27,244 matches
-
de fenomene referențiale, a noțiunilor de memorie discursivă și de cunoaștere împărtășită. Cu siguranță, inferența este legată de semnificatul lingvistic al secvenței "Rosary sosește", dar prezența ei este asigurată prin cunoașterea universului comun care îi include pe enunțător și pe destinatar: este nevoie ca o persoană străină să sosească într-un spațiu necunoscut pentru ca apoi să îi placă și să dorească să rămînă acolo. Trecerea de la primul la cel ce-al doilea paragraf este asigurată de conectorul DAR, care subliniază evenimentul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a remarcat-o Dom Duarte. Își face apariția o construcție de subordonare în locul unei construcții de parataxă. Nu ne vom opri la acest prim nivel de analiză lingvistică, ci vom demonstra că ATÎT DE funcționează ca o variabilă pragmatică, orientînd destinatarul spre un element prezent în context sau care poate fi dedus din context, după cum spunea și O. Ducrot: Semnificația (cuvîntului sau a frazei) [...] conține mai ales instrucțiuni date celor care ar trebui să interpreteze un enunț din frază, cerîndu-le să
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
unsprezecea ediție, catalogul Actes Sud va apărea semestrial. [P2] Această ediție este cea pentru primăvară, [P2'] viitoarea va fi pentru toamnă. Plasat în poziție de cataforă, segmentul "Începînd cu cea de-a unsprezecea ediție" introduce, din punctul de vedere al destinatarului, un suspans interpretativ rezolvat prin apariția substantivului și a substituirilor care amintesc anaforic o informație deja validată. Din această cauză, modalitatea de articulare a propozițiilor se aseamănă cu ceea ce Școala de la Praga numește progresie "cu temă constantă": P1: P2: P2
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
unui început (a unei teme sau a unui subiect), precum și saturația a cel puțin uneia dintre componentele sale" (1985, p. 91). Paragraful are rolul de a facilita și de a programa lectura, dar și de a stabili un dialog cu destinatarul: este unul dintre sensurile analizei secvențial-enunțiative pe care tocmai am efectuat-o. M. Bahtin definește rolul paragrafelor: Intrînd mai adînc în esența lingvistică a paragrafelor, sîntem convinși că unele dintre trăsăturile lor esențiale sînt analoage replicilor unui dialog. Este vorba
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
prin care se definește persuasiunea. Informația, la drept vorbind, nu este comunicarea unui conținut (care nu ar trebui să apară decît sub forma unui enunț de sine stătător); rezultatul ei este doar stabilirea unui echilibru între conținuturile dintre destinator și destinatar. Persuadarea, în schimb, adaugă informației o imagine asupra conținutului celuilalt, care ajunge la o echilibrare între "a face să creadă" al destinatorului și "a crede" al destinatarului (1989, p. 176). Vom folosi aceste idei pentru a vedea în ce fel
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
stătător); rezultatul ei este doar stabilirea unui echilibru între conținuturile dintre destinator și destinatar. Persuadarea, în schimb, adaugă informației o imagine asupra conținutului celuilalt, care ajunge la o echilibrare între "a face să creadă" al destinatorului și "a crede" al destinatarului (1989, p. 176). Vom folosi aceste idei pentru a vedea în ce fel jocul subtil al formelor de echilibrare se dezvoltă în textul nostru privind cuvîntul înainte. Pentru aceasta, vom ține seama de asumarea enunțiativă a enunțurilor și de orientarea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de la dihotomia ontologică (prezentă în limbă) între cele trei persoane (ego, tu și ille) pe care le privește prin prisma psihologiei relaționale. În acest mod, el distinge în antropologia literară cele trei tipuri de personaje: eu protagonistul acțiunii, tu deuterogonistul, destinatarul și antagonistul acestei acțiuni și el martorul și raisonneur-ul; toate, personaje distincte sau instanțe psihice ale aceluiași personaj. Arhipersonajul construit pe principiul eului este monologic. Cel clădit pe relația dintre eu și tu este personajul dialogic, iar cel care alături de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și el într-o stare de boală evidentă, accentuată de slăbiciunea psihică dobândită după conștientizarea stării grave de sănătate a lui Eminescu. Crizele de apoplexie ale învățătorului se îndesesc. Chiar și pe * În ceea ce privește corespondența Eminescu Ion Creangă, avându l ca destinatar pe Creangă, se știe de existența unei singure scrisori, în care poetul îi atrage atenția prietenului său asupra stării financiare precare a fiului Constantin, aflat la București. Eminescu îl sfătuiește să treacă cu vederea cauzele eventualelor nemulțumiri în ceea ce-l
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
