4,042 matches
-
și o doză de neîncredere. Criminalistul savură senzația. Orice vânător va mărturisi că partea cea mai bună a jocului este chiar căutarea prăzii. Însă niciun vânător nu poate fi cu adevărat mare dacă nu simte la maxim plăcere atunci când își doboară prada. - Cum ți-ai dat seama? repetă el cu un șuier astmatic. - Că de fapt ținta ta este circul? spuse Rhyme, privind-o pe Sachs. Aceasta spuse: - Nu erau prea multe dovezi, dar sugerau... - „Sugerau”, Sachs? Eu chiar aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în trandafirul zorilor. Apele argintii sclipesc în depărtare. Diamante de rouă scapără în mii de luminițe. Cel mai harnic locuitor al bălții s-a trezit. El este cocostârcul și e încă somnoros. Profită de răcoarea dimineții și foamea nu-l doboară. Observă o broscuță care tremură de frică, pentru că cocostârcul e un uriaș care abia așteaptă să o înghită. Dar ele e mărinimos și nu o mănâncă. Așteaptă să se trezească și celelalte viețuitoare, să aibă de unde alege. Viața începe din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce strălucesc într-un mod deosebit. Jaluzelele fumurii luminate de soare trimit lumina nedescifrată spre fascinații ochi, care visează blând, închiși, fără a da de seamă minții că este acum o nouă zi; dar într-un timp, un stres îmi doborî tot visul și mă sculă apoi și pe mine. Neînchipuita lumina solară mă fascinase atât de mult încât îmi uitasem tot visul. Puțina gimnastică m-a înviorat. Treptat, apa și săpunul mi-alungă somnul, iar periuța și pasta îmi trezesc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sectorul de alături. Bologa, în postul de comandă, cu receptorul la ureche, asculta indicațiile observatorilor. Tunurile bubuiau aspru, răgușit, încît se cutremura pământul și, din tavanul adăpostului, printre bârnele groase, se scurgeau firișoare de nisip. " Ce-ar fi să-l doboare tocmai acuma alții?" se gândi el cu o părere de rău ciudată. Când amuțiră tunurile și auzi că lumina a dispărut, Bologa avu o tresărire de bucurie. Îi veni în minte că Klapka a vorbit despre o decorație pentru distrugerea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tabere, care să se urască în veci! Pe când diversele forme ale creștinismului măcelăresc omenirea în numele iubirii, noi am declarat fără ipocrizie că urâm pe cei puternici și pe cei mincinoși, că vom lupta împotriva lor fără cruțare până îi vom doborî. Voi vorbiți de iubire și Dumnezeu, dar numai ca, sub scutul lor, să puteți urmări mai lesne alte scopuri, nemărturisite! Tu însuți ești o pildă vie, de aceea te-am și observat de când te-am cunoscut. Pentru mine ești un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o clipă, dar eu mă stăpânesc, fără furie, fără reproșuri, mă grăbesc să îi torn fulgii de porumb în castron, hai să mănânci, Noghi, dar ea spune, nu îmi este foame, apoi se agață de el cu mișcări exagerate, aproape doborându-l, tati, doctorița a spus că te vei face bine, el întinde o mână slăbită și îi mângâie părul, sunt fericit să aud asta. Intru grăbită în cameră să mă schimb, scot o rochie cu un model înflorat prostesc, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bun sau rău, nu ai de ce să te temi. Trebuie să trăim fără a ne lega de nimic și fără furie, spune ea, trebuie să atingem echilibrul perfect, să nu ne agățăm de experiențele fericite și să nu ne lăsăm doborâți de întâmplările nefericite, să nu lăsăm sentimentele furtunoase să pună stăpânire pe noi, nici pe cele bune, nici pe cele rele, o ascult pierzându-mi răbdarea, dezgustul mă cuprinde și mă înfurii până când nu mai pot să o ignor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ele sunt, la ora actuală, forța de muncă principală a sistemului capitalist. Banii publici s-au „vărsat” însă prin execelență bărbațilort care iau de regulă partea leului. Nici în junglă „leii” nu se omoară cu vânatul. Așteaptă ca leoaica să doboare animalul și se înființează primii la „pradă”, lăsând-o pe ea și puii cu ce o mai rămâne. Privatizarea s-a făcut în favoarea bărbaților, aflați fie la putere, fie în cercurile de interese ale puterii. Ca venituri, femeile sunt departe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ne-am ocupat de toate. ― Mai trebuie să accept. ― Evident. (Dădu din cap și se aplecă spre ea. Atitudinea