3,638 matches
-
Nimeni nu știa de unde picase. N-ar fi iertat nici pe tat-său pentru un leu. Bun în socoteli, știa țifrele și jocurile lor, avocat să fi fost, și nu-l dovedeai. Cum făcuse, cine -lo fi sfătuit, cumpărase o curea de pământ la rampă. Pe nimica. Chivuțele strângeau tinichele și cîlti, le adunau grămadă, le vindeau. Pe locul lui! Le lua chirie. Ce s-au gândit muierile: "Ia să ne ridicăm și cfte o magherniță, s-avem unde pune capul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca la urs. Râdea Iani din ușa plăcintăriei: - Hi, hi, hi, uite bre, bandiții... Se țineau cu mâna de burtă simigiii. Pungașii, să intre în pământ, și mai multe nu. Moarte le-ajurat ucenicul. - Am scăpat bre, ziceau grecii, legîndu-și curelele. Precupețele oftau după Gheorghe: - -Lau luat, sărăcuțul, și ce om cumsecade era! Apoi se răstiră la negustori: - Da mai tăceți dracului, că se întoarce el odată și-o să vedeți voi! Iani își mângâia gușa și striga la prăvăliași: - Scoateți, bre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zbirii și se așezară asudați pe ladă, Paraschiv oftă ușor. Trase cu coada ochiului la tovarăș. Caiafa clipi, începînd să geamă. Tot trupul le ardea ca o râie. Nu mișcară. Făcură pe morții. Sergentul își scosese vestonul și își strânsese cureaua. Gîfua și din cămașă îi ieșeau aburi. Se făcu iar liniște. - Nimic! rosti șeful. Ceilalți suspinară. - Pune-i la ușă, câte unul! porunci. 240 Îl ridicară pe Gheorghe, că era mai aproape. Huiduma belise ochii și părea cârpă. Îl traseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a lui și-a chemat un doctor să-l îngrijească. Dimineața, Treanță tot mai tremura. În Cațavei se strânsese lume ca la urs. În zori, Stăpânul a scos-o pe Didina în curte în pielea goală și și-a desfăcut cureaua de la nădragi. A pus lăutarii să-i cânte. Țiganii nu prea se îndemnau. Le-a arătat cuțitul. N-au avut ce face. Cântau și plângeau de mila gagicii. O lovea Bozoncea, pornit. Pielea se făcuse vânătă, vânătă. Starostele o apucase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știucă de vioară, dar ia să-l fi văzut pe puriul de Neacșu cărând nu armonica lui de-o ținea pe-un șold, ci blestemul, cum îi zicea Dumitru instrumentului, care știa ce știa pentru că îl trăgeau și pe el curelele țambalului, îi mâncaseră oasele de atâta cărat. Nu lăsau o casă necântată, nici o ureche de om primitor nedesfătată. Lăutarii petrecuseră la nunți boierești și la chiolhanurile pungașilor, știau chichirezul meseriașilor,, se întorceau cu viorile pline 333 de poli, osteniți, călcând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu mai stăturăți și voi măcar până mune de dimineață, ați stricat petrecerea... și dădu bice cailor, dispărând într-un vârtej de zăpadă. - Ce-i facem acu, am rupt-o-n fericire! se căina Dumitru, și-și potrivi mai bine curelele țambalului pe umăr. - Ho, cobea dracului, fl potoli Mitică Ciolan, cât te-ai văita, mai bine am porni-o la drum! Și-o luă înainte. Ceilalți îl urmară. Să fi mers un sfert de ceas. Se întunecase și liniștea serii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
venind spre mine cu limba scoasă de un cot, semănând mai mult a labrador scăpat de sub control și care-și târăște stăpânul după el, cu lesa. La început, nu mi-am dat seama cine; trăsăturile îi erau acoperite cu două curele late de piele, una era peste ochi, cealaltă peste gură, prinse la spate în formă de x. Fermoarele care ar fi trebuit să-l orbească și să-l facă mut atârnau deschise și, printre ele, am început să disting un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sicilieni emigrați în masă la Londra, din pricina orientării lor sexuale. Fusesem colegi la școala de arte, dar nu ne mai văzusem de ani buni. —Bună, Sally! M-am străduit să-l sărut de bun venit, deși ne cam încurcam în curele. Între timp, Janey intrase în vorbă cu un tip care-i tot dădea târcoale de vreo jumătate de oră și acum era prinsă într-un monolog despre ultimele știri legate de raportul de forțe dintre națiuni de pe Channel 4; doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
