24,608 matches
-
Cuibul de întuneric, este scrisă la persoana întâi, în numele unui personaj, Victor Grațianu, angajat într-o investigație detectivistică. Ca în unele filme americane (puerile), există un misterios „Centru“ responsabil de asasinarea unor oameni nevinovați. Stilul are o eleganță căutată: „În dimineața zilei care a urmat normalitatea părea instalată. Sorbeam cafeaua dintr-o ceașcă albastră. Eva se așezase pe canapeaua amplasată cu mult gust în imensa încăpere, dar n-aș fi putut să afirm cu siguranță dacă îmi admira nasturii de la cămașa
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
părea instalată. Sorbeam cafeaua dintr-o ceașcă albastră. Eva se așezase pe canapeaua amplasată cu mult gust în imensa încăpere, dar n-aș fi putut să afirm cu siguranță dacă îmi admira nasturii de la cămașa pe care o îmbrăcasem în dimineața aceea sau se gândea într-o cu totul altă parte.“ Închizi cartea regretând timpul pierdut cu citirea ei. Singura consolare este să mai vezi o dată imaginea femeii de pe copertă. Și să te gândești ce bine e să fii fluture. Nota
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
2002), plină de absurdități. Autoarea le folosește cu o siguranță surâzătoare, convinsă fiind că în felul acesta își afirmă dreptul la o libertate nemărginită a imaginației. Primele versuri din primul poem conțin deja un enunț fără sens: „Botul umed al dimineții, / Rumegă viața.“ În afară de faptul că între subiect și predicat nu se pune virgulă, mai trebuie spus că de rumegat nu se ocupă botul, ci altă parte a corpului animalului. Botul paște. Sunt poeți care și-au permis fantezii mai mari
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
S-ar putea alcătui o întreagă colecție de imagini năstrușnice - care miră, dar nu emoționează - din volumul La țărmul pleoapei. Iată numai câteva: „Iarna aleargă cu ochii goi. Eu aud venind din urmă / frigul, / cu picioarele bandajate / în melancolie.“ „În timp ce dimineața / și-a pus pe cap / basma de rouă, / soarele a făcut ochi / și a alunecat / pe emisfera sufletelor.“ „Stau pe linia gândului, / și aștept să fiu tăiată / de tren. / Noroc că frica / mă ia de mână!“ „Scormonesc cu dalta / În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru orgă și ninsoare) (În treacăt fie spus, sintagma „bube șiroind“ nu este în spiritul limbii române. Pot „șiroi“ sângele, puroiul etc., nu bubele. De altfel, în carte apar și alte formulări improprii, de exemplu Ontologia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că fiecare „eseu“ debutează cu o frază sumbră: „Membru corespondent al Academiei, personalitate de prestigiu a învățământului românesc și a culturii noastre contemporane, Al. Dima s-a stins din viață la 19 martie 1979...“ (Al. Dima, estetician și comparatist) „În dimineața zilei de 24 noiembrie 1967, a încetat din viață, în clinica Institutului de Medicină Internă a Spitalului Colentina, profesorul universitar doctor docent G.C. Nicolescu...“ (G.C. Nicolescu, istoric literar și bibliograf ) ...Și tot așa, până la sfârșitul cărții, singura variație fiind dată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pleacă spre spital. Întreabă și i răspunde cu greu, fără pic de amabilitate. Dumneavoastră cine sînteți? Logodnica, răspunde jenată. Trebuie să-l luați de la morgă... Pune mîna la gură și parcă moare puțin. Puțin mai mult! Tovarăși de drum De dimineață, în ziua de Sfînta Maria Mare, adică pe 15 august, Ilie Hojman și Gheorghe Prisăcaru, oameni de peste șaizeci de ani, au pornit spre satul Ghireni. Aici era hramul bisericii și oameni din satele vecine se duceau în vizită la prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în p... mă-sii de cometă! Banditul de pădure Raze orizontale aurii mîngîiau copacii pădurii Bîrnova. Vîrfurile mai semețe deja se bucurau de vederea soarelui care spărsese orizontul și binecuvînta pămîntul (pentru a cîta oară?) acesta mic și necăjit. Răcoarea dimineții crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scatoalcele stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un picior și să zbiere ca un apucat. Camionul torcea în dimineața răcoroasă și păcălitul român scuipa la fiecare sută de metri. Și-a trecut viața în revistă și constată năucitor de trist: Mereu singur, nu tu casă, nu tu nevastă, în camion cu toate tîrfele, Doamne, ce viață! Și cu... Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Doamne, de ce nu mi-ai arătat raiul în care trăiam? CAPITOLUL II Pasiunile roboților Pisici și cîini La secția lui Ion Donciu s-a încins o discuție filosofică adîncă de tot. Era ziua de naștere a lui Donciu și de dimineață salariații s-au prezentat corespunzător. Au pus mînă de la mînă, au luat ce trebuie și, împreună cu șeful, s-au pus pe băut și filosofat. O pisică s-a ivit ca din senin și un clește, azvîrlit cu precizie de șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
verificat și după ce l-a pus la punct pe Șișu, dacă el, omul care pune coarne, mai vine pe la avocat. Și venea, chiar cu mai mare elan. Avocatul a strigat după Liana: Ce să cercetez, mă rog? Cine sosește de dimineață, ca să nu se răcească patul, aruncă femeia peste umăr. Începînd din acea clipă au început frămîntările avocatului și în final a avut loc explozia. Evident că a urmat bătaia, cearta, spectacolul și... împăcarea. Amorezul a ieșit șifonat de tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a însurat încă. Profesional era bine realizat, material nu putea să spună că o duce greu și frumușel de tot pentru mama sa. Erau destule fete care ar fi acceptat o unire a destinului cu Gheorghe. Cum spuneam, în dimineața aceea lectorul Lupașcu nu avea somn din cauza emoției. Trebuia să primească verdictul profesorului Gugeanu cu privire la teza sa de doctorat. Evident că profesorul știa bine conținutul încă de acum un an, dar altceva este cînd legi rezultatele între ele și concepi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să primească verdictul profesorului Gugeanu cu privire la teza sa de doctorat. Evident că profesorul știa bine conținutul încă de acum un an, dar altceva este cînd legi rezultatele între ele și concepi o teză unitară. Gheorghe execută preparativele repetate în fiecare dimineață ca un automat și gîndurile sale se amestecă într-un amalgam incoerent. Idei banale, observații inutile și probleme adînci din teză se amestecă și devin cu toate frînturi de banalități. Dacă Gugeanu este într-o stare proastă? Lupașcu știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și Gugeanu ăsta, gîndea Lupașcu. După ce nevastă-sa a rămas în Franța, n-a mai vrut să se însoare. Totuși, l-am surprins că trage cu ochiul la studente. Pe la ora șapte Gheorghe sună la intrarea din vila profesorului. Răcoarea dimineții i-a ascuțit simțurile și avea o stare excelentă pentru discuții elevate. Așa de dimineață, mormăie profesorul a reproș. Dumneavoastră ați fixat ora. A, da. Uitasem. Bătrînețea, bat-o vina. Așteaptă în bibliotecă pînă termin și eu tabietul de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dimineții i-a ascuțit simțurile și avea o stare excelentă pentru discuții elevate. Așa de dimineață, mormăie profesorul a reproș. Dumneavoastră ați fixat ora. A, da. Uitasem. Bătrînețea, bat-o vina. Așteaptă în bibliotecă pînă termin și eu tabietul de dimineață. Pe hol Lupașcu observă niște ghetuțe pentru femei. Remarcă mai ales o cataramă din alamă care, împreună cu o curelușă erau absolut inutile. Are o pițipoancă, ghiujul. Cine ar fi crezut că un om așa de sobru ca el se ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
frumușică foc și Lupașcu se gîndea serios la o eventuală căsătorie... în catedră. Au mers împreună prin vacanțe și chiar a sărutat-o de mai multe ori. Ar fi minunat să terminăm tezele și să ne căsătorim. Profesorul termină preparativele dimineții și întreabă din bucătărie: Vrei o cafea? Cu mare plăcere. Să vă ajut? Nu-i nevoie. Așezat pe fotoliu, cu teza în mînă, cu cafeaua alături, profesorul comentează: Nu-i rău, Gicule. Merge. Ar mai fi trebuit pieptănat rezultatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tot neplăcută lui Dumnezeu. Vițelul cel gras a coborât de pe jertfelnic înainte ca flacără să deschidă poartă în cer. Petru a pus foc sub rădăcinile bisericii, apoi deasupra tăciunilor a dansat cu icoana Fecioarei până în zori. Dumnezeu și în acea dimineață și-a exprimat în mod selectiv dragostea. Dumnezeu a deschis porțile cerului o singură dată. 2. (A)casă este locul care te încape cu tot cu vise. Sub ruinele mănăstirii, somnul era precum mersul pe ape. Copăcel, puiule, copăcel! Cine pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
