4,493 matches
-
slujbă am discutat cu preotul și unii consăteni foarte îngrijorați că frontul se apropiase de Iași. Îi încurajez spunându-le că mă aflam tocmai în cutare loc, dar eu însumi aveam nevoie de o încurajare în acel moment! Am sărbătorit decent cei 28 de ani pe care-i împlineam la 12 martie și gândeam că aceasta putea să fie ultima mea aniversare și poate ultima întâlnire cu familia și meleagurile natale!... Ajung punctual la datorie și aștept desfășurarea evenimentelor. Sosește și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
20 decembrie 1951 ca finalizare. Achit integral costul, meșterul lucrează spornic și totul e gata conform înțelegerii. Prin această lucrare schimbasem oarecum aspectul exterior al școlii, care parcă râdea în soare cu noua haină ce o înveșmânta! Sărbători de iarnă decente, cu mulțumirea că procesul de învățare din școală era mult mai ușor ca în anul anterior și mult mai spornic! Amândoi cei doi învățători ai școlii ne simțeam în adevărata postură de educatori iubiți și respectați de satul nostru modest
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
apăr cinstea, dreptatea și dragostea de viață! Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată, o lume care încearcă să-și croiască un nou drum spre viitor. Văd în jurul meu o lume necăjită, lipsită de strictul necesar, ajut cât pot și trăiesc decent din drepturile pe care le am ca fost slujitor al școlii și ca veteran de război. Dacă timp de aproape cincizeci de ani regimul comunist m-a arătat cu degetul ca indezirabil, mă bucur că astăzi Țara recunoaște că i-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
totul pe seama haosului național, haosul intern din acest Teatru este inacceptabil. Chiar dacă nu voi face o mare creație în aceste spectacol, chiar dacă nu voi obține acea „performanță” de care onor direcțiunea teatrului are nevoie pentru a-mi da un salariu decent, sunt hotărâtă să mă topesc în acest spectacol, să ard și să zbor, să mă bucur că exist într-un colectiv așa cum mi-am dorit ani de zile, pentru că mereu am crezut în echipă, în munca umăr la umăr
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
povestesc însă ceva, pentru care îi sînt profund recunoscător. Eram nou venit în România. Dincolo de faptul că nu cunoșteam mai pe nimeni, mai luam de la Teatrul Național un salariu atât de mic, încît abia reușeam să țin piept unui trai decent. Ada m-a adus la facultatea de teatru, în calitate de asistent, la orele de actorie. Foarte repede am aflat că nu voi fi plătit pentru această muncă, fiindcă actele mele de emigrant nu erau încă în regulă. Ada a insistat să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ne-a plimbat prin spațiile de protocol și de lucru, prezentându-ne și pe noii noștri colegi. Ni s-a servit cafea și când secretara ne-a comunicat că ambasadorul ne așteaptă, am pășit în biroul acestuia, mare, comod, mobilat decent, cu mobilier și dotări de strictă necesitate. Pe biroul masiv tronau mai multe telefoane, recunoscând printre ele "guvernamentalul", care făcea legătura direct cu Bucureștiul sau cu oricare ambasadă a României din "țările frățești"(ce era curios, toate legăturile la acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
așezat în fața televizorului din hol pentru a vedea ce mai face generalul Pinochet. A doua zi, la ora "9 trecute fix" eram prezent, împreună cu soția, în salonul cel mare al ambasadei, pentru întâlnirea cu colectivul. Deși dimineață, ne-am etalat decent croielile maeștrilor Ardeleanu și Secăleanu, știind că prima impresie este uneori decisivă. După cum am mai spus, și "băieții", și "fetele" erau tineri, colectivul fiind compus din secretar III atașat cultural, secretar III atașat de presă, secretar III atașat comercial, operator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
c)rate, acuzații furibunde la adresa Europei Occidentale, a Rusiei, a Americii. Ascult atent, mai atent că niciodat), Ins) adesea simt c) am c)zut Într-o mare net)rmurit). Tema tuturor acestor discuții este, In esenț), supraviețuirea - supraviețuirea societ)ții decente create În Israel În doar câteva decenii. La Început te prinzi mai greu, deoarece decorul este atat de civilizat. Te afli Într-un oraș că multe altele - ei bine, nu chiar, pentru c) Ierusalimul este singurul oraș vechi pe care