părea că e într-o stare mai proastă ca de obicei. Auzi, mai încet nu se poate? îi zise Steve lui Bez, cu furie. Steve se oprise din măturat și stătea sprijinit în mătură. Pe șoldurile-i rotunjoare purta o curea suport pentru unelte, care atârna sub greutatea tuturor nimicurilor pe care le căra după el. Era îmbrăcat în haine negre și lălâi din cap până-n picioare și semăna cu un fost membru, de mult uitat, al trupei The Cure2. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
L-am apucat de păr. Se uita la mine cuminte, cu ochii lucindu-i șiret. — Ce s-a întâmplat, draga mea? Cu un scâncet de nemulțumire completă, i-am lăsat părul în pace și m-am apucat să-i desfac cureaua. Știam o metodă absolut sigură de a-l face să tacă. Capitolul cinsprezecetc "Capitolul cinsprezece" În dimineața următoare, bubuituri repetate în ușa de la intrare m-au trezit fără milă, la ora nouă. Potențialul meu vizitator fie nu dădea de sonerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de pe nenorocita aia de bancă. —Nea. Hugo mă măsură din priviri. Bun, s-ar putea să nu fie o idee chiar așa de rea, zise el, scoțându-și haina și aruncând-o pe bancă. După care începu să-și desfacă cureaua. —Hugo. —N-ai putea să încerci să spui asta cu mirare și teamă în voce? sugeră el. —Hugo. — Nu, din lac în puț. E clar că n-am stofă de regizor. Las-o baltă. M-a luat în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
printr-o lentilă cu rezoluție scăzută. —Hugo? Hugo? Mă ținea strâns în brațe, iar eu stăteam cu picioarele în jurul taliei lui. Nu voiam să se miște deloc; totuși, parcă se auzea cineva țipând, prin apropiere... Am tras mai tare de cureaua cu care îmi erau legate mâinile. S-a desprins și a picat pe pământ, cu un zgomot metalic înfundat. Aplecându-mă, l-am prins pe Hugo de brațe; încă erau încordate. Își clătină capul, cu mișcări încete, ca și cum și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cei vechi din piele, simțind un nod în piept, căci mi-l aminteam pe Hugo spunându-mi cu asprime că nu-mi mai vin bine și că ar trebui să-mi fac altă pereche. Am trecut prin găicile pantalonilor o curea cu cataramă din argint imensă și grea, sperând că va trage în jos suficient betelia ca să le dea cât de cât aspectul de talie joasă. Ideal ar fi fost ca între pulover și cataramă să se vadă un petic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aleagă hainele ca și pentru a obține cocktailul; purta pantalonii de piele neagră care știma că-i plac, o cămașă sport, strâmtă, marca Dolce and Gabbana, ale cărei mâneci scurte se mulau foarte bine pe zona de deasupra bicepșilor, și curea cu cataramă din argint mat. La mână, purta brățara lui de argint preferată, iar pe față i se putea citi în același timp mulțumirea de sine - pentru că știa că nu pot refuza o stacană de margarita cu gheață - și rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scaunul de lângă pat și începu să tragă de fereastră. Ar fi aruncat bucata aia de lut pe geam și ar fi încheiat problema. —Salam! Se întoarse și îl văzu pe tatăl lui în ușă, ducând deja o mână la catarama curelei. Se răsuci din nou spre fereastră, forțând-o mai tare acum, deși degetele îi tremurau. Dar era blocată. Nu se deschidea mai mult de doi centimetri. Oricât de tare împingea, era blocată. Deodată simți o mână apucându-l de încheietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de praf neverificat. Directorul fusese extrem de explicit: „A fost nevoit să ascundă obiectul ăsta în grabă. N-a avut timp să-l pună la loc sigur. Dacă e acolo, o să-l găsești“. Ziad verifică mai întâi sertarele biroului. Fleacurile obișnuite: curele de cauciuc, cărți de vizită, bandă adezivă, plicuri. Găsi o cutie veche de metal, de genul celor în care se ține tutunul de pipă, care părea să aibă potențial: cântărea cam cât trebuia. Dar înăuntru era doar un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bărbat care venea înspre ea. Era imposibil să-i recunoască fața în întuneric. Ușa se deschise și Maggie văzu bine persoana: era Uri, ținând în mână un teanc ordonat de haine maro. Fără să-i dea nici o explicație, își descheie cureaua de la pantaloni și își scoase cămașa, după care le puse sub unul din birouri, unde nu puteau fi văzute. După ce făcu lucrul ăsta, începu să se îmbrace cu hainele pe care le adusese, o costumație ce părea făcută în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tot acest coșmar avea să... Dar o clipă mai târziu mâinile reveniră. Totuși de data asta nu mai pipăiau. În schimb, erau repezi și hotărâte, mergând direct la țintă. Începură cu pantofii, scoțându-i repede. Apoi simți mâini pe catarama curelei, desfăcând-o, descheindu-i nasturele de sus al blugilor, trăgând fermoarul în jos și scoțându-i de tot de pe ea. Maggie țipă înăbușit. Între timp, alte două mâini se ocupau de tricoul ei, încercând să-l scoată, împiedicate însă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
