5,260 matches
-
se Întemeiază pe niște dovezi cam subțirele, dacă e să mă Întrebi pe mine, dar m-am uitat În sinea mea și cred că s-ar putea ca ea să aibă dreptate, dacă poți vedea lumina. Avem nevoie de oameni deștepți pentru studioul nostru de televiziune. După război, va fi singurul care va rămîne În funcțiune și chipul tău ar putea deveni chipul speranței pentru supraviețuitorii de afară. Wakefield nu știe dacă ar trebui să se simtă măgulit sau să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aramă și cu ochi gri-verzui, tulburători, Francesca nu trecuse niciodată de pragul magic de șase luni și rămăsese, în chip hotărât, celibatară. Mama ei zicea că era din cauză că nu-și putea ține gura și că bărbaților nu le plac femeile deștepte. Moment în care Fran întâlnea privirea tatălui ei, care clătina tăcut din cap. Și când, după ieșirea lui la pensie, Fran preluase postul tatălui ei, devenind redactor-șef al ziarului fondat de el, mama ei spusese că ăla era sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
drumuri. Din cauza ta. Ești o jigodie, asta ești. Fran vru să pună telefonul în furcă dar părea să-i fi rămas lipit de ureche. — O jigodie ordinară. Vocea bărbatului creștea în intensitate, încărcată de ură și venin. — Te crezi tare deșteaptă, dar nu ești decât o târfă tâmpită. Ar trebui să ai grijă, 'mna Francesca Tyler, sau s-ar putea să ai un accident nefericit într-o bună zi. Să te lovească un autobuz sau ceva de genul ăsta. Ura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-l ierte în veci pe Jack Allen pentru asta. De fapt, avea să-l înfrunte chiar acum, înainte să-i treacă furia. Stevie o privi ieșind valvârtej, iar Ralph scoase ziarul din coș și îl desfăcu. — E un băiat deștept, Jack, nu-i așa? Mi-aș dori să fiu o musculiță pe perete când ajunge Franny în biroul lui. Oricine ar reuși să-i facă pe ăștia doi să lucreze împreună ar avea un ziar pe cinste. — Mda, confirmă Stevie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
își umplu din nou castronul. Mâncarea părea să se evapore când era el acasă, iar Jack trebuia să încarce întruna dulapurile de provizii a doua zi după ce le umpluse. — Fetele de la școală ne tratează ca pe niște gunoaie. Sunt mai deștepte decât noi, mai atente la ore, au medii mai mari. Jodie Smith spune că în curând bărbații n-or să mai fie necesari. Nu sunt decât niște bănci de spermă cu carnete de cecuri și în curând femeile n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-n mână în curtea bisericii. În ’88, am încasat prima pedeapsă mare. Condamnare la moarte. Intrat în celula morții, cu Ștefănescu, ăla cu vinurile. Ștefănescu a stat condamnat la moarte vreo doi ani. Resemnat și vesel. Știa mult să tacă. Deștept, trecut prin viață. Eram tânăr, aveam 23 de ani, am stat doar câteva zile - o săptămână și ceva, două săptămâni - nu-l lăsam în pace. Eram nervos, nebun, aveam mâncărici. Aveam niște popice, mici de tot, făcute... și deranjam celula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și Coane Marii fac ape-ape, rotunjesc colțuri și asperitățile chirpiciului atoateânconjurător. În colțul casei stă o poză, cețoasă, hologramă, parcă, mama cu Marcel, la pușcărie. Fratele, Trandafir, de sub un cerb, făcea cartofi prăjiți în sobă cu lemne. „Era băiat ascultător, deștept, nu se apleca să fure nici o hârtie de pe jos. Dădea bună dimineața, bună ziua. Suntem foarte amărâți... sunt și lovit de mașină și doctorul mă tot amână să-mi scoată tija, mă amână de juma’ de an. Era muncitor la Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