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu s-a schimbat odat) cu crearea statului evreu: nu poți consideră dreptul ț)u la viat) ca fiind ceva de la sine Înțeles. Alții pot; tu nu. Aceasta nu Înseamn) c) toți ceilalți tr)iesc bine mersi sub un regim decent. Nu, Înseamn) doar c) evreii, pentru c) sunt evrei, nu și-au putut dobândi dreptul de a tr)i că pe un drept natural. F)r) Îndoial), multi israelieni refuz) s) admit) c) aceast) istoric) lips) de liniște nu a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
prea s)n)tos, la care rușii prefer) s) nu foloseasc) cleștele. Îl vor cl)țină Încoace și Încolo, iar când se va desprinde suficient de mult, Îl vor scoate cu mâna. Inteligentul domn D. este bine-crescut și vorbește cu decent), nu exagereaz) nimic și nu emite pretenții. Ceea ce spune domnul D. - și o spune f)r) cuvinte - este c) pentru el e o fericire s) se afle În Anglia. S)pt)mâna trecut), romancierul Amos Oz remarcă, Într-o discuție
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
lupte vor deveni cronice și dac), drept represalii, ar urma masacre; În Ierusalim s-ar crea o situatie asem)n)toare celei de la Belfast - la Ierusalim, unde Teddy Kollek a f)cut atâtea pentru a crea un oraș pașnic și decent. Cauza problemei este simpl) - arabii nu vor s) accepte existența Israelului. Walter Laqueur scrie c) problema nu o constituie nici frontierele, nici crearea unui stat palestinian 1. Esență chestiunii este, așa cum afirm) Elie Kedourie, dreptul evreilor, „pan) acum o comunitate
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
brun-roșcat, sub un cer albastru și rece, am văzut-o (cred că printr-o Înțelegere Între mentorii noștri) pentru ultima oară. Avea În mână un cerc și un băț scurt pentru a-l rostogoli și toată Înfățișarea ei era extrem de decentă și elegantă, În stilul tenue-de-ville-pour-filettes autumnal și parizian. A luat de la guvernanta ei, strecurându-l În mâna fratelui meu, un cadou de adio, o cutie cu migdale În zahăr care - eram sigur - Îmi era destinată În exclusivitate; și imediat a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
calitățile pentru a ști să rețină un bărbat lângă ea atâta timp cât ar fi dorit ea acest lucru. Și totuși soțul ei (de care nu îmi amintesc) o abandonase din cauza unei alte femei. M-a impresionat mult noul ei chip, stăpânit, decent, dar care nu putea ascunde cât de necruțător scurmă în sufletul ei gheara durerii aceleia. Mă recunoscuse, desigur, dar vechea ei simpatie pentru mine nu mai emitea nici un semnal. Acum avea probleme. Trecea prin cea mai grea încercare prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
curând. În mod deosebit îmi amintesc de momentul introducerii sicriului în criptă, de lumea răzlețită printre morminte, parcă incredulă, și de cei doi-trei oameni care s-au apucat imediat să pună cărămizile, să zidească, concentrându-se exclusiv asupra lucrului lor, decenți totuși, îndemnându-se aproape în șoaptă. * În vara anului 1964, după ce îndeplinisem, în vederea unei nesperate de mine (nici în vis) angajări la Gazeta literară, necesarele forme și formalități, îmi mai rămăsese de făcut un ultim pas, cel mai greu, decisivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
avut prilejul să-l văd. Mi s-a părut cam neserios, cam fanfaron, poate și pentru că de fiecare dată mirosea a băutură. Micuță, slăbuță, cu câțiva negi pe față, care nu produceau totuși repulsie, doamna Borcea era o femeie liniștită, decentă, discretă. Vorbea puțin și cu miez. De câtre ori venea la noi, mă întreba, cumva în treacăt, fără să insiste, dar nu formal, cu un fel de seriozitate care mă flata: „Ce mai faci, Valeriu?” A fost o prietenă adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
clase de liceu sau poate chiar deja studenți. Această „întâlnire” am interpretat-o apoi, de-a lungul anilor, invariabil, ca un cadou de Anul Nou, ca un dar neprețuit. Cei doi erau atât de „reușiți”, atât de inteligenți, curați, frumoși, decenți etc., m-au impresionat atât de tare (dovadă și că nu i-am uitat până acum, în 1990, când scriu aceste rânduri) încât chiar în acea clipă am avut sentimentul limpede că mi se dă ceva foarte important. O înțelegere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
răspuns - am avut, am această impresie - ar fi constituit cel mai puternic argument. * Pe când eram mai tânăr și aveam deseori insomnii, de Sfinții Constantin și Elena auzeam, noaptea târziu, din blocul de vizavi, „de milițieni”, ecourile unei petreceri ce culmina, decent, sublimând-o într-un chip oarecum neașteptat, cu un „mulți ani trăiască” liniștitor, luminos. Onomastica aceea anonimă s-a repetat, an de an, câtva timp, apoi... cântecul a amuțit. Când și de ce? Nu știu. Pur și simplu, într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
