6,346 matches
-
pentru orice eventualitate cu echipamentul și armamentul la îndemînă. ― Măi Odudie, măi, zise Boiangiu vătășelului reclamant, ia seama, că vouă acuma numai a revoluții vi se năzare cum vedeți doi oameni stând de vorbă, așa de viteji sunteți, măi Odudie! ― Dom'le plutonier, eu nu mai răzbesc cu oamenii! făcu Lazăr Odudie resemnat. Matale să faci ce vrei, dar eu a trebuit să-ți spun, că pe urmă, când s-or întoarce boierii, să nu mă ia pe mine la rost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deloc țopîr-lanii? Totuși, prudent, hotărî să-i lase în pace. Dacă nu fac tărăboi, de ce să-i stîrnească? Peste mai puțin de jumătate de ceas un jandarm, care stătea prin ogradă, năvăli în biroul șefului, raportând cu sufletul pe buze: ― Dom' plutonier, foc!... Arde conacul! Șeful ieși speriat afară. Da, în direcția conacului lui Cosma Buruiană bolboceau nori groși de fum. Nu mai putea rămâne nepăsător. Ar risca să fie trimis în judecata Consiliului de Război dacă s-ar afla, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine să-ți strângi bocceluțele și să te duci de aici, că noi nu te mai răbdăm și nu mai răbdăm picior de boier pe pământurile noastre, iacă! ― Unde să mă duc, Ioane? întrebă bătrânul cu candoare. ― De unde ai venit, dom'le colonel! zise Ion. Că nu te-am adus noi și nici nu te-am chemat! ― Cum să plec așa, măi omule? Cum?... Să-mi las toată agoniseala mea de haram? Se poate, Ioane? stărui colonelul arendaș. ― Se poate! Că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndată pomeniră pe Filip Ilioasa, ginerele popii, care s-a codit de câte ori I-au chemat oamenii, dar de la arendașul Cosma a sărit să-și tragă acasă trei porci cât vițeii. ― Hai la primărie! răcni Trifon Guju. Să-l întrebăm pe dom' primar cum de nu ne-a spus porunca lui vodă până azi? Porniră cu urlete de însuflețire, dar găsiră numai pe secretarul Chiriță și un agent de percepție, amărât și înfricoșat, crezând că au venit să-l omoare pe el
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Toadere, să ții minte! zise tânărul Chiriță Dumitrescu, grav și jignit. După crima de ieri, asta ți-a mai lipsit! Nu-i nimic! Ne-om răfui noi, n-ai grijă! ― Cum să nu dau dacă tu ești porc de câine, dom' Chiriță! strigă Toader rânjind. Și am să mai dau, de nu te astîmperi! Dacă i-ar mai fi plesnit o palmă peste obraz și încă nu I-ar fi durut pe secretar cât tutuirea în fața atâtor oameni. Nu mai spuse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i cu voi, măi creștini? Nu v-ajunge să vă războiți cu boierii de-ați început și cu statul? Ați nebunit, oameni buni, ori nu mai aveți mult? Trifon Guju, însă, sări, înfruntîndu-l: ― De ce-ai ascuns porunca lui vodă, dom' primar? Pravilă, aflând numai acuma despre ce e vorba, se scuză că el n-a primit nici o poruncă de nicăiri de alaltăieri, când a plecat prefectul, că poșta nu a mai venit, iar telefonul s-a stricat tot de atunci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vă fac piftie! Toată lumea căzu la pământ. Baloleanu, recunoscător maiorului pentru energia ce o desfășură, coborî din trăsură și se apropie de mulțimea prosternată, strigând și el, dar cu o milă oficială în voce: ― Ce-ați făcut, nenorociților! ― Iertați-ne, dom'le prefect!... Fie-vă milă! gângăviră sute de guri plângătoare. ― Vă pare rău de ce-ați făcut? continuă prefectul. ― Păcatele noastre!... Milă și îndurare! plânse corul în genunchi. După ce le puse în vedere că vor trebui să plătească toate pagubele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
De ce-ai omorît-o, tîlharule?... Și de ce ai bațjocorit-o și ai necinstit-o?... Ai poftit la trup de cucoană mare, spurcăciune blestemată? Toader Strîmbu își ferea capul de plesniturile cravașei și bocea ca o muiere: ― Aoleu!... Aoleu!... Nu-s eu, dom'le maior! Iartă-mă, dom'le maior, că nu-s vinovat! Atunci trecu pe uliță carul cu patru boi, aducând coșciugul simplu cu rămășițele pământești ale Nadinei. În urma carului mergea preotul din Lespezi în odăjdiile cele mai bune, cu crucea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Și de ce ai bațjocorit-o și ai necinstit-o?... Ai poftit la trup de cucoană mare, spurcăciune blestemată? Toader Strîmbu își ferea capul de plesniturile cravașei și bocea ca o muiere: ― Aoleu!... Aoleu!... Nu-s eu, dom'le maior! Iartă-mă, dom'le maior, că nu-s vinovat! Atunci trecu pe uliță carul cu patru boi, aducând coșciugul simplu cu rămășițele pământești ale Nadinei. În urma carului mergea preotul din Lespezi în odăjdiile cele mai bune, cu crucea într-o mână și cădelnița
