6,786 matches
-
de noapte de când plecase Stella sau se internase în spital, sau unde naiba se mai dusese. La parter exista o chiuvetă și un loc de spălat Astfel încât nu era nici o nevoie să mai urce la etaj. El și Stella aveau dormitoare separate dar, chiar și așa, prezența ei dăinuia încă sus, nu prin mirosuri (Stella nu folosea cosmetice parfumate), ci prin alte semne, rochiile ei, priveliștea întotdeauna răscolitoare a patului ei. La parter, spațiul era mai deschis, mai anonim, mai public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se convinge singură de imposibilitatea unui astfel de plan, Gabriel ținea să fie toată ziua ocupată. Îi plăceau treburile gospodărești. Îi făcuse plăcere să pregătească și să deretice camera Stellei și să-i aranjeze o vază cu narcise. Existau trei dormitoare la Como, două de dimensiuni mijlocii și unul micuț. Adam ocupa dormitorul mic, și pentru că îl prefera, și pentru a lăsa liberă o „cameră de oaspeți“ normală. Deși primeau foarte rar oaspeți, întrucât Brian îi detesta, Gabriel își dăduse plăcuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fie toată ziua ocupată. Îi plăceau treburile gospodărești. Îi făcuse plăcere să pregătească și să deretice camera Stellei și să-i aranjeze o vază cu narcise. Existau trei dormitoare la Como, două de dimensiuni mijlocii și unul micuț. Adam ocupa dormitorul mic, și pentru că îl prefera, și pentru a lăsa liberă o „cameră de oaspeți“ normală. Deși primeau foarte rar oaspeți, întrucât Brian îi detesta, Gabriel își dăduse plăcuta osteneală de a face camera de oaspeți atrăgătoare, alegând „cărți speciale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Greg cumpărase casa când - după ce lucrase la Londra în calitate de contabil - intrase (destul de recent) în conducerea fabricii de mănuși unde, se spunea, avea să ajungă, cu siguranță, „mare ștab“. Fratele lui mai mare era avocat de succes la Londra. Tom inspecta dormitoarele. Erau patru la număr, toate foarte plăcute. Paturile erau făcute, așternutul neatins. În afară de camera lui Greg și a lui Judy, lui Tom îi plăcea cel mai mult dormitorul cu vederea spre grădină, deși erau frumoase și cele două din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Fratele lui mai mare era avocat de succes la Londra. Tom inspecta dormitoarele. Erau patru la număr, toate foarte plăcute. Paturile erau făcute, așternutul neatins. În afară de camera lui Greg și a lui Judy, lui Tom îi plăcea cel mai mult dormitorul cu vederea spre grădină, deși erau frumoase și cele două din față, din care se putea zări, printre platani, coșul cu aspect de minaret al țesătoriei. Cartierul Biggins era cocoțat pe o ridicătură și, prin fereastra din spate, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asemănătoare ascundea closetul. Tom hotărî că trebuie să facă o baie pe loc. Dădu drumul la apă, turnând în ea mirul și vinul din potire. În încăpere se răspândi un parfum paradisiac. Până să se umple cada, Tom intră în dormitorul lui Greg și al lui Ju și dădu la o parte ușa glisantă a uriașului dulap în perete, care ocupa o întreagă latură a camerei. I se înfățișă o strălucitoare înșiruire de veșminte. Atât Greg cât și Judy aveau orgoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și bufni din nou. Părintele Bernard se așeză. Era uluit, măgulit, îngrozit, alarmat, mișcat. Ochii luminoși îi scânteiau mai puternic ca de obicei. Și începu, ca și Alex, să râdă încet, pe înfundate. Hattie Meynell ședea pe patul ei, în dormitorul internatului. Peste zi, fetele nu aveau ce căuta în dormitoare, decât atunci când își schimbau uniformele înainte sau după jocurile sportive. Jocurile însă se terminaseră mai de mult, Hattie se schimbase, își luase ceaiul și acum ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
măgulit, îngrozit, alarmat, mișcat. Ochii luminoși îi scânteiau mai puternic ca de obicei. Și începu, ca și Alex, să râdă încet, pe înfundate. Hattie Meynell ședea pe patul ei, în dormitorul internatului. Peste zi, fetele nu aveau ce căuta în dormitoare, decât atunci când își schimbau uniformele înainte sau după jocurile sportive. Jocurile însă se terminaseră mai de mult, Hattie se schimbase, își luase ceaiul și acum ar fi trebuit să se găsească în sala de pregătire a lecțiilor. Totuși, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ea permite să-și facă un chef. În primii ani, când tânjise chiar mai mult decât acum după totala uitare, patul însemnase căminul ei și ceva din această senzație de refugiu dăinuia încă. Mai erau alte două paturi în dormitor, acoperite cu cuverturi albe, întocmai ca aceea pe care o șifona acum Hattie, șezând pe ea (lucru care n-ar fi trebuit niciodată să se întâmple.) Pe ferestrele mari, victoriene, se puteau desluși, în lumina domoală și limpede a asfințitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