detectivi ai mirosului. * Unul din motani a fost numit, prompt, Gălbenuș (variantă: Gălbenel). Celălalt, inexplicabil, a rămas „nebotezat”. Totuși, când admirația noastră față de el debordează năvalnic îi spuneam, oarecum voievodal, Pițu cel Mare și Bun. Dacă la oameni a mânca decent, cuviincios înseamnă a mânca la masă și din farfurie, la pisici e invers. Când, ridicat pe picioarele din spate, pe taburetul din bucătărie, Gălbenuș se află în poziția de „școler”, cu lăbuțele din față așezate frumos pe masă, și când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și-a câștigat acest drept. Fiecare din ei are o poziție specifică: de „broască țestoasă”, cel mare, întins pe coapsa piciorului strâns îmbrățișat de labele din față, folosind la nevoie, pentru a-și păstra echilibrul, chiar ghearele, cu botul întors decent spre genunchi (și deci arătându-ne fundul). Mai naiv, mai încrezător și mai repezit, Gălbenuș ni se urcă și ni se așază decis pe piept, cu botul aproape de gură. Ca să-și exprime afecțiunea ce ne-o poartă! Mă emoționează dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-l considera pe Anton Pavlovici Cehov (ah, cum își mai dau ochii peste cap cuconițele noastre de pe micul ecran pronunțând cuvintele „Anton Pavlovici”) drept un autor sentimental și duios. Dimpotrivă, în realitate, el face parte dintre marii necruțători. Umanitatea sa, decentă în manifestări, câtuși de puțin clamoroasă, e teribil de tristă și de disperată: o umanitate abandonată, din care Duhul Sfânt s-a retras. * Parabolă a nepăsării dure ca un zid în mijlocul căreia trăim și nu o dată și murim? Marcel Mihalaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care nu sunt în stare să vadă decât lecții. Above all, keep cheerful, ̀ i spune Craig lui Acterian într-o scrisoare, subliniind această propoziție. Keep cheerful înseamnă mai mult decât clasicul precept englezesc keep smiling, admirabilă regulă de conduită decentă în nefericire și înfrângere, însă doar atât. Keep cheerful e o filozofie, o atitudine adânc umană, generoasă și plină de curaj în fața vieții, a lumii, a evenimentelor și a Creațiunii. Ea e cheia universului shakespearian, tot atât de bine în bucurie și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
uităm, să iertăm, să nu fim răzbunători, să nu fim „resentimentari”. De iertat putem ierta, trebuie să iertăm : e o virtute creștină benefică și transfiguratoare. Dar întrebarea e : cine pe cine să ierte ? Cine are această calitate ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Adrianei Georgescu să-l ierte pe Nicolski ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Elizabetei Rizea să-l ierte pe Cârnu ? Să nu fim „resentimentari”, să nu fim răzbunători. Mai întâi, „resentimentar” înseamnă altceva, e un viciu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ierta, trebuie să iertăm : e o virtute creștină benefică și transfiguratoare. Dar întrebarea e : cine pe cine să ierte ? Cine are această calitate ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Adrianei Georgescu să-l ierte pe Nicolski ? Cine, în mod decent, îi poate pretinde Elizabetei Rizea să-l ierte pe Cârnu ? Să nu fim „resentimentari”, să nu fim răzbunători. Mai întâi, „resentimentar” înseamnă altceva, e un viciu de structură în ordine morală, analizat de Max Scheler, care nu intră în bilanțurile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-l cunosc pe Sadoveanu, m am apucat să scriu o carte în două volume, Doamne ferește, poate chiar trei ! Da’ pe Caragiale, pe care îl știu atât de bine, realmente nu știu cum să-l abordez și cum o s ajung, în mod decent, să ocup minutele care mi sunt afectate. Vedeți Dvs., Lovinescu - și cred că e cea mai mare eroare din cariera lui, lucrul cel mai imputabil în postura lui de critic - a scris într-un anumit fel, inadmisibil, despre Caragiale. E
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din lemn. În fața gardului, de o parte și de alta, erau două gazete de perete, vechi și urâte, iar gardul din fața primăriei era din plasă de sârmă. Clădirea administrativă nu era nici urâtă, nici frumoasă, dar avea un aspect oarecum decent, iar steagurile ce fuseseră puse, de o parte și de alta a ușii de la intrare, special pentru acest eveniment, îi dădeau un aer festiv. Niște copii desculți, cu nasurile scoase prin gardul de vizavi, au strigat cât îi ținea gura
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]