al cărei statut particular îl voi explica mai pe larg în capitolul 5. O intenție ilocuționară globală permite definirea oricărui text ca fiind un scop în sine (explicit sau nu): influențarea reprezentărilor, a universului de credințe sau a atitudinilor unui destinatar (individual sau colectiv). Diferitele prefețe ale Fabulelor lui La Fontaine prezintă o interesantă reajustare a intenției inițiale: a instrui și/sau a plăcea. O dublă intenție poate fi postulată și prin a instrui, fără a renunța la a amuza. Ampla
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
reprezintă marca unui gen discursiv specific, cel al insultei ritualice. Întreaga secvență, de la primul la ultimul cuvânt, cu relațiile sale de coeziune-coerență, privite în ansamblu, poate fi explicată prin coeziunea semantică a izotopiei [A3] nașterii care are loc înaintea nașterii destinatarului (succesiune evenimențială) și prin coerența enunțiativă [A2] și pragmatică [A1] a unei insulte ritualice care imită stilul blestemelor din Vechiul Testament. Între altele, trebuie să ținem seama de dimensiunea ritmică a enunțurilor și de cea a fenomenelor parantetice, marcate sau nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
orice enunț este indispensabilă, pentru a fi realizat, prezența unui locutor cât și cea a unui auditor. Orice expresie lingvistică deci este întotdeauna orientată spre celălalt, spre auditor, chiar dacă acesta este fizic absent" (1981: 292). Consecințele acestei atenții speciale acordate destinatarului povestirii (co-enunțiator de fapt) sunt considerabile pentru domeniul naratologiei. Regăsim la Bathin esența ideii care va sta la baza teoriilor lui W. Labov și J. Waletzky (1967, 1972), în ceea ce privește propozițiile evaluative: "Astfel, orice enunț (discurs, conferință etc.) este conceput în funcție de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
vizat dar și a soțului, constatăm că modelul semiotic al actanților povestirii și al programelor narative se aplică destul de ușor aici. Într-adevăr, calitatea accentuată de finețe și frumusețe a mâinilor aduce cu sine un contra-serviciu în forma mulțumirilor din partea destinatarului. Vesela poate primi rolul unui oponent și Mir Rose de adjuvant magic într-o căutare întreprinsă de către subiectul "dumneavoastră". Divizarea acestui subiect în persoana totalizantă ("dumneavoastră") și parțială ("mâinile dumneavoastră", sinecdocă reprezentativă) se explică perfect prin dispozitivul actanțial și prin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ieșirea din povestire sau să capteze și să mențină atenția interlocutorului. Aceste prime observații au aplicație directă în monologul narativ clasic. Molière creează totuși, în scena II, 5 din Școala nevestelor, un alt mod de evaluare: o evaluare externă prin intermediul destinatarului, interpretant al povestirii. Este vorba de scena care începe cu binecunoscuta înlănțuire de replici din versurile 460 și 461. Arnolf Ai tu vreo noutate? Agnès Pisicu ăla mic S-a prăpădit săracu'. În această scenă predomină un act verbal de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
se referă tocmai la posibilitatea de a fi produse. Cea de-a doua secvență se deschide printr-o evaluare a promisiunii formulate în secvența precedentă. Însă această intervenție exclamativă (B4) care nu cere o altă replică este contestată chiar prin destinatarul său (A5). Acest prim schimb este urmat de un al doilea, mai apropiat modelului: întrebare (B5) și răspuns (A6). Se dă astfel schema: Secvența 2: [B4] NON [A5] O [B5]→ R [A6] Textul 7.1.: Andromaca V, 3: un model
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
macrostructuri semantice explicite după modelul unui mecanism publicitar clasic: a) alegerea unui obiect al discursului (produsul în cauză, cu numele propriu al mărcii în general); b) adăugarea (cel puțin) a unei proprietăți puse într-o lumină pozitivă în funcție de valorile proprii destinatarului. În timp ce, cel mai adesea, stabilirea macropropoziției care rezumă tema unui text sau a unei secvențe (pentru noi, macrostructură semantică) necesită o interpretare și solicită o participare din partea cititorului, caracterul explicit al procedurii garantează, în acest caz, succesul. Abordarea dimensiunii configuraționale
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
am recopiat textele informative pe care le-am găsit; am reluat anumite fraze pe care le-am înțeles foarte bine și le-am transformat; niciodată mai mult de două fraze succesive. 7) În timp ce scriam m-am gîndit mereu la un destinatar absent pe care am încercat să-l fac să înțeleagă ceea ce am văzut sau simțit. Fișa 2: Locul descris sau evenimentul raportat în textul meu (cunoașterea efectelor textului la receptarea acestuia) 1) Am crescut numărul numelor proprii (locuri, persoane, personaje
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
poziția entuziastă în această privință; ba mai mult, își exprimă îngrijorarea înaintea pericolului exaltării tinerești și necontrolate ce ar putea atrage vocații nepotrivite mișcării franciscane. Am urmat pasajul din HUYGENS (op. cit., 123-133), care prezintă la începutul scrisorii trei grupuri de destinatari: papa Honoriu, maestrul Giovanni de Nivella, superioara mănăstirii din Aywières; acest indiciu presupune că Iacob din Vitry redacta mai multe exemplare ale aceleiași scrisori și le expedia la diferite persoane, schimbând doar numele destinatarului. Preasfântului părinte și domn Honoriu [III
