3,808 matches
-
metropolitană și majoritatea agențiilor guvernametale, instituțiilor și companiilor importante au sediile centrale în Copenhaga, ceea ce a dus la o omogenizare a limbii. Se consideră în general că daneza standard este bazată pe o formă a dielectului din Copenhaga. Există câteva dialecte în unele comunități mici, dar majoritatea vorbitorilor din aceste zone vorbesc în general o formă regionalizată a danezei standard. Dialectele daneze sunt împărțite în trei grupe generale de dialecte: Istoric vorbind, daneza estică include ceea ce se consideră astăzi dialectele suedeze
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
a limbii. Se consideră în general că daneza standard este bazată pe o formă a dielectului din Copenhaga. Există câteva dialecte în unele comunități mici, dar majoritatea vorbitorilor din aceste zone vorbesc în general o formă regionalizată a danezei standard. Dialectele daneze sunt împărțite în trei grupe generale de dialecte: Istoric vorbind, daneza estică include ceea ce se consideră astăzi dialectele suedeze cum ar fi dialectul scanian și cel vorbit pe insula Bornholm din Marea Baltică. Explicația stă în faptul că provinciile Blekinge
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
este bazată pe o formă a dielectului din Copenhaga. Există câteva dialecte în unele comunități mici, dar majoritatea vorbitorilor din aceste zone vorbesc în general o formă regionalizată a danezei standard. Dialectele daneze sunt împărțite în trei grupe generale de dialecte: Istoric vorbind, daneza estică include ceea ce se consideră astăzi dialectele suedeze cum ar fi dialectul scanian și cel vorbit pe insula Bornholm din Marea Baltică. Explicația stă în faptul că provinciile Blekinge, Halland și Skåne au aparținut Danemarcei care le-a
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
câteva dialecte în unele comunități mici, dar majoritatea vorbitorilor din aceste zone vorbesc în general o formă regionalizată a danezei standard. Dialectele daneze sunt împărțite în trei grupe generale de dialecte: Istoric vorbind, daneza estică include ceea ce se consideră astăzi dialectele suedeze cum ar fi dialectul scanian și cel vorbit pe insula Bornholm din Marea Baltică. Explicația stă în faptul că provinciile Blekinge, Halland și Skåne au aparținut Danemarcei care le-a cedat în 1658 Suediei. Sistemul de pronunție danez este unic
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
mici, dar majoritatea vorbitorilor din aceste zone vorbesc în general o formă regionalizată a danezei standard. Dialectele daneze sunt împărțite în trei grupe generale de dialecte: Istoric vorbind, daneza estică include ceea ce se consideră astăzi dialectele suedeze cum ar fi dialectul scanian și cel vorbit pe insula Bornholm din Marea Baltică. Explicația stă în faptul că provinciile Blekinge, Halland și Skåne au aparținut Danemarcei care le-a cedat în 1658 Suediei. Sistemul de pronunție danez este unic în multe feluri printre limbiile
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
adevărată mândrie națională daneză reducerea considerabilă a sunetelor rostite și asimilarea lingvistică atât a consoanelor cât și a vocalelor, chiar și în limba foarte formală. Un aspect distinctiv al limbii daneze este așa-numitul "stød" (ocluziunea glotală), absent în unele dialecte din Danemarca de sud. "Stødul" constă din întreruperea rostirii unui sunet prin închiderea coardelor vocale. Efectul acustic este asemănător celui închiderii coardelor vocale când tușim, fără ca totuși închiderea să se producă forțat. Stød-ul se produce doar pe o silabă accentuată
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
limba comună a popoarelor germanice care au trăit în Scandinavia în timpul perioadei vikinge. Este în prezent limba scandinavă cu cel mai mare număr de vorbitori. Suedeza standard, vorbită de marea majoritatea a suedezilor, este limba națională care a evoluat din dialectele centrale suedeze prezente în secolul al XIX-lea, aceasta fiind, la începutul secolului al XX-lea, deja stabilă. Deși în prezent mai există diverse varietăți regionale care își au originea în alte dialecte rurale mai vechi, limba vorbită și cea
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
este limba națională care a evoluat din dialectele centrale suedeze prezente în secolul al XIX-lea, aceasta fiind, la începutul secolului al XX-lea, deja stabilă. Deși în prezent mai există diverse varietăți regionale care își au originea în alte dialecte rurale mai vechi, limba vorbită și cea scrisă sunt standardizate și uniformizate. Ordinea cuvintelor în propoziție se face, ca și în majoritatea limbilor germanice, după principiul verbului pe locul al doilea, ceea ce presupune faptul că verbul finit apare pe poziția
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
