțumesc..., Eugen! răspunse Iuliana, întorcându-se brusc cu fața spre Iustin pentru a nu se vedea că roșește. La revedere, frate drag! Te las pe mâini bune, după cum m-am convins... Voi veni cu mama. Să fii cuminte, Iustin! La revedere, doamna... - Ofelia, doamnă, la revedere! Pe curând și fără grijă... Iuliana mergea cu pași mici și repezi, certându-se cu asprime. „Cum pot să fiu atât de imatură și să nu mă pot stăpâni? Nu mă înțeleg
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
stea și o povestea a sa de viață pe care urmează să o trăiască. Fulgii de nea poartă povestea fiecărui om, o poveste de-o clipă, ca însăși viața raportată la timpul cosmic. Poveștile de viață se așează în straturi cuminți, formând mantia zăpezii. Primăvara, când neaua se topește, unele povești sunt preluate de pomi, de păsări, de izvoare, altele se transformă în mii de flori ce umplu potecile și poienile pădurilor... Când suntem îndrăgostiți, ascultând susurul unui râu, avem impresia
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]
-
mai scurtă, decât a fost când eram puști. cum îmi dădea mama o turtă și-o supă caldă cu găluști!... și o zbugheam din nou la joacă, cu bucătura între dinți, ca titirezii, pe toloacă și doar în somn eram cuminți! și, Doamne, câtă energie! și câte garduri mai săream și cum dădeam iama prin vie și câte dealuri călăream?! of, cât se mai ruga bunica, vrând și ea, măcar, s-apuce, (că robotea precum furnica), cum arată un măr dulce
FUG CÂT MĂ ŢINE BRĂCINARUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348917_a_350246]
-
nițeluș pe jos, pentru că Bunicu', prevăzător, mă ținea strâns de mână. Știa cu cine are de-a face. L-am văzut de departe și am alergat în brațele care m-au ridicat sus/sus. Ne-am așezat în jurul focului așteptând cuminte (mi se mai întâmpla și mie) să aud iar povești. Priveam la femeile și bărbații din jurul focului. Chipuri pe care le știam din fiecare vară. Care aveau un zâmbet, o privire, o vorbă bună sau un gest mângâietor pentru mine
LUNA ŞI MAGUL de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346785_a_348114]
-
Ferească-ne de necazuri!“ Bătrânul Jerdea și-a făcut de trei ori semnul cruci și se întoarse la masă punând lumânarea într-un pahar. Înainte de a termina de mâncat, gândul, fără voia lui, se îndreptă spre Ionel.” A fost copil cuminte. A învățat, ne ajuta în gospodărie, iar în vacanțe se ducea cu vaca la pășune.Dar ... de când a plecat, și s-a însurat cu englezoaica, ne-a uitat de tot. Băiatul meu s-a respectat pe el. Îmi spunea, când
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346827_a_348156]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > ȘI ALBUL DOARE Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 968 din 25 august 2013 Toate Articolele Autorului De-un timp tot mai des visez lebede, albe semne de-ntrebare peste-albastru despletite stau la rând cuminți, tăcute și... așteaptă. O zbatere de arcuri albe-n noapte, sfârșit de lebădă - debut de simfonie și-n mine-i pace și mi-e bine. Să fie vremea ultimului cântec, sfârșit de alb-destin final ? Ori poate-i doar un vis
ŞI ALBUL DOARE de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346867_a_348196]
-
E o vecină, prietenă cu Liana, fiică-mea mai mare. Grijă sporită cu ea, fiindcă trebuie s-o înapoiez vie și nevătămată lu’ mă-sa. - Cum te cheamă, drăguță?, întreabă nea Ion pironindu-și privirea pe chipul meu. - Alina, răspund cuminte. - Uite, Alina, avem două bărci. Tu o să te sui în asta, zice el arătând cu mâna către barca lui cu motor. O să-ți placă plimbarea noastră pe Dunăre, vei vedea! M-am suit în barca lui, iar Liana și Matilda
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
