3,462 matches
-
campanie de sovietizare a noilor zone dobândite. Aceasta a inclus alegeri organizate, rezultate pe care Uniunea Sovietică le-a folosit să-și legitimeze anexarea Poloniei estice. Sovieticii au înăbușit opozițiile prin execuții numeroase și mii de arestări. Uniunea Sovietică a deportat sute de mii de persoane din această regiune către Siberia și alte părți îndepărtate ale Uniunii Sovietice în patru valuri de deportări între 1939 - 1941. Forțele sovietice au ocupat Polonia până în vara anului 1941 când au fost expulzați prin invadarea
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
lui Karamanlis), împreună cu Ministrul adjunct al Internelor George Themelis au fost informatori în timpul ocupației naziste a Greciei. Merten a pretins că Makris și Karamanlis au fost recompensați pentru serviciile aduse cu o afacere din Salonic, care aparținuse unui evreu grec deportat la Auschwitz. A mai precizat că el a făcut presiuni asupra lui Karamanlis și Makris pentru a-i acorda amnistia și a-l elibera din închisoare. Karamanlis a respins acuzațiile ca fiind nefondate și absurde, și l-a acuzat pe
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
au ordonat deportări masive de evrei. Dintre cei peste 68.000 de evrei rezidenți în Cracovia la momentul invaziei naziste, doar 15.000 de muncitori și membri ai familiilor lor au fost lăsați să rămână. Toți ceilalți evrei au fost deportați în zonele rurale din jur. a fost oficial înființat la 3 martie 1941 în cartierul Podgórze, și nu în cartierul evreiesc Kazimierz. Familiile poloneze mutate din Podgórze au fost reamplasate în fostele așezări evreiești din afara ghetoului. Între timp, 15.000
Ghetoul Cracovia () [Corola-website/Science/320959_a_322288]
-
fost în jur de 70 de artiști, filozofi și scriitori care au aparținut grupării. O parte din ei erau refugiați din Basarabia și Bucovina, ajunși în București încă din 1940, o parte erau români de origine poloneză amenințați să fie deportați, o altă parte din tineri fuseseră legionari, cu toții însă erau dezamăgiți de structurile politice la care aparținuseră. De curând, pe fațada imobilului din str.Dr. Felix, nr. 88 a fost instalată o placuță comemorativă. Din punct de vedere politic erau împotriva
Acvilele Albe () [Corola-website/Science/320998_a_322327]
-
relatează victoria purității sufletești, autostăpânirii și cumpătării asupra avariției și lăcomiei considerate demonice. Perioada istorică s-a situat undeva între anii 700-600 î.Hr. Tobit aparținea tribului evreesc Naftali și trăia în exil în Ninive, deoarece triburile israelinene de nord fuseseră deportate în perioada regelui asirian Sargon al II-lea. Tobit, un bun credincios, este supus prigoanei de către regele Senaherib pentru binefacerile aduse dușmanilor acestuia din urmă. Însă în scurt timp regele este asasinat de unul din fiii săi care îi succede
Cartea lui Tobit () [Corola-website/Science/321002_a_322331]
-
Nikolaus Ritter von Flondor, și diploma din 11 martie 1914, împreună cu fiii săi Radu și Alexandru Flondor, fiind singurii din familia Flondor care au primit acest titlu. După ocuparea Cernăuțiului de către cazacii generalului Dmitri Grigorievici Pavlov (în septembrie 1914), este deportat ca ostatic în imperiul țarist (în Turkestan)și , (în urma unui diferend avut cu comandantul trupelor rusești care ocupaseră Cernăuții), împreună cu Salo von Weisselberger, primarul orașului. În primăvara anului 1916, ca urmare a unui schimb de prizonieri, Nicu se întoarce în
Nicu Flondor () [Corola-website/Science/315412_a_316741]
-
devenit întreprinzători, ingineri, industriași, sau proprietari de ziare, având un rol important în viața economică din perioada interbelică. Perioada celui de-al doilea război mondial a reprezentat o perioadă grea pentru membrii comunității evreiești din Brașov. Chiar dacă nu au fost deportați în lagăre, li s-a interzis să fie proprietari de societăți comerciale, evreii fiind frecvent bătuți, iar copiii lor dați afară din școală. În anul 1941 sinagoga ortodoxă a fost devastată de legionari. După război o parte importantă a evreilor
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
înființat un ghetou în perimetrul delimitat de străzile Petöfi, Tompa, Avântului, Báthory, Martirilor Deportați, Zrinyi, Retezatului, Kert, Golescu, Károlyi Köz și Kogălniceanu. Acolo urmau să locuiască cei 18.863 evrei concentrați în oraș. În interval de o lună au fost deportați pe rând evreii din ghetou, astfel: 19.05 - 3.006 evrei, 22.05 - 3.300, 26.05 - 3.336, 29.05 - 3.306, 30.05 - 3.300 și 1.06 - 2.615 evrei . După război aproximativ 500 de evrei au
