4,906 matches
-
la ea în cameră și izbucni în plâns. Și trebui să se culce, doborâtă de febră. Mauricio rămase câteva clipe ca buimăcit; își reveni însă curând, își aprinse o țigaretă, ieși la plimbare și-i făcu un compliment primei tinere distinse care trecu pe lângă el. Și-n seara aceea vorbea cu un prieten despre don Juan Tenorio. — Tipul ăsta nu reușește să mă convingă - spunea Mauricio -; nu-i decât teatru. — Tu spui asta, Mauricio, tu, care treci drept un Tenorio, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dintre sinagogă și biserica evanghelică, reședința negustorilor de pânzeturi, a proprietarilor minelor de aur și argint S., ale căror nume chiar și Napoleon s-ar fi simțit onorat să le pomenească. Și noi trebuia să ne imaginăm că acești comercianți distinși, ale căror portrete atârnau, ordonate după vârstă și grad de rudenie, tocmai deasupra acelei comode - atinseseră lemnul nobil, lustruit cu mâinile lor, îi mângâiaseră cu degetele tăblia pe care puseseră o ceașcă, o scrisoare. Au tras de mânerele ornamentate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
așeza alături de ei, era servit cu o cafea și un păhărel de rachiu de prune și, după un timp, le propunea o partidă de cărți. Iar eu îl vedeam stând acolo, atât de degajat și de natural, pe acel domn distins, plin de deferență și de amabilitate față de acești oameni, simpli muncitori, poate meseriași pe ale căror fețe puteam citi că nu fuseseră niciodată priviți cu atâta aleasă politețe, nu fuseseră niciodată tratați atât de cuviincios, cum îi trata acest domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cât erau ele de clare și de moderne, povesteau de țărani care secerau grâul, întocmai ca în tabloul de deasupra bufetului din casa bunicului, unde mă refugiam ca să nu fiu prezent. În galbenul acela cald mă simțeam mai aproape de stilul distins al lui tata-mare, care vorbea puțin și încet, îmi scria cărți poștale desenate de mâna lui, cu scrisul vechi german, aproape ilizibil, ca acela turnat în fier pe care trebuia să-l învățăm din nou. În Fraktur fuseseră tipărite încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
observe sluțenia unui chip topit de boală și alcool, surd la hohotul ei de râs, spart și batjocoritor. Ca un logodnic timid îi lua brațul, să o petreacă prin cele mai elegante localuri vieneze, oferindu-i șampania și crabii, cu distinsă și largă generozitate. Spre ziuă, când patronul îi prezenta respectuos socoteala, acest copil adorabil își scotocea, inconștient, toate buzunarele, cu imperturbabilă seninătate, până când patronul surâzător cu perfidie, îl ruga să nu se mai obosească pentru o sumă atât de minimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cutează să-mi ceară socoteală. Eram hotărât să plăsmuiesc pe îndrăzneț. Domnii se retraseră cu toții în colțul cel mai îndepărtat al sufrageriei, unde Vladimir făcea chetă pentru cumpărarea unui buchet de garoafe italiene. Doamna Pipersberg le primi împreună cu cele mai distinse condoleanțe, mulțumind cu surâsul ei luminos, răsărit brusc pe obrajii inundați de lacrimi. Mariana care venise să mă caute, luă loc pe scaunul cu spătar înalt. Mângâia o pisicuță cafenie ce i se așezase în poală. O pată mare, sângerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și apoi a reveni la final, care este, de fapt, Începutul... PARTEA ÎNTÎI Londra, decembrie 1915. În dormitorul mare (nicicând nu a fost epitetul acesta, folosit de agenții imobiliari, mai adecvat) al apartamentului 21 din Carlyle Mansions, Cheyene Walk, Chelsea, distinsul autor se stinge - Încet, dar sigur. În Flandra, la mai puțin de două sute de mile distanță, alții mor mai rapid, mai dureros, mai trist - tineri, cei mai mulți, cu viața Încă Înainte, pagini albe care nu vor fi scrise niciodată. Autorul are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
schije de mortier german care i-au trebuit extrase dureros din cap, corp și picioare - și cu auzul irevocabil afectat de explozie; mulțumit că se află Într-o permisie de convalescență prelungită printr-o dispensă specială, astfel Încât Își poate ajuta distinsul stăpân (care are prieteni În poziții Înalte - până la prim-ministrul Însuși, dl Asquith) și cu speranța unei lăsări la vatră pe motive medicale, când va veni vremea. Pentru ceilalți - bucătăreasa-menajeră Joan Anderson, fata În casă Minnie Kidd, care, ambele, locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