însetații și dincolo de adânc; copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo, ce mai contează? Coboară, Petre, coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi cu un smoc de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ușa: trei pași pe holul întunecat, alți doi până la ușă, până în dreptul patului trebuia să meargă aplecată bătrâna a întins funia de rufe (joia spăla boarfe de tot felul). Pe bâjbâite, a găsit întrerupătorul, acest exercițiu îl făcea în fiecare dimineață. Odaia era întunecată ziua în amiaza mare, soarele nu trecea de pervaz. Fereastra mică avea forma tiparului de făcut cărămidă: trei ochiuri dispuse pe orizontală. O pată galbenă se reflecta pe magazia de scule. Prin dreptul lor, în fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dimineață. Odaia era întunecată ziua în amiaza mare, soarele nu trecea de pervaz. Fereastra mică avea forma tiparului de făcut cărămidă: trei ochiuri dispuse pe orizontală. O pată galbenă se reflecta pe magazia de scule. Prin dreptul lor, în fiecare dimineață, treceau grăbite picioare fără oameni spre rezervații de zi gara era cea mai mare rezervație a târgului, tramvaiul cea mai înghesuită; seara, tot prin fața ferestrelor, obosite, abia pășeau, ca niște orizontale ale nopții, perechi, două câte două, patru câte patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lângă mine. Pleacă am spus! Râuri de salivă și de putoare pe valea Sărății, lipicioasă și putredă piele de broască acoperea cerul. Dacă află tanti Eugenia, te fac de râs la tot satul, auzi fătălăule, la tot satul. În acea dimineață, soarele l-a sărutat cald pe buze: Mamă?! 21. În '87, trimestrul doi, făceau practică în atelierele din Petru Poni. Clasa a X-a se sfârșea cu examen. Printre menghine, eprubete și strunguri, unii doseau caietele de pregătire, iar alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
leneș al somnului. (Se tace.) În zori, liniștea trece prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor mai rău decât durerile facerii; înserările desfac, diminețile adună, limpezesc. Diminețile sunt ca apele din fântâni neumblate, nebântuite nici măcar de lună. Când ploua toată noaptea, apa fântânii era tulbure; bunica-sa aducea o găleată plină cu lichid gălbui; Petru știa răspunsul încă de când avea trei ani. Iar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Se tace.) În zori, liniștea trece prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor mai rău decât durerile facerii; înserările desfac, diminețile adună, limpezesc. Diminețile sunt ca apele din fântâni neumblate, nebântuite nici măcar de lună. Când ploua toată noaptea, apa fântânii era tulbure; bunica-sa aducea o găleată plină cu lichid gălbui; Petru știa răspunsul încă de când avea trei ani. Iar a căzut o stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina, ca o vecină bună, bătea de trei ori, nefericirea de dincolo răspundea că nu este acasă, nefericirea dădea bună dimineața ferestrelor, apoi trăgea obloanele. Petru ieșea din casă în lume (pe ușa din spate) ca o iluzie șchioapă, desena borduri între zi și noapte, așa cum îi poruncise Dumnezeu, apoi, după o zi de muncă, înnopta în pragul ușii, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
exersa primii pași. De unul singur niciodată nu a pășit în afara lutului, Carul Mare tăia desenul pe din două. Petru și Genia săreau șotronul, ținându-se de mână, cerul două jumătăți de măr unite de o singură foame. În fiecare dimineață, se împiedica în inimă, călca de două ori în același loc și era scos din joc. A doua zi o lua de la capăt. Era vineri. Toată noaptea a exersat pașii în gând, îi știa pe de rost: Unu, doi, unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]