3,849 matches
-
coridorul redeschis lumii al marii Tradiții. Un moment de anamneză poate răscumpăra ori suporta încă o sută de ani de amnezie. Vara lui 1938. Apariția unei cărți fundamentale a lui Henri de Lubac 238, Le catholicisme. Les aspects sociaux du dogme. După șase luni de sâcâieli administrative legate de obținerea nihil obstat-ului din partea superiorilor săi iezuiți, De Lubac, pe atunci profesor la Facultatea Catolică din Lyon, reușește să-și publice lucrarea într-un tiraj care chiar și astăzi ne lasă visători
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
legate de așa-zisa natură „individualistă” a credinței creștine. Pe de altă parte, recurgând abundent la mărturiile Părinților, el încearcă să le amintească tocmai membrilor Bisericii anumite adevăruri esențiale, căzute în uitare. În Introducere, el vorbește despre o „uitare a dogmei”, ce riscă să provoace deviații catastrofale în rândul credincioșilor. Ni se reproșează că suntem individualiști împotriva voinței noastre (malgré nous), prin logica însăși a credinței noastre, când, în realitate, catolicismul este esențialmente social. Social, în sensul cel mai adânc al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în esența dogmaticii sale. Social într-o asemenea măsură, încât expresia catolicism social ar fi trebuit să pară dintotdeauna pleonastică. (p. X) Cartea se prezintă sub forma unei țesături de citate ale Părinților, considerați a fi martori privilegiați ai acelei dogme/învățături astăzi uitate. Mai mult, într-o anexă, De Lubac constituie un dosar de câteva zeci de texte patristice, majoritatea traduse chiar de el, care-i întăresc argumentele și demonstrația din corpul volumului. Dacă citatele se acumulează, aceasta se datorează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea învățământului ecleziastic, mai ales al disciplinelor teologice”. 4. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic epocii și reancorând-o în dogmă, căci „Părinții îngemănează, într-un mod viu, teologia, exegeza și spiritualitatea”. 5. În fine, întreprinderea „Sources chrétiennes” ar acoperi o lacună în peisajul intelectual francez. Printre cei dintâi Părinți traduși în colecție se găsesc Grigore de Nyssa, Clement Alexandrinul, Atenagora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cantitativă și calitativă a acesteia, luându-se În calcul aspecte variate, de la evoluția climatului etic și moral al societății la Încadrarea juridică (prohibitivă sau permisivăă a faptei, de la accesibilitatea unor astfel de servicii până la discursul tradițional al moraliștilor cantonați În dogme religioase interpretate cu strictețe sau, mai rău, În precepte anacronice refractare la tot ce Înseamnă adaptare la condițiile contemporaneității, În ciuda argumentelor biologice, sociologice sau psihologice cu care sunt confruntați. În ceea ce privește oferta de servicii sexuale, s a insistat pe conturarea unui
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
trecute de prima tinerețe, fie chiar foarte În vârstă. Slujbașii Inchiziției căutau asiduu locurile unde se adunau aceste nefericite demente, care, În loc să fie aruncate pradă flăcărilor, ar fi trebuit Îngrijite În ospicii. Sexualitatea a fost influențată În mare măsură de dogmele religioase ale Bisericii. Astfel, plăcerea erotică și relațiile sexuale extraconjugale erau condamnate, acordându-se o Înaltă prețuire castității și celibatului. Singura justificare a sexualității o reprezentă procreerea, sexualitatea ca atare fiind considerată o dorință carnală cu caracter animalic, care Împiedica
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Valéry 792. „Ceea ce face succesul unei cărți, este să o citești din curiozitate. Ceea ce îi face gloria, este să o recitești pentru a-ți hrăni spiritul.” Alfred de Vigny 793. „...La Hurezi cele mai bune cărți Din sfinți părinți și dogmă și știință Și starea lumii-închipuită-n hărți Cum propășesc popoare prin credință...” Ioan Alexandru 794. „Te sperii la vederea unei biblioteci mari și îți zici: E trist că ești condamnat să nu știi tot ce conține ea. Consolați-vă, nu e
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
înainte PR-ul filmelor sale se va concentra pe câteva publicații cu greutate(!), dar și că simplificarea va lovi producția peliculelor sale, scenariile, echipa, iar filmele nu vor mai avea premiera mondială la mari festivaluri. E al doilea val al Dogmei? „Dogma e ca viața. Nu înțelegi ce se spune, dar cuvintele sunt importante“, spune cineastul danez prin gura unui personaj din film, demonstrând că autoironia e printre sursele cele mai sigure de comic. Von Trier nu se poate abține să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