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Sergent! strigă în sfârșit maiorul. Ia-l și pe ăsta... În fundul grădinii!... Împușcat!... Repede, repede! Ordinul maiorului îl deșteptă brusc din toropeală, parcă ar fi turnat peste el o găleată cu apă. Se tîrî la picioarele ofițerului, gemînd: ― Iartă-mă, dom'le maior... Îmi rămân copilașii orfani... Fie-vă... ― Ia-l, sergent! răcni Tănăsescu, ferindu-și cizmele de atingerea țăranului. Aide!... Puneți mâna pe el! Tocmai în pauza când se aștepta detunătura, apăru și Titu Herdelea în curtea primăriei. Fiindcă Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu armata, Ignat a spânzurat un ștergar alb într-un băț și l-a pus în poarta bătăturii, să-l vadă boierii când vor trece. Maiorul într-adevăr l-a observat și s-a înfuriat: "Ce-i asta, hoțule?" "Pace, dom'le maior!" a răspuns Ignat umil...Pace, hoțule? Da cu cine ai fost tu în război, tîlharule? Cu armata romînă?" Și l-a bătut de l-a omorât... Acuma îl recunoscu: ― Tu ești cu steagul alb, ai, și cu pacea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu oamenii care treceau pe uliță. Primarul Ion Pravilă se abătea mai des să tragă câte o țuică, să-și dreagă puterile pentru a putea ține piept tuturor greutăților iscate de potopul revoluției. ― Cu oamenii ce se mai aude, mă dom' primar?... Întreba mereu Cârciumarul. Le dă drumul ori îi mai ține prin cele pușcării să le putrezească oasele? ― Apoi, de, Cristache, dacă nu m-au ascultat oamenii? răspundea primarul grijuliu. Au luat-o razna și s-au făcut mai deștepți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
m-au ascultat oamenii? răspundea primarul grijuliu. Au luat-o razna și s-au făcut mai deștepți până ce au aflat ce-au căutat... Acu numai conașul Grigoriță să se milostivească și să-i scape cum l-a scăpat și pe dom' Nică. ― Da pagubele oare ni le plătește sau o să ne alegem cu nimic? continua Cristea Busuioc care se înscrisese și aici, și la Pitești, sperând astfel să se aleagă cu un câștig bun pe urma suferințelor sale. ― Apoi tot la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bizare despre simetrie, exploratorii noștri nu aveau cum să afle. Când escaladau stâncile în drum spre acel lucru, văzură că nava se îngroșa la baza acestui "U"; un șir de ramblee concentrice ― ca niște pneuri ― se mărea până la formarea unui dom central. Dallas se gândea că acele două antene ale literei "U" conțineau sistemele de navigație și secțiunile mașinilor, iar partea din mijloc adăpostea compartimentele de locuit, pasarela și poate chiar un antrepozit. Dar putea foarte bine să fie invers. Nava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
noastre... - Așa-i, domnule Minache! Numai că eu nu pot să mă duc, nu-mi permite sănătatea să mă bat cu lumea care ar veni acolo. Iată, că de când povestesc, am uitat să spun cum mă cheamă. Sunt cunoscut ca dom’Minache, diminutiv pe care l-am primit de mic, deși numele meu este Manolache. Dar nimeni nu mi se adresează așa, decât în actele oficiale, căci și eu m-am recomandat scurt Minache. - Doamnă Catrinel, dacă doriți să cumpărați ceva
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
câțiva ani. Este foarte vorbăreață, nu-i tace gura deloc. Îi place să discute cancanurile de la televizor cu mult haz. Știe câte se întâmplă în blocul unde locuiește, deși nu aș spune că bârfește. Cum mă vede, mi se adresează:Dom’Minache, n-ai vrea să-mi faci un serviciu?Cum să nu?... Cu cea mai mare plăcere, răspund amabil. Și doamna Cocuța îmi spune că la magazinul cutare se vor scoate pui grill la promoție, mai ieftini cu doi lei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
foarte mult pisicile mai având acasă încă două. Acesta o privește curios și nu-i poate refuza rugămintea, oferindu-i mica felină. În felul acesta a fost salvat bietul motănel! MINCIUNICA SALVATOARE (După o întâmplare reală trăită de un amică Domul Tilică are spre cincizeci de ani, iar doamna Tilică e mai mică cu vreo cinci ani și-și aniversează ziua de naștere la aceeași dată la mijlocul lunii iulie, luna lui cuptor. Cu noile vremuri, dl Tilică și-a schimbat cam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
