3,354 matches
-
Imperiului Otoman în august 1920. Tratatul nu a fost ratificat niciodată de Parlamentul Otoman și nu a fost semnat de reprezentanții SUA. Granițele propuse pentru Armenia cuprindeau provinciile otomane Erzurum, Bitlis și Van, care avuseseră o populație armeană semnificativă până la deportarea armenilor de către guvernul Junilor Turci. Această regiune a fost extinsă spre nord, până în partea de vest a Provinciei Trabzon, pentru a-i oferi tânărului stat armean un port important la Marea Neagră - Trabzon. Victoriile revoluționarilor turci în cadrul Războiul de Independență al
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
2008 în regia lui Britta Wauer. Filmul se bazează pe povestirea tântei Gerda, mătușa moderatorului german Knut Elstermann. Gerda Schrade, provine dintr-o familie de evrei polonezi. În 1939 părinții ei sunt deportați că evrei, iar ea ca să scape de deportare este obligată să coase haine de blană pentru armata germană (Wehrmacht). Gerda se ascunde în Berlin, fiind descoperită de gestapo, este deportata la Auschwitz. În lagărul de concentrare naște o fetiță, care provine dintr-o relație cu un negustor maghiar
Gerdas Schweigen () [Corola-website/Science/322871_a_324200]
-
a desfășurat o largă activitate publicistică, în special prin propagarea unor teme istorice necunoscute și care în trecutul sovietic fuseseră interzise, precum mișcarea națională românească din Basarabia în anii 1917-1918, foametea organizată de sovietici în acest ținut în anii 1946-1947, deportările staliniste, lupta basarabenilor împotriva ocupației sovietice, dar și a unor teme actuale, precum problema cursului național de istorie în Republica Moldova, starea limbii române, a învățămîntului și a culturii române în această fostă republică sovietică Domeniul predilect al lui Ion Țurcanu
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
fiind. În 1939 și-a dat bacalaureatul, după care a urmat două semestre la Facultatea de Filologie-Filozofie a Universității din Cernăuți. În anii 1940/41, după anexarea Bucovinei de către Uniunea Sovietică, a fost cadru didactic la țară, scăpând astfel de deportarea în Siberia. În schimb, sora sa și părinții săi, considerați „burghezi”, au fost deportați în Siberia, unde tatăl său a murit în prima iarnă. După ce Bucovina a fost ocupată de trupele germane și românești, în iulie 1941, Alfred Liquornik a
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
Aici și-a câștigat existența scriind critică de teatru și film pentru ziarul de limbă română "„Capitala”". La sfârșitul anului 1946, Alfred a reușit să se refugieze la Viena, trecând prin Budapesta.. După alte surse, Alfred Liquornik a scăpat din deportarea în Transnistria prezentându-se ca fiind corespondent sub pseudonim la un ziar de cinema din capitală. În 1946 a emigrat la Viena, unde a împărtășit și el soarta colegilor de generație: aproape necunoscut în România, dar primit cu brațele deschise
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
Steve n-au fost tocmai amicale, ceea ce se pare că ar fi fost unul din motivele divorțului, Cumpănaș părăsindu-și soțul în 1932. În SUA, Ana Cumpănaș a lucrat ca prostituată, devenind ulterior patroană de bordel la Chicago. Amenințată cu deportarea în România în 1934, deoarece era considerată „o cetățeană străină cu un caracter moral scăzut”, Anna Sage l-a trădat autorităților pe John Dillinger care era acuzat printre altele că ar fi omorât doi polițiști din Chicago la data de
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
cinematograf din Chicago. Anna Sage s-ar fi îmbrăcat în roșu în acea seară pentru a fi mai ușor reperată de agenții FBI. După uciderea lui Dillinger, Anna Sage a primit 5.000 de dolari ca recompensă. Deoarece procedura de deportare începuse deja, ea a fost deportată în 1936 la Timișoara. Ana Cumpănaș a locuit acolo până în 1947, când a murit în urma unei boli de ficat. Despre viața lui Dillinger au fost realizate mai multe filme americane precum "Guns Don't
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
Carlo a fost întreruptă pentru o vreme în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ajutat de membri ai Rezistenței franceze, Gunsbourg a reușit să treacă în Elveția, scăpând de arestarea de către naziștii germani, care ocupaseră Monaco în 1943 și începuseră deportarea populației evreiești. După război, Gunsbourg s-a întors la Monte Carlo, unde a continuat să fie director al operei până în 1951. a decedat la 31 mai 1955 și a fost înmormântat în Cimitirul Père-Lachaise din Paris, în parcela 96.