telegrame pentru apartamentul 21. O ajută pe dna James să deschidă plicurile și să citească cu glas tare mesajele - căci Între cele două femei, În entuziasmul clipei, s-a stabilit un armistițiu. Numele alcătuie un catalog al cunoștințelor numeroase și distinse ale lui Henry James, mai ales din lumea literelor: Rudyard Kipling, Thomas Hardy, George Bernard Shaw, J.M. Barrie, Hugh Walpole, Arnold Bennett, Max Beerbohm, dna Humphrey Ward... Telegrame, scrisori și plicuri goale acoperă polița de la capul patului lui James. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maupassant vizită Londra și Henry, care Îl cunoscuse la Paris, aranjă o cină În onoarea lui la Greenwich, la care Îl invită pe Du Maurier, Împreună cu Edmund Gosse și alții. Du Maurier se simți flatat că fusese inclus În această distinsă adunare literară, În timp ce Henry era mulțumit să aibă măcar un oaspete capabil să converseze fluent În franțuzește (deși era translatorul oficial al Comisiei de Comerț, Edmund Gosse vorbea Îngrozitor franceza). Seara decurse excepțional, În parte, fără Îndoială, fiindcă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar el va fi nevoit să stea printre spectatori și să le Înregistreze verdictul. Unul dintre ei era William Archer, influentul critic de la The World, care Îi scrisese lui Henry pentru a saluta perspectiva unei piese noi, compuse de un distins om de litere, și a-și anunța intenția de a veni la premieră. Pe Henry, mesajul Îl măgulise, dar Îl și alarmase. Archer Își asumase parcă sarcina de a ridica standardele literare ale scenei engleze, obiectiv pentru care el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
neted, peste apa aproape invizibilă. Un ponton scheletic, neobișnuit de lung, se Întindea dinspre mal către orizont, ca și cum și-ar fi propus să facă un pod peste Marea Irlandei, dar și-ar fi pierdut energia. Părea absurd ca el, Henry James, „distinsul om de litere“, autorul cosmopolit care se simțea la fel de În largul său la Londra, Paris, Roma și New York, să fie azvârlit aici În miez de iarnă, În stațiunea aceasta plată și fără personalitate, parcă de la marginea lumii civilizate, așteptând emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
presentiment al eșecului. Norocul le surâse pentru scurt timp În octombrie, când prințul de Wales Își exprimă dorința de a o vedea și Henry, abandonând orice urmă de mândrie, se dădu peste cap pentru a „decora“ sala cu cei mai distinși prieteni. Tânărului domn Compton i se Îngădui să asiste ca o favoare specială, iar Henry Îl găsi Împreună cu tatăl său În culise, după aceea. Monty crescuse mult de cât Îl văzuse ultima dată și era Îmbrăcat elegant Într-un sacou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru casier, cu numele Înaltelor personaje care solicitaseră sau acceptaseră cu amabilitate locuri, Alexander Își Îngăduise un fluierat gros de respect și admirație. — Pe cuvântul meu, Henry (erau de-acum Henry și Alec), pe cuvântul meu, o să fie cel mai distins public de premieră pe care l-a văzut West End-ul În ultimii ani. Nu știa dacă să se simtă Încântat de atenția lor binevoitoare sau să se teamă de perspectiva judecății lor colective. The Times sosi enervant de târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
slăbiți, Încât se temu să nu se prăbușească, strângându-se În brațe, și să se rostogolească sub roțile trenului. Mai târziu, oferi un dineu În onoarea lui Daudet la clubul Reform, la care luară parte Du Maurier și toți oaspeții distinși, vorbitori de franceză, pe care Îi putu aduna la Londra. Dineul fu reușit, În ciuda umbrei de neliniște care plană deasupra evenimentului datorită lipsei de control a francezului asupra propriei vezici (fără Îndoială, rezultatul libertinajului din tinerețe) și a nevoii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu multe Împotriviri și proteste. Cu prima ocazie când ajunse la Londra, Henry se duse să Îl vadă În Oxford Square. În fața casei Îl Întâlni pe Tom Armstrong, vechiul camarad al lui Du Maurier din „perioada Trilby“ de la Paris, acum distinsul decan al Colegiului de Arte Frumoase de la Kensington. Venise cu aceeași misiune, drept care Îl vizitară Împreună pe invalid, luând loc pe scaune cu spătar Înalt, lângă pat. Aspectul lui Kiki era șocant. Era tras la față, cu obrajii supți, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se scuturau din copaci și acopereau aleile. În biserică, urna care conținea cenușa lui Du Maurier fusese așezată pe un catafalc, la picioarele scării care ducea spre altar, acoperită cu jerbe. Stranele erau Înțesate de lume: artiști plastici și scriitori distinși, colegi de la Punch, vecini din