văd nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Nu vezi că am platfus? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ei nu! BĂRBATUL CU BASTON (Fericit.): Platfus! Pune mâna! Pune mâna acolo. Vezi ce moale e? Parcă e o varză. Acum înțelegi? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Desfăcându-și cureaua de la pantaloni.): Și eu am hernie! BĂRBATUL CU BASTON: Unde ai hernie? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Uite-aici... Aici înăuntru... E rupt totul... Îmi atârnă pe dinăuntru... E ca un pumn de carne care-mi atârnă pe dinăuntru... De ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cum mănânc, cum dorm, cum mă spăl pe picioare... Își lipeau buzele lor groase de geam și se hlizeau, aruncau cu bezele, mă arătau cu degetul, cu unghia murdară la deget. (Bea.) M-ai salvat! (Îl îmbrățișează.) Acu’ le strâng cureaua! (Trece prin fața celor patru, încrevieniți; le flutură plângerea pe la nas.) ARTUR: Au vrut să mă dea afară... GUVERNATORUL: Niște scârbe! ARTUR: Au vrut să-mi dea bani! GUVERNATORUL: Nu se poate! ARTUR: Au vrut să mă omoare și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
face o mișcare de întoarcere, în această mișcare își scapă un picior, scara se prăbușește, soldatul își pierde echilibrul, alunecă de tot, chepengul cade și SOLDATUL BINE ECHIPAT rămâne agățat de chepeng, cu mitraliera la gât și cu trompeta după curea; se zvârcolește de câteva ori, apoi se liniștește, strivit de melodia care ia în posesie universul; ultima imagine: SOLDATUL BINE ECHIPAT agățat de mânerul chepengului; cele trei cadavre în sânge; melodia, tot mai puternică, triumfând peste specia umană.) ȘI CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
erau pe partea străzii unde ele nu cădeau de obicei, investigând-o cu un simț al inversiunii destul de elegant, ca atunci când vezi reflectată În oglinda unei frizerii fereastra spre care melancolicul frizer Își Întoarce privirea În timp ce Își ascute briciul la curea (așa cum fac toți În asemenea momente) și, Încadrat În fereastra reflectată, o porțiune de trotuar deviind o procesiune de pietoni indiferenți În direcția greșită, În lumea abstractă care Își pierde brusc hazul și dezlănțuie un torent de teroare. Ori de câte ori Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vorba numai despre un vis. Însă Iguana nu Îi lăsă vreme de gîndire, pentru că dintr-un brînci brusc Îl obligă să se culce la pămînt, cu fața În jos, legîndu-i mîinile la spate. Se uită În jurul lui, puse mîna pe cureaua care stătea pe un scaun și Îi legă mîinile cu putere. În cele din urmă, luă o ulcică vîrÎtă adînc pe un raft din colțul camerei, o mirosi, dînd de dușcă un rom tare și parfumat. - Frumoasă viață duceți voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mă închid. Sunt de departe mai fericit în cercul de cunoscuți, în afara cazului în care sunt îmbrăcat cu armura mea - robă și perucă - și bine pregătit pentru ceea ce, la tribunal, par a fi remarci spontane. Prin urmare, am strâns oarecum cureaua apropiindu-mă de casa de marcat. Am abandonat orice tentativă de a spune vreo anecdotă sau vreuna din glumele mai „spălate“ ale copiilor, hotărând să mă alătur ei pe propriu-i teren, ca să zic așa, și să fiu amuzant în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
durerilor de cap, mama pare să-și fi pierdut interesul pentru haine și alte chestii - îi tot zic să se ducă la doctor, dar ea insistă că e-n regulă. Așadar, când m-am uitat la unele dintre eșarfele și curelele pe care i le-aș fi ales de obicei, m-am deprimat destul de tare și nu mi-am putut imagina cum ar putea s-o mulțumească vreuna din ele. Și nici vreun ruj sau parfum: păreau cumva total irelevante. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]