râdeau de ea, nu se putea îndura să renunțe la iepuraș. Mai avea o focă lungă, eschimosă, din piatră de steatit neagră, și un văsuleț japonez, alb cu roz (în care nu punea niciodată flori, întrucât așa ceva nu era permis). Dormitorul era un loc bizar, deși nu chiar atât de înspăimântător ca dormitoarele mari în care, în primii ani de școală, plângea noapte de noapte până adormea. Scările și palierele, încețoșate de mica ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea o focă lungă, eschimosă, din piatră de steatit neagră, și un văsuleț japonez, alb cu roz (în care nu punea niciodată flori, întrucât așa ceva nu era permis). Dormitorul era un loc bizar, deși nu chiar atât de înspăimântător ca dormitoarele mari în care, în primii ani de școală, plângea noapte de noapte până adormea. Scările și palierele, încețoșate de mica ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi păruseră întotdeauna a fi locuri sinistre, bântuite de stafii, deși toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sentiment pozitiv era simțul propriei inocențe. Încă nu „devenise rea“, așa cum deveniseră atâția oameni, din câte știa ea. Răul făcea și el parte din golul alb al viitorului. Asemenea gânduri îi săgetau mintea acum când ședea pe patul alb din dormitorul școlii și își ținea în mâini genunchiul cald, îmbrăcat în ciorapul maro. Îi săgetau mintea, laolaltă cu numeroase alte gânduri, cu imagini ale pârtiilor înzăpezite și ale plopilor liliachii, ale melancolicului lac din Texas, ale dragului ei tată, încruntându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decorate de Ned Larkin, tânărul pictor descoperit de Geoffrey Stillowen. Scena cea mai ambițioasă, care reprezenta întreaga familie în grădina Belmont, se afla în camera de zi, la parter, dar ferestrele fiecărei camere purtau amprenta lumii fantastice a domnului Larkin. Dormitorul principal, în care se găsea acum Alex, înfățișa, în spațiul ferestrei obturate de deasupra banchetei lungi, un cer albastru traversat de un avion argintiu, privit de jos de un câine, un terier negru cu alb, de care Alex își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
va dormi John Robert Rozanov. În cămăruța adiacentă, într-un dulap mare, frumos, din același lemn de culoarea nucii ca și patul, își va ține hainele. În camera de zi, de la parter, sau poate că în cel de-al doilea dormitor, pe care Alex îl transformase în cameră de lucru, cu un birou din lemn de stejar și o lampă cu abajur din sticlă plumbuită, o să-și scrie cartea cea mare. Serile, când va fi ostenit, va sta de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de mers pe jos, muncise mult, se chinuise o groază de vreme, și știa că dacă se bagă în pat o să adoarmă într-o secundă. Își spuse: „O să mă duc la Emma, să-i povestesc“. Când Tom ajunse la ușa dormitorului său, simți cum energia aceea ia forma agonizantă a unei nevoi deosebit de stringente. Zburând pe deasupra pământului, dădu buzna în camera lui Emma. Emma, cu lampa de pe noptieră aprinsă, se reapucase de citit. Îl văzu pe Tom și își scoase ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când aflase că Papucul nu urma să fie ocupat de John Robert. Își strânsese doar culorile și pensulele, tristă, pitorească amintire a vieții ei de pictor ratat, dar lăsase în casă alaiul de zeități. Hattie adusese una dintre ele în dormitor, o făptură cu un cap roșu de câine și ochi bulbucați, și o așezase alături de iepuraș, focă și văsulețul japonez, dar cine știe ce scrupul supertițios o făcuse să ducă statueta repede la loc, în dulap. Pearl ar fi preferat dormitorul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în dormitor, o făptură cu un cap roșu de câine și ochi bulbucați, și o așezase alături de iepuraș, focă și văsulețul japonez, dar cine știe ce scrupul supertițios o făcuse să ducă statueta repede la loc, în dulap. Pearl ar fi preferat dormitorul mai mic, care dădea spre Belmont (cel pe care Alex îl destinase ca încăpere de lucru pentru John Robert), lăsându-i