alții. Eu, cum aveam în fața mea pe cele două dame, mă prăvălesc peste ele. - Domnule, chiar sunteți de-a dreptul imposibil! Mă apostrofează cea de a doua damă. În acel moment iar dau drumul la o canonadă de strănuturi. - Coboară, dom’le, la prima stație, se aude o voce nervoasă și strănută cât vrei pe stradă. Mai mulți călători îmi trimit „politicos” epitete: „nesimțit”, „prost crescut”, „jigodie bolnavă” etc... Dau replică pe măsură la jignirile aduse. Se iscă un conflict spontan
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ne-a jignit pe noi, dar și pe alți călători. Să nu dau atenție la aceste acuze, răspund violent. - Nu-i adevărat, domnule polițist! Recunosc, am strănutat, dar nu intenționat, cum spun dumnealor. Nu știu ce am și de ce strănut de dimineață. - Dom’le, dacă de față cu noi ai ridicat tonul, ne închipuim cum te-ai comportat în mijlocul de transport, mă interpelează unul din cei doi. Te rog să te legitimezi! - Dar, pentru ce?... Adresez întrebarea, în timp ce sângele începuse să-mi fiarbă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Dacă fură cei de sus, de la putere, de ce să nu fure și derbedeii de jos, drogații pe care îi avem acum ca pe un cadou al Occidentului. Inginerul ia o gură de coniac și oftează, privindu-și lung prietenul. - Bine, dom’le, dar altceva cu ecou nu s-a întâmplat în Gloduri? - Ba, s-a-ntâmplat una, chiar acum după Paște. Nai aflat că popa Stasuc a rămas văduv de vreo doi ani? I-a murit preoteasa în floarea vârstei. Și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fiindcă nu mai am vite de păscut. Ne-om înțelege și ți-l vând. Cu acte în regulă, Da’ nu mi-ai spus cum te cheamă. - Pandele, Pandele Ion. De loc sunt dintr-un sat din partea de sus a Iașului. - Dom’ Pandele, eu zic să-mi dai atât. Și-i spuse suma pe care o pretindea... Până la urmă s-au înțeles. Bătrâna la poftit să rămână la ea peste noapte, că are un pat în chilerul de vară, unde poate dormi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Mai mult, ni se spune și oficial că „șantajul” consta în amenințarea că vrăjile o să se întoarcă împotriva clienților. Deci problema este că Vanessa și Melissa nu erau vrăjitoare „pe bune” și nu făceau corect și decent vrăjile ? „Niște fake-uri, dom’le !” - pare să ne sugereze presa. Pe bune sau nu, vrăjitoarele cu pricina nu ar fi interesat pe nimeni dacă nu ar fi fost săltate cu mascați și, mai ales, dacă nu s-ar fi răspîndit zvonul că în toată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mea că, uneori, prostia bate antropologia... Noroc că, în timp ce mă uitam siderat la scene de Fellini suburban, din marea tăvăleală s-a ițit un domn transpirat, care și-a aranjat puțin hainele și a strigat în fața camerei : „Nu e organizare, dom’le, ăștia ar trebui dați în judecată !”. Iată deci că a venit și explicația : magazinele sînt de vină, pentru că nu au organizat haosul. Cîteva bătrînele din planul doi au dat din cap a confirmare : „Așa e, huo !”. După ce am rîs
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
alta. Dimpotrivă, îți vom arăta cum să devii un om activ, energic și să nu cazi în pasivitate, plîngîndu-te mereu de nedreptatea din jur și găsind o mie și una de motive pentru care "nimic în țara asta nu merge, dom'le!". Șansele există, sînt suficient de numeroase, deși e adevărat nu le găsești la tot pasul. Dacă ai reușit să prinzi un tren, o oportunitate (și crezi cu toată tăria că e cea justă, cea care nu ți se va
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
Franța (Gallimard, 2005; colecția „Folio“, 2013), Israel (Nymrod Books, 2007), Bulgaria (Balkani, 2007), Spania (Lumen, Random House Mondadori, 2009), Ungaria (Európa, 2010), SUA (Northwestern University Press, 2011), Turcia (Yapi Kredi Kültür, 2011), Italia (Atmosphere Libri, 2012), Polonia (WAB, 2012), Portugalia (Dom Quixote, 2012) * întâlnirea (Polirom, 2003, 2007, 2008, 2013). Premiul Ziarului de Iași, Premiul revistei Ateneu Tradus în Bulgaria (Panorama), Ungaria (Palamart), Italia (Nottetempo, 2010) * Provizorat (Polirom, 2010, 2011, 2013). Premiul revistei Observator Cultural. Nominalizat pentru Cartea Anului și Premiul pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]