Templul Mare din Satu Mare () [Corola-website/Science/317412_a_318741]
-
pietre funerare datând din anul 1560. Domnitorul Ion Theodor Callimachi a conferit prin anul 1759 unele privilegii mai multor evrei, scutindu-i de plată impozitelor. Autoritățile austriece nu au încurajat însă instalarea familiilor evreiești la Siret, încercând chiar să le deporteze. În anul 1774 trăiau la Siret numai opt familii evreiești formate din 43 persoane. Generalul Karl Freiherr von Enzenberg, guvernatorul militar al Bucovinei (1778-1786), s-a plâns că evreii din Siret (că și cei din Cernăuți și Suceava) au sub
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
Bucovina în care Enzenberg a permis stabilirea evreilor. Cu toate acestea, autoritățile austriece nu au ținut cont întotdeauna de aceste privilegii. În anul 1808 au fost anulate licențele acordate cârciumarilor evrei, iar în 1810, 65 familii de evrei au fost deportate din oraș pentru că nu se ocupau cu agricultura. Evreii au protestat împotriva acestor măsuri, aducând dovezi că privilegiile datau înainte de stabilirea lor acolo (începând din 1789). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, poziția autorităților austriece față de evrei
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
au fost urcați într-un tren de marfă și, după 14 zile, au ajuns la Calafat. După două luni, în octombrie 1941 au fost trimiși din nou în Bucovina, unde au făcut două săptămâni de muncă forțată, apoi au fost deportați în Transnistria, în lagărele Berșad și Moghilev Podolsk. 80% dintre evrei au murit din cauza bolilor, frigului și foamei. Numărul evreilor din Siret era în anul 1947 de 1.700. În perioada toamna anului 1950 - aprilie 1951 un număr mare de
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice. Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma acestui tip de represiune, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 - 5 martie 1953. Au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina de Nord. Cu toate acestea, acțiuni de strămutare a basarabenilor și bucovinenilor au avut loc și între cele trei valuri
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940. Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane - deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească). De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. Într-un sfert de oră să fiți gata!", acesta era ordinul care
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
acel tren al morții. Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soție și copii și dus în lagărul de muncă forțată, în GULAG. Ceilalți membri ai familiei erau trimiși în Siberia sau Kazahstan. Cei deportați în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizați la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești. Pentru munca depusă nu erau remunerați echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai. Dintr-
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
la orele 2 de dimineață și a durat până la ora 8 seara a zilei de 7 iulie. Așa cum s-a întâmplat cu deportarea în masă din iunie 1941, nu toți cei care au fost incluși inițial în liste au fost deportați. Documentele de arhivă arată în mod concludent că, de această dată, vestea despre planificarea unei operațiuni de deportare a făcut înconjurul provinciei cu săptămâni înainte, grație informației oferite de anumiți reprezentanți ai puterii care și-au înștiințat rudele vizate în
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
o mai mare amploare, a determinat agricultorii individuali să renunțe la gospodăriile lor și să accepte compromisul cu regimul sovietic, un regim care dăduse de înțeles că nu va cruța nici un fel de protestatar ori rebel. Mai ales că cei deportați în iunie 1949 erau incluși în categoria celor care nu aveau dreptul să mai revină niciodată pe meleagurile natale, conform unei decizii speciale a autorităților de la Moscova. Conform datelor oficiale, în ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate în
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
cei deportați în iunie 1949 erau incluși în categoria celor care nu aveau dreptul să mai revină niciodată pe meleagurile natale, conform unei decizii speciale a autorităților de la Moscova. Conform datelor oficiale, în ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate în Siberia 11.293 de familii din Moldova sau peste 35 mii de oameni . Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga proporție a dramei moldovenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieșind din 3 membri ai familiilor