stat singur în garsonieră și nu a lipsit petrecerea din viața mea. Cu cristina am avut cea mai lungă relație, doi ani. Chiar după condamnare ea a mai venit să mă vadă. Cristina e o fată minunată, frumoasă, liniștită și deșteaptă. Legătura cu ea nu se baza doar pe sex mai exista și altceva în afară de asta. În primul an al relației nu am avut legături amoroase, lăsând la alegerea ei să facă pasul când va hotărî că este pregătită să evolueze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în bar și dă o grămadă de bani pe băuturi și poate eu mâine nu aveam ce să mănânc acasă, mi se punea pata. Să cer. Nu-mi stătea gândul la asta. Erau exact proștii, fraierii sunt un pic mai deștepți. Era haiducie la mine, luam de la bogați și dădeam la familia mea din pușcărie, frate și tată. În ziua de azi nu are curaj nici unul pe stradă să zică de ce bați. Oamenii de frică nu se apără, dacă are ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-l vezi: Viceroy, nesuri, salamuri de Sibiu. Asta. Infractor mare, ăsta! Și el, când colo, e vai și vai... Sau stau și mă uit... Eu sunt cu escrocherie! Un escroc, cândva, pe vremea noastră, să-i zicem așa, era băiat deștept, ăla. Da’ ce „băiat deștept“ sunt ăștia care-i vezi că... ce excrocherie a făcut el? A luat un bătrân, l-a sechestrat, l-a chinuit ca vai de mama lui ca să-i semneze niște hârtii, ca să-i vândă casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de Sibiu. Asta. Infractor mare, ăsta! Și el, când colo, e vai și vai... Sau stau și mă uit... Eu sunt cu escrocherie! Un escroc, cândva, pe vremea noastră, să-i zicem așa, era băiat deștept, ăla. Da’ ce „băiat deștept“ sunt ăștia care-i vezi că... ce excrocherie a făcut el? A luat un bătrân, l-a sechestrat, l-a chinuit ca vai de mama lui ca să-i semneze niște hârtii, ca să-i vândă casa lu’ ăla. Ăsta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
făcut legătura cu fata, cu Camelia, care-i și ea mesevistă. Era țâfnoasă. Nu dădea înapoi. Era foarte curajoasă, foarte pricepută. Dacă mergea cu noi, nu trebuia să facă nimic decât să fie acolo. Dar ea aducea câteva idei. Era deșteaptă, se pricepea. Am cunoscut pe-un frate de-al ei. Camelia l-a adus pe costică, ăla care-a murit... aici în penitenciar. Nașcu l-a omorât. Și mai e ăsta, care l-am cunoscut două zile înainte de faptă. Pontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plus două case la curte, aici prin București. Și le-nchiria. Ei aveau o fată măritată acolo și erau foarte înstăriți, aveau foarte mulți bani. Problema e, care noi n-am știut-o, că omul a fost un pic mai deștept ca noi - a băgat banii la bancă, n-am găsit decât cecurile. Era vorba de vreo 50 de mii de dolari, după câte mi-aduc aminte. Ne-am dus ziua. Că nu puteam să intrăm. Asta a fost problema. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
greoi; Are nas, dar n-are coadă Și stupinele le pradă. Nu zbiară, nu miaună, Când îl doare scheaună. Nu vreau gura să v-astup, Dar aș vrea să-mi spuneți ce-i: Unii spun că-i buduroi, Alții, mai deștepți ca noi, Zic precum că-ar fi știubei; Numai eu susțin că-i... De e caldă, de e rece, Doar lumina prin ea trece. Roata lui alunecă Până se întunecă. Niște caiere de lână Ce nu-i bună de lăicer
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
tratează cu destul dispreț pe insurgenții de la Cabaret Voltaire. Doar textele directorului revistei (poetul și dramaturgul german Hugo Ball) par a-i fi lăsat o excelentă impresie, dovadă această însemnare: „HUG BALL SCRIE FRUMOS ȘI VIRGIN HUG BALL E BĂIAT DEȘTEPT. HUGO BALL E BĂIAT SIMPATIC. ÎI TRADUC ARTICOLUL”. Scrisoarea conține pe verso — fără titlu și fără precizări suplimentare — textul poemului „Doleanțe“, publicat inițial în Noua revistă română, vol. XVIII, nr. 9, 24-31 mai 1915, și considerat de Șerban Cioculescu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nostru nu e adaptarea curentului artistic x sau y la noi, ci manifestarea integrală a aceluiași spirit europenesc pe toată întinderea lui geografico-spirituală. De aceea modernismul nostru nu e și nu poate fi, după cum au aerul s’o creadă băieții deștepți, un sistem mecanic de gimnastică spirituală, împrumutat din Occident și adaptat la noi. Nucleele moderniste în plină creștere reprezintă de aceea isbucnirile vulcanice ale spiritualității europene, aceeaș ca esență pe toată întinderea ei, ce se manifestă aici ca și aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru că lemnul de plop nu e bun decât pentru bețe de chibrituri, nefiind folosit la stâlpi sau la grinzi. De aceea l-au poreclit prietenii „plopul“. Gaston avusese întotdeauna încredere în oameni. Nimeni pe lume, considera el, nu se năștea deștept și puternic ca Napoleon. Pământul nu este numai pentru deștepți și puternici. Trebuie să fie posibil în lumea asta