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la începutul scrisorii trei grupuri de destinatari: papa Honoriu, maestrul Giovanni de Nivella, superioara mănăstirii din Aywières; acest indiciu presupune că Iacob din Vitry redacta mai multe exemplare ale aceleiași scrisori și le expedia la diferite persoane, schimbând doar numele destinatarului. Preasfântului părinte și domn Honoriu [III], suveran pontif prin harul lui Dumnezeu, Iacob, slujitor umil al bisericii din Accum, prin milostivirea divină, aduce o necesară și profundă reverență, sărutându-i picioarele. (După ce a relatat despre cucerirea miraculoasă a cetății Damietta
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Tristia II); 5. libertatea creatoare a poetului (Pontica III, 9, 47-48); 6. identitatea specifică a creatorului (Pontica IV, 13, 13-14); 7. ilegitimitatea cenzurii politice (Tristia II, 369-470); 8. importanța stimulativă a auditorilor (Pontica IV, 2, 33-34); 9. relativitatea valorilor în raport cu destinatarii (Tristia II, 255 sg.). Toate aceste elemente disparate reflectă o poetică explicită, similară până la un punct cu doctrina horațiană. Nu este însă o poetică normativă, ci dinamică, luminată de principii perene. Poetul declară paradigmatic: "sumque argumenti conditor ipse mei" (Tristia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
urmare, se poate pesupune că au o finalitate specifică, cum se va vedea la timpul potrivit, nu putem să nu semnalăm o asemenea aserțiune categorică a poetului, care vrea să-l facă să creadă cu adevărat, măcar pe unul dintre destinatarii scrisorilor sale, că unica sa error se reduce la nimic și că scrierea operei Ars amatoria, în loc să fie adevărata cauză a exilului, trebuie considerată pur și simplu un pretext 95 de care a profitat Augustus pentru a elimina un personaj
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aristocraților care se împotrivesc invadării castei lor de către elemente stăine, insistând tot mai mult pe prerogativele nobleței lor de titlu și de blazon, și, de asemenea, pe vechimea acelui titlu. Cum se va vedea, Ovidiu o face (aproape) cu toți destinatarii scrisorilor sale din Tristele și Ponticele. Începe, cum e de așteptat, prin a insista asupra vechimii titlului cavaleresc al stirpei sale, care era de altfel modestă 150. Într-o scrisoare către Suilius, ginerele soției sale, declară: "Dacă examinezi cu grijă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
polemică față de cele înfăptuite de Augustus și de creaturile acestuia. Implicit aceasta este subliniată și de insistența cu care Ovidiu scoate în evidență nota de noblețe de viță veche nu numai față de el însuși, ci și față de (aproape) toți prietenii destinatari ai scrisorilor lui din exil. În acest sens, e interesant de observat că lumea prietenilor lui Ovidiu este (aproape) cu toul diversă de lumea prietenilor lui Horațiu și ai lui Vergiliu: doar câteva personaje, precum Paulus Fabius Maximus și Celsus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prietenilor lui Ovidiu este (aproape) cu toul diversă de lumea prietenilor lui Horațiu și ai lui Vergiliu: doar câteva personaje, precum Paulus Fabius Maximus și Celsus, erau comune amândorora. 4. Referiri la poziția politică a prietenilor lui Ovidiu Problema identificării destinatarilor Tristelor și Ponticelor nu este una ușoară. S-ar putea crede că aceștia sunt în mare parte aceiași. Motivul care ne face să presupunem acest lucru este evident: mai precis, adesea în epistolele din Tristele, Ovidiu declară în mod explicit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și Ponticelor nu este una ușoară. S-ar putea crede că aceștia sunt în mare parte aceiași. Motivul care ne face să presupunem acest lucru este evident: mai precis, adesea în epistolele din Tristele, Ovidiu declară în mod explicit că destinatarul face parte din cei doi sau trei sau din cei unu sau doi prieteni apropiați, care au rămas spre deosebire de "prietenii Fortunei", și nu ai săi fideli poetului, chiar și atunci când acesta a fost lovit de fulgerul lui Augustus 154. Unus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
drept model de prieteni, demni de a fi amintiți de urmași, cât va exista umanitatea, alături de perechile de prieteni celebri precum: Oreste și Pylade, Tezeu și Piritus, Eurial și Nisus 159. Din păcate, nu îi cunoaștem pe prietenii lui Ovidiu, destinatarii scrisorilor din Tristele. S-a vorbit mult despre cauza anonimatului la care recurge sulmonezul. De obicei, se acceptă faptul că aceasta trebuie atribuită prudenței poetului "ne amicitia exulis amicis noceret"160. Pe măsură ce mânia lui Augustus s-ar fi diminuat, ar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]