PR-ul filmelor sale se va concentra pe câteva publicații cu greutate(!), dar și că simplificarea va lovi producția peliculelor sale, scenariile, echipa, iar filmele nu vor mai avea premiera mondială la mari festivaluri. E al doilea val al Dogmei? „Dogma e ca viața. Nu înțelegi ce se spune, dar cuvintele sunt importante“, spune cineastul danez prin gura unui personaj din film, demonstrând că autoironia e printre sursele cele mai sigure de comic. Von Trier nu se poate abține să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
iasă din minte. Eu voiam să mă fac asta, el voia să se facă aia. Eu spuneam că există mai multe adevăruri. El spunea că nu există decât unul, acela. Eu spuneam că nu mai cred în nimic. El stivuia dogmă peste dogmă. Eu exclamam: Joseph, dar tu vrei să te faci Mare Inchizitor sau chiar mai rău. El dădea de fiecare dată cu câteva puncte mai mult și cita, în timp ce arunca zarurile, din Sfântul Augustin, ca și când ar fi avut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
minte. Eu voiam să mă fac asta, el voia să se facă aia. Eu spuneam că există mai multe adevăruri. El spunea că nu există decât unul, acela. Eu spuneam că nu mai cred în nimic. El stivuia dogmă peste dogmă. Eu exclamam: Joseph, dar tu vrei să te faci Mare Inchizitor sau chiar mai rău. El dădea de fiecare dată cu câteva puncte mai mult și cita, în timp ce arunca zarurile, din Sfântul Augustin, ca și când ar fi avut în față confesiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al modernismului“ și, în concluzie, ca „reacționar“. Cuvinte, termeni, cele mai noi -isme se supralicitau reciproc. Disputa a atins până Uniunea Artiștilor. Unii dintre membri s-au retras. Când până la urmă Hofer a învinuit America drept țară de origine a dogmelor de ultimă oră - acolo, noul în sine și de dragul noutății ar fi valoros și bun pentru afaceri -, el a fost înjurat drept comunist travestit și, totodată, a apărut o bănuială care, ce-i drept - așa cum se obișnuia atunci -, a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Prin grelele canoane ce și-a autoimpus în drumul ei spre o viață închinată credinței absolute în mântuirea sufletului său, Amelia și-a scurtat existența pământească, mergând ireversibil către Moarte și nu spre Viață! A crezut orbește în preceptele și dogmele bisericii. Cu toate că Biserica este permisivă, tolerantă când e vorba de regimul alimentar al copiilor, bătrânilor și bolnavilor, confesorul Ameliei, preotul care-i inspirase încrederea totală, n-a fost la înălțimea situației de față - ori n-a vrut să fie - nedezlegând
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și, în acest scop, a folosit un termen a cărui semnificație poate da seama de ceva realmente scandalos pentru mintea omenească. Comentând acest enunț, Étienne Gilson îl pune în relație cu o idee deja răspândită în primele secole, anume că dogma creștină a mântuirii este de nepătruns pentru rațiunea omenească. „Sfântul Pavel observase deja că taina Crucii, prilej de sminteală pentru iudei, este o nebunie pentru înțelepciunea greacă (I Cor. 1, 18-25). Tertulian s-a lăsat purtat de efecte ora torice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
credem acest lucru, de vreme ce credința caută incomprehensibilul, și tocmai de aceea este cert, de vreme ce credința este mai sigură decât rațiunea, Tertulian nu a spus nimic original. Dacă, dimpotrivă, înțelegem literal acest dublu quia, textul său va spune că tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea. Oare așa a gândit Tertulian? Putea să PARADOX ȘI NONSENS 147 147. o facă. Dacă asta a vrut să spună, posteritatea nu l-a trădat când i-a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fi reafirmat un contrast de limită între credință și rațiune. A doua interpretare pare ceva mai subtilă. Acel quia poate fi înțeles într-un sens cauzal tare: „tocmai deoarece“. În acest caz, textul lui Tertulian ne spune că „tocmai absurditatea dogmei este cea care îndeamnă la acceptarea credinței, așa cum imposibilitatea îi garantează certitudinea“. Criteriul adevărului l-ar oferi de această dată absurditatea însăși, ceva ce apare imposibil minții omenești. O astfel de interpretare, stranie și originală, nu ar fi exclusă pentru
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