Raoul Gunsbourg () [Corola-website/Science/327685_a_329014]
-
cel otoman au dus la încetinirea creșterii populației, iar rețeaua de așezări medievale maghiare, locuite de burghezia urbană, a fost distrusă. Compoziția etnică a teritoriului care fusese parte a Regatului medieval al Ungariei a fost modificată în mod fundamental datorită deportărilor, masacrelor și colonizărilor. Numărul etnicilor maghiari de la sfârșitul perioadei dominației otomane a fost redus în mod substanțial. Cele trei părți ale fostului Regat al Ungariei - Ungaria Hagsburgică, Ungaria Otomană și Transilvania - au înregistrat diferențe minore ale creșterii populației în secolul
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
au fost tocmai amicale, ceea ce se pare că ar fi fost unul din motivele divorțului, Cumpănaș părăsindu-și soțul în 1932. După un an a deschis un bordel pe strada Halsted din Chicago. În 1934 Cumpănaș a fost amenințată cu deportarea în Romania, după ce autoritățile au considerat-o a fi „o cetățeană străină cu un caracter moral scăzut”. La 4 iulie 1934 John Dillinger a început prietenia cu Cumpănaș și cu cercul ei de prieteni. Se zice că Cumpănaș ar fi
Ana Cumpănaș () [Corola-website/Science/327290_a_328619]
-
avangardei“. Printre cele mai cunoscute spectacole realizate de se numără „Clasa moartă” (1975), „Wielopole” (1980), „Să piară artiștii” (1985), Nu mă voi întoarce niciodată (1988), despre care spunea că reprezintă „răspunsul său artistic la istoriile oficiale legitimate de secolul douăzeci: deportări în masă, ideologii, războaie și crime, ca și la procesul de depreciere a valorii reprezentării tradiționale“. Tadeusz Kantor a decedat la 8 Decembrie, 1990. Michal Kobialka a fost primul traducător în engleză al scrierilor lui Tadeusz Kantor. Cartea sa „O
Tadeusz Kantor () [Corola-website/Science/330681_a_332010]
-
zilnice pe care le înainta acestuia despre activitatea comandanților Armatei Roșii. În afară de aceasta s-au bucurat de apreciere succesele pe care serviciul de contraspionaj de sub conducerea sa le-a obținut în timpul războiului. În anul 1944 Abakumov a participat la organizarea deportării popoarelor din Caucazul de nord, pentru care a fost decorat cu ordinele „Kutuzov” și „Steagul Roșu”. În 1946 a fost însărcinat să organizeze judecarea responsabililor industriei aviatice sovietice, Și după terminarea războiului oamenii lui Abakumov au efectuat urmăriri ale convorbirilor
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
anii 1945-1951 Abakumov a fost membru în comisia secretă a Biroului Politic al P.C.U.S. însărcinată cu procesele judiciare și a participat la organizarea proceselor contra naziștilor și colaboratorilor lor În anul 1949 ministerul condus de Abakumov a răspuns de Marea Deportare din Martie în Siberia a circa 100,000 persoane din Țările Baltice. La 19 februarie 1951 Abakumov s-a adresat lui Stalin, propunând și deportarea în Siberia a membrilor sectei Martorii lui Iehova.Propunerea sa a fost aprobată și, drept urmare
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
naziștilor și colaboratorilor lor În anul 1949 ministerul condus de Abakumov a răspuns de Marea Deportare din Martie în Siberia a circa 100,000 persoane din Țările Baltice. La 19 februarie 1951 Abakumov s-a adresat lui Stalin, propunând și deportarea în Siberia a membrilor sectei Martorii lui Iehova.Propunerea sa a fost aprobată și, drept urmare, încă circa 10,000 de cetățeni au fost deportați în Siberia. La 11 iulie 1951 Comitetul Central al P.C.U.S. a aprobat așa numita hotărâre „Cu privire la
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
curente" - buletinului tipărit la mașina de scris a apărătorilor drepturilor omului din URSS. La 28 decembrie 1974 a fost arestat pentru "agitație și propagandă antisovietică". În decembrie 1975 a fost condamnat la 7 ani de închisoare și 3 ani de deportare. Și-a ispășit pedeapsa la colonia cu regim dur "Perm-36" și la închisoarea din orașul Cistopol. A fost deportat în regiunea Magadan. După eliberarea din detenție a locuit la Kalinin (actualmente Tver). A revenit la Moscova în anul 1987. Până în
Serghei Adamovici Kovaliov () [Corola-website/Science/330125_a_331454]
-
francezi au căutat și arestat circa 11,000 evrei. Într-o săptămână au fost arestați 13,152 evrei, inclusiv 4,115 copii. De acolo ei au fost trimiși în lagărul de concentrare Drancy și în alte câteva locuri, în așteptarea deportării lor în lagăre de exterminare de pe partea din Polonia denumită de naziști „Guvernământul General”. Mai puțin de o sută de persoane, dintre care nici un copil, au supraviețuit deportării. În anul 1940 nordul Franței a fost ocupat de armata Germaniei naziste
Razia de la Velodromul de iarnă () [Corola-website/Science/330299_a_331628]
-
în lagărul de concentrare Drancy și în alte câteva locuri, în așteptarea deportării lor în lagăre de exterminare de pe partea din Polonia denumită de naziști „Guvernământul General”. Mai puțin de o sută de persoane, dintre care nici un copil, au supraviețuit deportării. În anul 1940 nordul Franței a fost ocupat de armata Germaniei naziste și anexat la al III+lea Reich În schimb, administrația sudului Franței a rămas, cu acordul Germaniei,în mâinile regimului colaboraționist de la Vichy, de sub conducerea mareșalului Philippe Pétain