de ea și-i dai drumul încet în apă. Ai grijă să nu mi-o încâlcești, că nu știu ce-ți fac, zise nea Ion, întinzându-mi un capăt de plasă. După ce i-am dat drumul în apă, am așteptat cuminți, cu bărcile una lângă alta, în șir indian, pe mijlocul Dunării, într-o liniște deplină. Seara se lăsa domoale peste noi, desfăcându-și aripile ușor, întinzându-și brațele și acaparând cerul bucată cu bucată, întunecându-l încet, parțial. Nea Ion
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
Autorului Vineri, 7 Iunie 2013 Curg broboane de sudoare Din icoana unui sfânt, Mamă, spune-mi ce te doare? Maica mea dinspre pământ! Ard aducerile-aminte, Toate-s necăjite, știu, Dar până mai am cuvinte Niciodată nu-i târziu! Ochii tăi cuminți ascultă Cum le scriu la căpătâi, Poezia mea e multă, Multă mamă să rămâi! Cine vrea să mi te cheme Dinspre viață înapoi? Unde-mi spui că pleci de-o vreme Îmbrăcată-n haine noi? ..................................... Curg broboane de sudoare Din
MAMĂ, SPUNE-MI CE TE DOARE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346269_a_347598]
-
bucurie... Am simțit-o cum trăiește sensul cuvintelor, al unor versuri ce-i mergeau la inimă, al unor melodii. I-am citit pe față încântarea și bucuria izvorâtă din cântecele interpretate cu suflet de Laurențiu Cazan. Era ca o fetiță cuminte, fericită că ascultă melodia preferată. Deși oboseala o cuprindea vizibil, se ambiționa să asculte totul cu mare atenție După aproape două ore și jumătate de spectacol neîntrerupt s-a deplasat câțiva pași, în fața sălii, destul de greu, ajutată de brațele unui
PORTRETUL UNEI DOAMNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346226_a_347555]
-
se făcea trimițând la fata dorită un cadou. El era adus într-o boccea . Dacă cadoul era acceptat era semn că și cererea în căsătorie era acceptată. Calitățile căutate la o fată erau de a fi bună gospodină, harnică, curată, cuminte. Datoria fetei era să-și alcătuiască zestrea, care era formată din câte 12 rânduri de haine și schimburi ( pentru ea și pentru soț) , inclusiv 12 batiste (cevrea)pe care soțul le purta la brâu sau șold mai ales în zile
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Măi băiete, măi băiete, Lasă-le-n colo de fete! Parcă-ai fi un Dragobete Vrei și blonde și brunete Și șprințare și cochete Și mai tunse și cu plete Stai cuminte, măi băiete! Pune-omăt într-o căldare Să-l topești numai la soare Și să faci o lăutoare Numai pentru-o fată mare Busuioc și sunătoare Levănțică și cicoare Tu să-i pui în scăldătoare. Și cum ești frumos și falnic
MĂI BĂIETE DRAGOBETE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346331_a_347660]
-
avînd aceeași șansă, Precum spicele de grîu, De ce cerul nu ne lasă Și ne punem minții frîu ? DESPRE SEMINȚE Căzînd în brazda, semințele rîvnesc Un alt destin dumnezeiesc Dar uneori ogorul a secat Precum un rîu adevărat Și pește dealurile cuminți Se-astern doar umbrele de sfinți Vinovații de nerodire Psalmondiind în neștire Și noi, abisale, concrete, Ne simțim desuete - Femei cu destinele sfîșiate De imaculata noastră realitate! DAR UNDE SE DUC NORII ? Dar unde se duc norii , De unde au venit
MA INTREB DE VE MI-E NOAPTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346402_a_347731]
-
jurnalule! Toate acestea se pot face doar prin iubire. Nu sunt cel mai norocos om? A...crezi că altfel de iubire îmi trebuie? Nu știu... Eu cred ce simt... Vom vedea. E deja târziu. Mă duc la Natalia. Să fii cuminte! Referință Bibliografică: Februarie 15, Omul, o profesie... / Călin Marton : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 657, Anul II, 18 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Călin Marton : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
FEBRUARIE 15, OMUL, O PROFESIE... de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346427_a_347756]