NONSENS 153 152. 153. de moarte. În această privință, nu l-aș urma pe Étienne Gilson, dator unei maniere prea moderne de a privi lucrurile. Tertulian nu spune că actul de credință lasă departe orice rațiune. Nici că tocmai absurditatea dogmei îți cere să crezi în ea. Pur și simplu, readuce în față cuvântul Crucii și nebunia lui cu totul aparte, urmând ceea ce spune Apostolul. Cei trei termeni decisivi - pudendum, ineptum și impossibile, din V, 4 - își au locul de inspirație
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ei. Nu la fel stau lucrurile și în cazul antinomiei dogmatice, ce privește unitatea de ființă a celor trei persoane divine. Tertulian vorbește despre acest lucru într-un alt text polemic, Împotriva lui Praxeas, III, 4- 6. Înțelege că, în ceea ce privește dogma trinitară, se modifică atât înțelesul unor termeni, cât și cel al chestiunii reale (sensus rei, spune în III, 6). De această dată, antinomia va privi ceea ce în ființa sa este incomprehensibil, sau, cu o expresie mai potrivită, dincolo de cele comprehensibile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
129 sentimentul celor ~ 92, 94, 148-149 voce ~ 9, 21, 145 voință ~ (vezi „voință“) absurditate ~ a celor naturale 127-129 ~ a celor mirabile 35-37, 42- 46, 53, 64-65, 74, 141, 142, 160, 191 ~ a unor credințe 74, 90-94, 116, 119, 158 ~ a dogmei 147-148, 154 ~ a intelectului 164- 175 ~ a misterului 145, 193 (n. 199) INDEX RERUM 203 ~ ca specie a erorii 77 ~ criteriu al adevărului147- 148, 166 ~ minunată 35, 60, 157, 180, 191-192 ~ vulgară 69, 71, 109, 143 absurdum 9, 49, 69
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
64 (n. 52), 74, 88-97 ambiguitate (a celor absurde: vezi „absurd“) anámnesis 172, 177 anonimat 31-32 antinomie ~ existențială 163, 165-166 ~ logică 87, 160- 162, 163 ~ ludică 161 ~ eristică (sau sofistică) 161 ~ in re 62 ~ proprie celor absurde (vezi „absurd“) ~ proprie dogmei 152-164 ~ și paradox 158-164 ~ transfigurată 152 aparență reală 132, 151 apariție (a sensului) 7, 8, 15, 24- 25, 99, 109, 115-116, 122, 142, 175 ~ și retragere (ocultare) 8, 23, 122, 124, 130, 174-175 moduri de ~ 8, 24-25, 109, 116, 142
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Circuitul natural al substanțelor ce compun cadavrele umane este blocat, în unele cazuri, prin obiceiuri tradiționale. Ce fac oamenii cu cadavrele celor morți? După moarte, cadavrele oamenilor sunt aranjate de urmași, conform obiceiurilor tradiționale la care au aderat, impuse de dogmele religioase. Se aplică următoarele practici: a. În ziua în care a murit omul, înainte de apusul soarelui, cadavrul omului mort se incinerează, prin ardere cu flacără directă. După filmul „Dacii”, al regizorului Sergiu Nicolaescu și strămoșii noștri daci, aplicau acest procedeu
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
și ca o închistare într-un mod de-a fi, respectiv ca refuz al oricărei deschideri. De aici putem deduce că "mortul viu" este cel care participă (de fapt simulează participarea) la un dialog doar pentru a-și apăra propriile dogme, pentru a-și salva, de fiecare dată și până la sfârșitul vieții, propria închistare. La finalul oricărui "dialog" el nu este cu nimic mai îmbogățit; nici un sens nou nu-și capătă chipul în el, ci, din contra, este chiar mai prins
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o teorie că este greșită abia după ce ne-am smuls din brațele ei. Iar dacă o bună parte din viața noastră intelectuală am adăstat în umbra acesteia e posibil chiar să nu ne mai putem desprinde, ea căpătând statutul de dogmă. Partea și mai proastă e că o teorie este dovedită ca greșită de o altă teorie. Trebuie să înțelegem teoriile ca dezvoltându-se sub forma unei structuri arborescente. Esențiale sunt teoriile "de trunchi", care fundamentează posibilitatea altor teorii. Acestea sunt
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
slugile și robii lui). L‑a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul acesta ți‑a distrus casele? Oare nu el a trimis pe ogoare seceta și lăcustele? Oare nu el a pustiit casele de ciuma năprasnică? Și‑atunci, ce fel de Dumnezeu este ăsta, ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ele la Cacica, la catedrala catolică, unde se adună lume din toată țara în aceasta zi sfântă. V-am povestit aceste frânturi din viața mea pentru că doresc să fiți convinși că poate tocmai datorită acestei vieți libere, neînchistate într-o dogmă sau alta, nu am devenit o bigotă redusă la câteva rugăciuni învățate pe de rost, fără să îndrăznesc să le analizez sau să trec de ele. Dimpotrivă, ai mei m-au învățat să privesc în sus, să vorbesc cu soarele
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]