Razia de la Velodromul de iarnă () [Corola-website/Science/330299_a_331628]
-
au rămas singuri în lagărele de la Pithiviers și Beaune-la-Rolande. Ei au fost deportați în cele din urmă la Auschwitz la sfârșitul lunii august, neînsoțiți, în vagoane sigilate, printre adulți străini. Circa o sută dintre evreii deținuți s-au sinucis înainte de deportarea în Polonia. În lunile următoare a continuat deportarea de evrei din Paris în ritm de de circa 1,000 tot la 2-3 zile. Până la sfârșitul lui septembrie 1942 au fost deportați din Paris la Auschwitz circa 38,000 evrei. În
Razia de la Velodromul de iarnă () [Corola-website/Science/330299_a_331628]
-
Beaune-la-Rolande. Ei au fost deportați în cele din urmă la Auschwitz la sfârșitul lunii august, neînsoțiți, în vagoane sigilate, printre adulți străini. Circa o sută dintre evreii deținuți s-au sinucis înainte de deportarea în Polonia. În lunile următoare a continuat deportarea de evrei din Paris în ritm de de circa 1,000 tot la 2-3 zile. Până la sfârșitul lui septembrie 1942 au fost deportați din Paris la Auschwitz circa 38,000 evrei. În 1945 au rămas dintre ei în viață 780
Razia de la Velodromul de iarnă () [Corola-website/Science/330299_a_331628]
-
lui septembrie 1942 au fost deportați din Paris la Auschwitz circa 38,000 evrei. În 1945 au rămas dintre ei în viață 780. Autoritățile locale au semnalat în rapoartele lor reacțiile publicului francez, multe din ele critice față de arestarea și deportarea evreilor, mai ales față de tratamentul cutremurător aplicat femeilor și pruncilor. Razia de pe velodromul Vel d'Hiv, organizată de autorități franceze și pusă în execuție de polițiști francezi,a rămas înscrisă în memoria națională franceză, ca simbol al responsabilității administrației franceze
Razia de la Velodromul de iarnă () [Corola-website/Science/330299_a_331628]
-
asirieni sub conducerea regelui Salmanasar al V-lea și a urmașului acestuia la putere, Sargon al II-lea. Sub asirieni, localitatea a devenit reședința guvernatorilor asirieni ai provinciei numite Samaria. Numeroși locuitori ai Samariei au fost luați de asirieni în deportare în locuri îndepartate ale imperiului, iar în locul lor au fost colonizați locuitori, tot vorbitori de limbi semite, ai Mesopotamiei, care au dat naștere populației cunoscute mai apoi sub numele de samariteni. Sub stăpânirea persană ahemenidă, începând din 529 î.Hr. orașul
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
Ca rezultat al Holocaust-ului din cel de-al Doilea Război Mondial, Polonia a devenit aproape omogenă din punct de vedere etnic. Granițele schimbate radical, deportările ordonate de autoritățile sovietice, care doreau mutarea minorităților poloneze din Lituania, Belarus și Ucraina și deportările ucrainenilor din Polonia toate au avut efect (vezi Schimbările teritoriale ale Poloniei și Istoria demografică a Poloniei). La Recensământul polonez din 2002, 96,7
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
rezultat al Holocaust-ului din cel de-al Doilea Război Mondial, Polonia a devenit aproape omogenă din punct de vedere etnic. Granițele schimbate radical, deportările ordonate de autoritățile sovietice, care doreau mutarea minorităților poloneze din Lituania, Belarus și Ucraina și deportările ucrainenilor din Polonia toate au avut efect (vezi Schimbările teritoriale ale Poloniei și Istoria demografică a Poloniei). La Recensământul polonez din 2002, 96,7% din populația din Polonia s-au declarat de naționalitate poloneză, iar 97,8% declară că vorbesc
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
păduri din sud-estul SUA și obligarea lor să trăiască în regiunile aride în rezervații în regiunea numită Indian Territory, care se află în prezent în statul federal american Oklahoma este o pagină tragică și rușinoasă în istoria nordamericană. Acțiunea de deportare a fost provocată de creșterea necesarului de terenuri agrare datorită creșterii populației albe în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa. Politică regimului american de transhumanta a fost legalizata prin decretul de lege „Indian Removal Act” din 1830 din perioada
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
de creșterea necesarului de terenuri agrare datorită creșterii populației albe în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa. Politică regimului american de transhumanta a fost legalizata prin decretul de lege „Indian Removal Act” din 1830 din perioada președintelui Andrew Jackson. Deportarea a fost realizată forțat, cu ajutorul armatei. Pe drum spre rezervații au murit peste un sfert din numărul amerindienilor deportați; aceasta decimare a lor fost cauzată de boli, frig, epuizare și foame. Aceasta calatorie dificilă și mortală este cunoscută sub numele
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]