limbilor continentale, care se datorează influenței est-scandinave (în special daneze) din timpul mileniului trecut asupra limbii norvegiene, dar și depărtării acestei limbi de feroeză și islandeză. Pe baza criteriului general al inteligibilității mutuale, limbile scandinave continentale ar putea fi considerate dialecte ale unei limbi scandinave comune. Totuși, din cauza mai multor secole de neînțelegeri între Danemarca și Suedia, printre care se numără și o serie de războaie din secolele XVI - XVIII și ideile naționaliste care au apărut la sfârșitul secolului al XIX
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
ortografii separate, gramatici diferite și organe de reglementare proprii. Astfel, vorbind într-o perspectivă lingvistică cât se poate de corectă, daneza, suedeza și norvegiana pot fi considerate ca făcând parte dintr-un continuum dialectal al limbilor nord-germanice. De asemenea, unele dialecte, cum ar fi cele vorbite la frontiera dintre Norvegia și Suedia, în special în zonele din Bohuslän, Dalsland, vestul Värmland, vestul Dalarna, Härjedalen, Jämtland și Scania, pot fi considerate dialecte ale limbilor naționale standard. În secolul al VIII-lea, limba
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
dintr-un continuum dialectal al limbilor nord-germanice. De asemenea, unele dialecte, cum ar fi cele vorbite la frontiera dintre Norvegia și Suedia, în special în zonele din Bohuslän, Dalsland, vestul Värmland, vestul Dalarna, Härjedalen, Jämtland și Scania, pot fi considerate dialecte ale limbilor naționale standard. În secolul al VIII-lea, limba germanică uzuală a Scandinaviei, proto-nordica, a suferit unele schimbări, transformându-se în nordica veche. Această limbă a trecut și ea prin diverse schimbări, care însă nu s-au distribuit uniform
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
al VIII-lea, limba germanică uzuală a Scandinaviei, proto-nordica, a suferit unele schimbări, transformându-se în nordica veche. Această limbă a trecut și ea prin diverse schimbări, care însă nu s-au distribuit uniform în toată Scandinavia, astfel apărând două dialecte apropiate, "nordica veche vestică" (Norvegia și Islanda) și "nordica veche estică" (Danemarca și Suedia). Dialectele estice ale nordicii vechi care erau folosite în Suedia sunt cunoscute ca "suedeza runică", în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca "daneza
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
în nordica veche. Această limbă a trecut și ea prin diverse schimbări, care însă nu s-au distribuit uniform în toată Scandinavia, astfel apărând două dialecte apropiate, "nordica veche vestică" (Norvegia și Islanda) și "nordica veche estică" (Danemarca și Suedia). Dialectele estice ale nordicii vechi care erau folosite în Suedia sunt cunoscute ca "suedeza runică", în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca "daneza runică". Dialectele conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
în toată Scandinavia, astfel apărând două dialecte apropiate, "nordica veche vestică" (Norvegia și Islanda) și "nordica veche estică" (Danemarca și Suedia). Dialectele estice ale nordicii vechi care erau folosite în Suedia sunt cunoscute ca "suedeza runică", în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca "daneza runică". Dialectele conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
nordica veche vestică" (Norvegia și Islanda) și "nordica veche estică" (Danemarca și Suedia). Dialectele estice ale nordicii vechi care erau folosite în Suedia sunt cunoscute ca "suedeza runică", în timp ce, în mod similar, dialectele din Danemarca sunt cunoscute ca "daneza runică". Dialectele conțin numele „runic” deoarece majoritatea unui text era scris cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
pentru un număr mare de foneme, cum de exemplu este runa folosită pentru vocala "u", care a fost utilizată și pentru reprezentarea vocalelor "o", "ø" și "y", sau runa pentru vocala "i", folosită și pentru "e". Începând cu anii 1200, dialectele daneze au început să se îndepărteze treptat de cele suedeze. Inovațiile s-au răspândit neuniform din Danemarca, ceea ce a creeat o serie de limite dialectale, sau izoglose, variind din Zeelanda din sud până în Norrland, Österbotten și zona nord-estică a Finlandei
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
neuniform din Danemarca, ceea ce a creeat o serie de limite dialectale, sau izoglose, variind din Zeelanda din sud până în Norrland, Österbotten și zona nord-estică a Finlandei în nord. O schimbare timpurie care a dus la separarea danezei runice de celelalte dialectele ale nordicii vechi estice a fost transformarea diftongului "æi" în monoftongul "é", cum de exemplu "stæinn" a devenit "sténn" „piatră”. Acest fapt se observă și pe inscripțiile runice, unde forma veche "stain" a fost înlocuită de "stin". De asemenea a
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