Hampstead, vechi prieteni din timpul studenției pariziene și, ocupând primele două sau trei rânduri, numeroasa familie Du Maurier, În Întregime În doliu, cu excepția lui Guy, strălucitor În uniforma de gală: bărbații gravi, femeile străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bisericii. — Da, a avut mulți prieteni. Dar tu ai ocupat un loc special În inima lui... Henry (ezită la numele mic și roși puțin rostindu-l). S-a considerat Întotdeauna privilegiat pentru că a putut spune că un scriitor atât de distins Îi e prieten. — Prostii, murmură el. — E adevărul. Gerald se numără printre primii cu care vorbi acasă la Ainger. Venise În ziua aceea de la Bristol, unde se juca Trilby. Stătea În seră și fuma o țigară, trăgând fumul În plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Carlyle Mansions este, inevitabil, un moment de contrast față de agitația primeia, cu toate telegramele și scrisorile de felicitare care sosesc din țară și din străinătate (și care vor continua să sosească multe zile de acum Încolo). Doamna James recunoaște numele distinse care Însoțesc unele dintre aceste mesaje - William Dean Howells, de pildă, Logan Pearsall Smith, Ellen Terry - și Îi Îngăduie Theodorei, care trece să Întrebe dacă este nevoie de serviciile ei, să i le clarifice pe cele mai puțin familiare: Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
crudă Întorsătură a destinului, experiența a coincis cu Învierea ambițiilor și speranțelor lui teatrale, ceea ce, la Început, l-a ajutat să lupte cu depresia, dar apoi nu a făcut decât să o adâncească, atunci când ele au murit iar. În 1908, distinsul actor și director de trupă Johnston Forbes-Robertson s-a oferit să monteze o versiune mai lungă a piesei Într-un act pe care Henry o scrisese cu mult timp În urmă pentru Ellen Terry, acum intitulată the High Bid, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
A fost mai bine că nu a știut că avansul surprinzător de generos pentru Turnul de fildeș provenea din drepturile de autor ale lui Edith Wharton, printr-un aranjament secret cu Scribner’s. Trebuie să i se fi părut, când „distinsul oaspete“ i-a bătut la ușă, prezentându-și cartea de vizită, că, În ciuda admirației prietenilor și a tinerilor discipoli pentru care era cher maâtre, În ciuda Ordinului de Merit și a felicitărilor care Îi urmaseră, În ciuda propriei credințe În valoarea operei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
te Întorceai pe pipăite În odaie, Izedin a fugit și a dat foc registrelor. Apoi, pentru a le justifica dispariția, a pus foc casei. Pujato, 27 decembrie 1941 Nopțile lui Goliadkin În memoria Tâlharului cel Bun I Gervasio Montenegro - Înalt, distins, confuz, profil romantic, mustață ofilită și cănită - a urcat cu ostenită eleganță În mașina poliției și a Îngăduit să fie voituré la Penitenciar. Era Într-o situație paradoxală: numeroșii cititori ai ziarelor de după-amiază din toate cele paisprezece provincii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu propria sa ființă, din pricină că Între ei se interpuneau câteva hectare de construcții, doamna Încredința această misiune unei ființe cu mult inferioare ei, chiar celui care cu umilință se Înfățișează domniei voastre, salutându-vă cu gura până la urechi*. Îmi Îndeplineam distinsa misiune cu legitimă slugărnicie: ca să nu-l importunez pe mag, mă străduiam să-mi fac prezența cât mai ștearsă; iar ca să nu-l plictisesc, Îmi primeneam travestiurile. O dată, spânzurat În cuier, m-am dat, de altfel cu nu prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-te: n-am nimic cu ăi dă jos, da nici nu uit că io sunt consul și tre să păstrez, chiar dacă nu ie chestii-trestii, aparențele. Un pas alăturea cu drumu și nema cap săltat. La Buenos Aires nu riști canci: tipu distins Îl miroși dân depărtare. Da acilea, În străinătăți, te ia cu amețeli: nu alegi vorba mitocanului de-a Împăratului. Te Îmbrățișez, Indianu IV Dragă Avelino, Norii negri dă vijelie s-a destrămatără. Vineri m-am rezemat dă ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
poate adăuga textului plin de haz pe care l-am exhumat; faptul strălucește În totala-i integritate: „Pe când Morarul era În trecere prin Jaca, niște mici derbedei l-au zărit stând la șuetă În stradă cu un tip purtări foarte distinse și, vrând să-și râdă de simplitatea lui, i-au strigat: — Ei, bărbate, cu ce bărbat stai? La care Zúñiga, fără să-i vină sângele-n obraji și fără să-și piardă sângele din obraji, le-a răspuns prompt: — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]