ca și cei slabi și nenorociți - ca el și acest câine bătrân - să-și dea obolul. Printre mulțimea de stele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de chibrituri, nefiind folosit la stâlpi sau la grinzi. De aceea l-au poreclit prietenii „plopul“. Gaston avusese întotdeauna încredere în oameni. Nimeni pe lume, considera el, nu se năștea deștept și puternic ca Napoleon. Pământul nu este numai pentru deștepți și puternici. Trebuie să fie posibil în lumea asta ca și cei slabi și nenorociți - ca el și acest câine bătrân - să-și dea obolul. Printre mulțimea de stele erau și unele ca ei... nu numai stele strălucitoare, care răspândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-și amintească ceva despre omul acela. — Chipul lui Endō? — Gata! Știu! spuse Takamori repezit. A făcut-o și pe sora lui să tresară. — Nu mă speria în halul ăsta. — Oare e posibil? — Ce anume? — Polițistul spunea că e un gangster deștept care a absolvit o facultate, nu? Universitatea... Sigur că seamănă... — Despre ce tot vorbești? — La școală era un elev care semăna foarte mult cu Endō din fotografia aceea. El trebuie să fie. Același chip. Tomoe strâmbă din nas a dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Gaston confundase cuvântul „cum“ cu „de ce“. — Ticălosule! Te întreb de ce-ai venit? Gaston a zâmbit încurcat și nu a răspuns. — Nu ești actor, nu? Aha, asta era, deci! Omul acesta făcea doar pe prostul. În realitate era un om deștept, abil, care realiza tot ce se petrece în jurul lui. „Așa stau lucrurile, probabil“, gândi Endō. Îl privi fix, trezindu-i-se o nouă bănuială. Scuipă și porni spre ieșire. Zgomotul de pe șantier era infernal. Endō a privit înapoi și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ei, studiase istoria. Versiunea lui Dan În privința acestei povești este următoarea: mama și tatăl lui s-au cunoscut la universitate, unde garderoba Lindei, inspirată de Biba1, și silueta ei à la Twiggy făcuseră vîlvă. Nu strica nici faptul că era deșteaptă, puternică și Încăpățînată. CÎnd aveai picioare ca ale ei, astea nu mai contau. Linda era genul de fată a cărei companie era rîvnită de toată lumea, genul care rîde mereu cu capul dat pe spate și care pare a nu băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
uiți la biata nevastă tristă și-ți vine să-i strigi: „ARE O AVENTURĂ, VACĂ PROASTĂ! NU RECUNOȘTI SEMNELE?“. Și, desigur, ne felicităm că sîntem așa de inteligenți Încît să ne prindem, dar poate că nu am mai fi la fel de deștepți dacă totul s-ar petrece În casa noastră. Poate că instinctul de autoconservare ne-ar proteja de lucruri pe care am prefera să nu le știm. Întotdeauna am fost de părere, și am afirmat, că dacă cineva m-ar Înșela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
au continuat să creadă că mănăstirea Snagov e bântuită de spiritul crunt al lui Vlad Țepeș. Iar această credință a ajuns la refuz pe la sfârșitul anului 1508, când a venit în mănăstire călugărul Dionisie. Acesta nu era nici rău, nici deștept, ci doar neatent. Era un călugăr tânăr, crescut de mic prin mănăstiri și care trecea pe lângă oameni cu gândul legat încă de plăcinta mâncată ieri și de salteaua cu lână a starețului. De aceea, nu băga de seamă că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
râmele Cocoșii, cocoșii, Azi s-au bătut cu roșii Când eu am ieșit din casă Au găsit o râmă grasă Imediat s-au luat la ceartă Că nu vor să o împartă Blândul Miau Blândul Miau e un pisoi, E deștept chiar ca și noi. E pisoiul meu Și îl voi iubi mereu. El mereu mă miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră Că stă-ntins colo, pe vatră. Eu grijă mare am de el Că micuțul motănel
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de gând să rămân pentru o vreme, mai ales că eram în vacanță, iar mie mi se oferea șansa să stau la un castel și să îl cunosc pe Edmund, care, în ciuda frumuseții lui, era și un băiat extraordinar de deștept. Și am voie să citesc din aceste cărți? Bineînțeles. Ești liberă să citești cât vrei și când vrei, doar dacă promiți să iei masa cu mine. Aș fi încântată. Edmund mi-a arătat camera mea, iar în scurt timp o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]