tauțr" la "tuțr". Mai mult, diftongul "øy" a devenit o vocală lungă închisă, "ø", după cum se reflectă în cuvântul din nordica veche pentru „insulă”. Spre sfârșitul perioadei, aceste inovații deja afectaseră și majoritatea zonelor vorbitoare de suedeză runică, exceptând unele dialecte vorbite în nordul și estul Mälardalen unde diftongii încă s-au păstrat în părțile izolate. Denumirea de suedeză veche ("fornsvenska") este dată suedezei vorbite în perioada medievală. De obicei începutul perioadei acestei limbi este considerat a fi în jurul anului 1225
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
aproximativ o mie de vorbitori de suedeză din Estonia au fost obligați să migreze spre sudul Ucrainei, unde au fondat satul "Gammalsvenskby" („Satul vechi suedez”). Câteva persoane în vârstă încă mai vorbesc suedeza și respectă sărbătorile din calendarul suedez, dar dialectul este amenințat cu dispariția. În perioada 1918-1940, când Estonia a fost un stat independent, mica comunitatea suedeză a fost bine tratată. Municipalitățile cu o majoritatea suedeză, în mare parte întâlnite de-a lungul coastei, foloseau limba suedeză ca limbă administrativă
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
din Finlanda are statut de organ de reglementare asupra suedezei vorbite în Finlanda. Printre principalele priorități ale institutului se numără menținerea inteligibilității dinte suedeza din Suedia și cea din Finlanda, publicând lucrări ca "Finlandssvensk ordbok". Conform unei diviziuni tradiționale a dialectelor limbii suedeze, există șase grupe principale de dialecte: Definiția lingvistică a unui dialect suedez ar fi cea a variantelor locale care nu au fost influențate puternic de limba standard și a cărui dezvoltare poate fi urmărită plecând încă de la nordica
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
asupra suedezei vorbite în Finlanda. Printre principalele priorități ale institutului se numără menținerea inteligibilității dinte suedeza din Suedia și cea din Finlanda, publicând lucrări ca "Finlandssvensk ordbok". Conform unei diviziuni tradiționale a dialectelor limbii suedeze, există șase grupe principale de dialecte: Definiția lingvistică a unui dialect suedez ar fi cea a variantelor locale care nu au fost influențate puternic de limba standard și a cărui dezvoltare poate fi urmărită plecând încă de la nordica veche. Multe dintre dialectele rurale vorbite în orașele
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
Printre principalele priorități ale institutului se numără menținerea inteligibilității dinte suedeza din Suedia și cea din Finlanda, publicând lucrări ca "Finlandssvensk ordbok". Conform unei diviziuni tradiționale a dialectelor limbii suedeze, există șase grupe principale de dialecte: Definiția lingvistică a unui dialect suedez ar fi cea a variantelor locale care nu au fost influențate puternic de limba standard și a cărui dezvoltare poate fi urmărită plecând încă de la nordica veche. Multe dintre dialectele rurale vorbite în orașele mici ca Orsa din zona
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
șase grupe principale de dialecte: Definiția lingvistică a unui dialect suedez ar fi cea a variantelor locale care nu au fost influențate puternic de limba standard și a cărui dezvoltare poate fi urmărită plecând încă de la nordica veche. Multe dintre dialectele rurale vorbite în orașele mici ca Orsa din zona Dalarna sau Närpes din Österbotten, prezintă aspecte fonetice și gramaticale foarte distincte, cum ar fi forma de plural a verbelor sau flexiunile arhaice ale cazurilor. Aceste dialecte sunt cel mai adesea
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
nordica veche. Multe dintre dialectele rurale vorbite în orașele mici ca Orsa din zona Dalarna sau Närpes din Österbotten, prezintă aspecte fonetice și gramaticale foarte distincte, cum ar fi forma de plural a verbelor sau flexiunile arhaice ale cazurilor. Aceste dialecte sunt cel mai adesea foarte greu de înțeles pentru suedezii din alte regiuni, dar majoritatea vorbitorilor sunt și fluenți în suedeză standard. Unele dialecte sunt atât de localizate geografic încât sunt limitate unor anumite parohii; acestea sunt denumite de lingviștii
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
foarte distincte, cum ar fi forma de plural a verbelor sau flexiunile arhaice ale cazurilor. Aceste dialecte sunt cel mai adesea foarte greu de înțeles pentru suedezii din alte regiuni, dar majoritatea vorbitorilor sunt și fluenți în suedeză standard. Unele dialecte sunt atât de localizate geografic încât sunt limitate unor anumite parohii; acestea sunt denumite de lingviștii suedezi "sockenmål" (literal „limbă de parohie”). Dialectele sunt separate de obicei în șase grupuri mari, care împart aspecte comune de prozodie, gramatică și vocabular
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]