lui Hattie camera mai mare (cea cu avionul și cățelul), care dădea spre spatele grădinii și spre poartă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Am anunțat-o eu că am sosit. O s-o întâlnim în grădină. Presupun că putem hoinări prin grădină. În ce privește grădina, nu ne-a dat nici o interdicție. — Ce aproape se aud trenurile în noapte! Ai încuiat ușa? — Da. Ședeau amândouă în dormitorul lui Hattie, aceasta din urmă îmbrăcată în cămașa ei de noapte mov cu alb, cu mâneci lungi, cămașă de școlăriță, iar Pearl într-un furou bleumarin și ciorapi de mătase bleumarin. Hattie era așezată pe pat, Pearl pe unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dincolo de mesteacăn (ale cărui crengi îndoite, pleoștite, i-o evocau lui Alex pe Gabriel), una dintre ferestrele de la etaj ale Papucului era perfect vizibilă. Ramurile înmugurite ale copacului bruiau doar colțul de jos din dreapta al imaginii. Fereastra era cea a dormitorului lui Hattie. George a avut noroc, adică a văzut ceea ce Alex nu reușise să vadă: Hattie, într-un furou alb, traversând camera. Era cam pe la mijlocul dimineții și Hattie de obicei se scula devreme, dar tocmai i se năzărise să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
caleidoscop nebunesc; era incapabil să-și concentreze văzul asupra camerei, după ce scrutase cu atâta intensitate pagina scrisă. Apoi se îndreptă tiptil spre ușă și, fără să privească îndărăt, ieși în coridor, orbit din nou de obscuritate, după lumina soarelui din dormitor. Clipi și privi în dreapta și în stânga. Nu era țipenie de om. Ba da, era cineva, o femeie, rezemată de zid, alături de ușa pe care scria „Intrarea strict oprită“. Diane. Din momentul în care se îndepărtase „ca o vidră“ de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în salonul mare al casei Maryvile, cu bovindourile lui spațioase, care dădeau spre mare. Unul dintre geamuri era deschis și perdeaua albă flutura. Marea se înveșmântase acum înțr-un cenușiu pal, cu reflexe de fildeș care începeau să se estompeze. Din dormitorul ei de la etaj, Stella urmărise, din când în când, cu binoclul, feluritele isprăvi ale familiei McCaffrey pe plajă. Stând ascunsă, o văzuse pe Ruby venind și plantându-se nemișcată în fața casei, ca un totem prevestitor de rele. Și îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la cea mai apropiată persoană „sigură“, ca la o casă „izolată de lume“, izolată de presiunea timpului, o casă unde se putea odihni și gândi și lua o hotărâre. A fugit de superamabilitatea lui Gabriel și de strâmtimea apăsătoare a dormitorului ei de la „Como“, și de Adam care-o făcea să se gândească tot timpul la Rufus, și de un loc unde George o putea descoperi oricând. A venit la mine nu ca să-mi ceară sfatul sau sprijinul pentru o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luminile! Casa asta mă înspăimântă. Preferam de o mie de ori să locuim la Londra. Urăsc locul ăsta! Presimt că cineva o să încerce să intre în casă. — Foarte bine. Fetele alergară din cameră în cameră, aprinzând toate luminile. Stai, în dormitorul meu să lăsăm lămpile stinse ca să putem privi pe fereastră. Ce zgomot fac! Poate că-i ceva în legătură cu bâlciul. — Doar n-au mutat bâlciul aici. Toți au capete de animale. Pearl, ăsta-i un fel de atac... Nu fi proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de animal încolțit. Închise ușa după ea cu asemenea violență, încât o bucată din vitraliul plesnit de pe palier căzu pe pajiște. Simțea o durere care-i sfâșia partea din față a trupului, de parcă fusese despicată cu un cuțit. Intră în dormitorul ei și căzu cu fața în jos, pe pat, ca moartă. Tom sună la ușa blocului în care locuia Diane. Nu era decât o singură sonerie. (Îi descoperise adresa într-o carte veche de telefon. Cărțile mai recente nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întoarse la Londra. Ceea ce Brian avea să numească mai târziu „Judecata lui George în fața Curții Marțiale a Familiei“ s-a produs absolut întâmplător. Înmormântarea lui William Eastcote a avut loc sâmbătă după-masă. Există la noi un cimitir al quakerilor, un „dormitor“ impresionant, cu pietre funerare joase, toate de aceeași înălțime, plasat în vecinătatea Sălii de Reuniuni. Dar acesta a fost completat până la ultimul loc încă din veacul trecut, așa încât acum vechile familii de quakeri își îngroapă morții alături de morții noștri, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]