lui nu era deloc imploratoare, te ducea mai mult cu gândul la un vânzător experimentat.) Este o nouă șansă. Majoritatea celor doborâți de comisia de anchetă n-au niciodată oportunitatea reluării funcțiilor. Dacă de vină e satelitul releu, n-ai dacât să rămâi la bord și să citești o carte până când tehnicii își vor termina treaba, și apoi să treci să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de asta. Executarea. Două minute. (Privi în stânga.) Și cineva să-l trezească pe Hicks. Se auziră câteva râsete, iar Ripley nu-și împiedică un zâmbet care-i lumină fața când dădu cu ochii de biograma caporalului șef, specifică unui om doborât de plictiseală. Secundul Apone dormea profund și visa fără îndoială locuri cu un climat mai blând. Ei îi părea rău că nu putea să se destindă ca el, dar se gândi că poate va fi în stare după această misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Atât putem acoperi. Știu că sunteți stresați, dar încercați să fiți lucizi și vigilenți. Dacă Ripley are dreptate, ei vor încerca să testeze soliditatea pereților. Va trebui să-i împiedicăm să intre înainte ca situația să ne scape din mâini. Doborâți-i unul câte unul, pe măsură ce vor încerca să se infiltreze până la noi. Cei doi infanteriști dădură din cap. Hudson se ridică de la consolă, își luă pușca și se luă după Vasquez care pornise deja spre culoarul principal. Ripley remarcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
De când n-ai mai dormit? Douăzeci și patru de ore? Ea ridică din umeri, nesurprinsă de întrebare. Tensiunea constantă o epuizase. Numai dacă jumătate din oboseală răzbătea din aspectul ei, atunci expresia îngrijorată a lui Hicks era de înțeles. Oboseala o va doborî mai devreme decât creaturile. Când răspunse, vocea-i era depărtată și indiferentă. ― Ce mai contează? Tot ce facem e inutil. ― Parcă spuneai altceva. Cu capul, ea arătă culoarul în care dispăruseră Hudson și Vasquez. ― Voiam să-i liniștesc. Și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ellen. Hicks dădu din cap și se întinse din nou satisfăcut. Glasul său era umbra celui cu care se obișnuise Ripley. ― Vino repede, Ellen. Ea înghiți și ieși privind drept înainte. Ușa se închise. Vântul o împingea, amenințând să o doboare de pe platformă. Poate că ar fi reușit dacă n-ar fi fost atât de îngreunată de echipament. În peretele turnului, exact în fața navetei, se aflau ușile a două lifturi de marfă. Comenzile se conformară de cum le atinse. Aici nu lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din nou auzită. Acum avea o nuanță de intonație mecanică. ― Personalul dispune de unsprezece minute pentru a ajunge în perimetrul de securitate. Se afla în preajma sursei semnalului ei atunci când grenada explodă în urma ei. Unda de șoc fu gata să o doboare. O a doua deflagrație, încă și mai puternică, se produse în adâncurile stației. O sirenă porni să geamă și ansamblul instalațiilor se cutremură. Ripley trecu de o altă cotitură, pregătită să suporte un șoc, fiindcă telemetrul localizatorului ajunsese la zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și științe politice. Tot la Berlin ne-am perfecționat metoda (aplicată consecvent de Moshe cu prietenii săi) conversației continue, timp de mai multe ore. De atunci, cu fiecare întâlnire și cu fiecare convorbire telefonică, stabilim noi recorduri, pentru a le doborî cu proximul prilej. Cea mai recentă întâlnire înaintea celor pe care le-am programat deja pentru 20-21 august și pentru septembrie 2006 a avut loc la Budapesta, unde l-am invitat din nou pe Moshe să conferențieze și să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
personal, a fost un an bun, dar numai fiindcă vitamaxul și calmepamul meu au fost oamenii tineri. De energia și speranța lor am avut nevoie ca de aer, pentru că mulți din prietenii, colegii și cunoscuții de vârsta mea au fost doborâți de boală, deprimare, istoveală, iar tristețea lor m-a atins cum n-aș fi crezut. Dar nu m-am lăsat copleșită. Am scris pe rupte studii, articole, ba chiar mici proze. Puse cap la cap, se adună vreo 550.000
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