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
teritoriul RSS Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și membrilor familiilor acestora, în total 5917 persoane". Acțiunea a început la ora 04,00 și s-a încheiat la ora 20,00 în aceeași zi. Au fost arestate și deportate în Siberia (reg.Kurgan) 723 de familii, respectiv, 2.617 persoane (808 bărbați, 967 femei și 842 copii), în special acuzate de apartenență la organizatia religioasă "Martorii lui Iehova". La această operațiune au participat 546 de "lucrători operativi" ai Securității
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
Vasile Soare, ambasadorul României în Kazahstan și Kârgâzstan, a descoperit, în vara anului 2005, în Kârgâzstan, existența unei comunități de circa o mie de persoane de origine "moldovenească" și 46 de români. Au ajuns acolo, venind din Siberia, unde fuseseră deportați în 1949 și 1952 (regiunile Tomsk, Kurgan, Irkutsk ș.a.), până în 1965, deși fuseseră "eliberați" în perioada 1956-1958. La "eliberare", majorității basarabenilor li s-a interzis să se întoarcă în RSS Moldovenească și au fost forțați să semneze declarații ca nu
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
pentru Literatură. Romanul tematizează deportarea unei părți din populația civilă germană din România (și a zonelor învecinate) în lagăre de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Romanul a fost gândit ca o colaborare cu poetul Oskar Pastior, care și el fusese deportat în tinerețe. Scriitoarea, împreună cu Pastior, începând din anul 2001 au început să asculte povestirile experiențelor groaznice ale deportaților din comuna autoarei și spusele mamei ei, care fusese și ea deportată cinci ani. În anul 2004 Fundația Robert Bosch i-a
Leagănul respirației () [Corola-website/Science/317484_a_318813]
-
o colaborare cu poetul Oskar Pastior, care și el fusese deportat în tinerețe. Scriitoarea, împreună cu Pastior, începând din anul 2001 au început să asculte povestirile experiențelor groaznice ale deportaților din comuna autoarei și spusele mamei ei, care fusese și ea deportată cinci ani. În anul 2004 Fundația Robert Bosch i-a susținut pe Herta Müller și pe Oskar Pastior astfel încât cei doi scriitori au putut vizita pentru o săptămână unele din locurile în care s-au aflat lagărele de muncă din
Leagănul respirației () [Corola-website/Science/317484_a_318813]
-
Fiul său, Ramzan Kadîrov, care condusese miliția tatălui său în timpul conflictului cecen, i-a devenit succesor în martie 2007 în funcția de președinte al republicii. Ahmat Abdulhamidovici Kadîrov s-a născut în Karaganda în RSS Kazahă, într-o familie cecenă deportată din Cecenia în vremea represiunii staliniste. În aprilie 1957, familia sa a revenit la casa ei din districtul Șalinski al RASS Ceceno-Ingușe. În 1980, a început să studieze religia islamică la Mir-i Arab Madrasah din Buhara, și apoi la
Ahmat Kadîrov () [Corola-website/Science/321809_a_323138]
-
Imperiul Austriac. Perspectiva închiderii universității a fost însă risipită în de un decret al împăratului austriac . S-au adăugat noi clădiri, printre care și Collegium Novum (deschisă în 1887). La 6 noiembrie 1939, 184 de profesori au fost arestați și deportați la lagărul de concentrare Sachsenhausen în timpul operațiunii cu numele de cod Sonderaktion Krakau. Universitatea, împreună cu restul școlilor superioare și secundare poloneze, a fost închisă pe toată durata celui de al Doilea Război Mondial. The faculty was also suppressed by the
Universitatea Jagiellonă () [Corola-website/Science/321845_a_323174]
-
în mai 1871, Mac-Mahon a condus trupele versailles-eze. Armata franceză a petrecut opt zile masacrând muncitori, împușcând civili. Zeci de mii de comunarzi și muncitori au fost executați sumar; alți 38.000 au fost închiși și 7.000 au fost deportați. Ca președinte al Franței, l-a demis la 16 mai 1877 pe primul ministru republican Jules Simon, înlocuindu-l cu ducele de Broglie, orleanist, înainte de a dizolva Camera Deputaților într-o tentativă de a opri creșterea republicanismului și de a
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
pe socrul mic și luându-i cu ei pe ceilalți bărbați. Președintele Sfatului Popular a fost împușcat a doua zi, iar fiul său, Gogonică, actualul primar, a rămas singurul bărbat într-un sat de văduve. Potrivit scenariului, nuntașii au fost deportați în Siberia, de unde mirele s-a întors după 13 ani, doar ca să moară. Filmul se încheie tot cu echipa de filmare venită în acest sat pentru a găsi o poveste paranormală. Aceștia vor să îi ia un interviu unei bătrâne
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]