i s-a răsucit și a scos un sunet ca și când nu ar mai fi putut respira. — Și nu face pe prostul, a spus Belinda tăios. Dar James încă se sufoca. Cealaltă mână scăpase dintr-a lui Susie și acum era doborât la pământ, ținându-se de stomac. —Jamie! a urlat Susie. —E bine? a întrebat Baby, prinzându-se într-un final. Bineînțeles că nu e! am răspuns. James se zvârcolea ca și cum se sufoca, de parcă nu putea scoate nimic din el. — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să reacționez m-a prins de mijloc, lovindu-mă cu pumnul în timp ce eu mă zbăteam. Dacă nu l-aș fi lovit peste urechi, lupta s-ar fi terminat deja; m-ar fi lovit atât de tare încât m-ar fi doborât. Dar era încă amețit, probabil urechile îi țiuiau, își pierduse echilibrul, și dacă aș fi putut să mă bazez numai pe asta... A venit din nou la mine, iar acum ochii îi sticleau a nervozitate și, micșorați de furie; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
urechile îi țiuiau, își pierduse echilibrul, și dacă aș fi putut să mă bazez numai pe asta... A venit din nou la mine, iar acum ochii îi sticleau a nervozitate și, micșorați de furie; nu putea înțelege de ce nu mă doborâse încă. Dacă mi-ar fi dat acum un pumn, m-ar fi terminat. Era destul de puternic pentru a mă omorî. Respirația îi șuiera printre dinți, singurul zgomot din cameră în afară de soneria ușii. S-a aruncat iar spre mine, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe care o aveam pe genunchiul lui drept, încercând să-l rup, să-l zdrobesc, având în minte o imagine a încheieturii care se frânge ca un băț, răsucind-o sub el până când piciorul i-a alunecat și l-am doborât. În ultimul moment, s-a prins de masă pentru a-și amortiza căderea, dar a fost prea târziu. Masa a căzut cu el, sticlă și porțelan alunecând pe podea și peste noi. Nu-mi păsa câtuși de puțin de sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să văd dacă ești bine... S-a uitat din nou în jos la Dominic. Cuvintele nu-i puteau ieși din gură. Nu aș fi fost în regulă dacă nu ai fi sunat la ușă, i-am răspuns. M-ar fi doborât. —Sam... Doamne ferește, fața ta! A venit spre mine. Nu mă atinge! i-am spus repede, dându-mă înapoi. Cred că am una sau două coaste rupte. —Dumnezeule... —Dominic a fost cel de la care îți tot luai cocaina, nu? Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a dat foc lemnelor - stive, steri, grămezi, trunchiuri; săptămâni Întregi au ars copacii noștri, gata-tăiați, din vară, oamenii erau duși cu de-a sila la lucru, plângeau și tăiau pădurea noastră, Înotând În noroi pân-la genunchi, plângând, ardeau ceea ce tocmai doborâseră, debitaseră, stivuiseră... Atunci, când cu tăierea și arderea Codrului, am Început să Înțeleg câte ceva din sufletul comunismului - nu numai În privința economiei, că-i mizerie bine-planificată, dar a omeniei față de... toate, Începând cu omenia față de pădure, de codrul nostru... - În ’40-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Harapnicul e bici, nu lasso. - Și una și alta. Văcarii călări, haidăii, dau În așa fel, Încât șfichiul să se Învălătucească, să se Înnoade În jurul picioarelor -și trag... - A vrut s-o tragă pe bunica peste gard? - Numai s-o doboare. Dar nu i-a mers, mama cunoștea harapnicul - și „tehnica”, hoțul cel bătrân o bătuse, În curte, În fața slugilor... - Ai spus „tehnica”? - Ca să nu te poată trage, nici doborî, nu te tragi tu, ba chiar te apropii de cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vrut s-o tragă pe bunica peste gard? - Numai s-o doboare. Dar nu i-a mers, mama cunoștea harapnicul - și „tehnica”, hoțul cel bătrân o bătuse, În curte, În fața slugilor... - Ai spus „tehnica”? - Ca să nu te poată trage, nici doborî, nu te tragi tu, ba chiar te apropii de cel care a dat: atunci harapnicul slăbește, se descolăcește, tu scapi... A scăpat și mama, a deschis poarta și i-a zis lui frate-său: Ai dat cu harapnicul În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
luminile stinse și În mod deliberat am dat ocol albiei. Trei tineri din bandă, care se aflau pe porțiunea unde zăcea acum cazanul răsturnat, s-au repezit spre mine În căutare de ajutor, dar au fost repede prinși de atacanți, doborîți cu violență la pămînt și tîrÎți prin preajmă. Sau poate nu erau trei, ci numai doi. Nu m-am amestecat. Am redus mult viteza și, cu toate acestea, mașina tremură cu putere, de parcă ar fi fost supusă unui test de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]