4,287 matches
-
pe nepotul său de frate Gisulf I, ca duce longobard, cu principala misiune de a apăra granița de eventuale atacuri (bizantine ori avare) dinspre est. Gisulf a obținut dreptul de a decide care clanuri longobarde aveau să se stabilească în ducat. Decizia lui Alboin de a constitui un ducat și de a desemna un duce era o inovație importantă, având în vedere că, până atunci, longobarzii nu aleseseră niciodată duci și nu întemeiaseră ducate în baza existenței unui oraș fortificat. Inovația
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
duce longobard, cu principala misiune de a apăra granița de eventuale atacuri (bizantine ori avare) dinspre est. Gisulf a obținut dreptul de a decide care clanuri longobarde aveau să se stabilească în ducat. Decizia lui Alboin de a constitui un ducat și de a desemna un duce era o inovație importantă, având în vedere că, până atunci, longobarzii nu aleseseră niciodată duci și nu întemeiaseră ducate în baza existenței unui oraș fortificat. Inovația se datora împrumutării de către Alboin de la romani și
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
romani și de la ostrogoți a unor modele administrative, după cum în antichitatea târzie "comes civitatis" (comitele orașului) reprezenta principala autoritate locală, cu puteri administrative depline în regiunea respectivă. Însă trecerea de la conte ("comes") la duce ("dux") și de la comitat ("comitatus") la ducat ("ducatus") semnala totodată o militarizare treptată a Italiei. Desemnarea unui centru fortificat cu titlu de capitală a noului ducat este importantă și prin aceea că anterior, când trăiau în Pannonia, longobarzii evitaseră să locuiască în așezări urbane. Longobarzii și-au
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
locală, cu puteri administrative depline în regiunea respectivă. Însă trecerea de la conte ("comes") la duce ("dux") și de la comitat ("comitatus") la ducat ("ducatus") semnala totodată o militarizare treptată a Italiei. Desemnarea unui centru fortificat cu titlu de capitală a noului ducat este importantă și prin aceea că anterior, când trăiau în Pannonia, longobarzii evitaseră să locuiască în așezări urbane. Longobarzii și-au menținut noua orientare în toate ducatele create ulterior. De la "Forum Iulii", Alboin a ajuns în continuare la Aquileia, cel
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
treptată a Italiei. Desemnarea unui centru fortificat cu titlu de capitală a noului ducat este importantă și prin aceea că anterior, când trăiau în Pannonia, longobarzii evitaseră să locuiască în așezări urbane. Longobarzii și-au menținut noua orientare în toate ducatele create ulterior. De la "Forum Iulii", Alboin a ajuns în continuare la Aquileia, cel mai important nod de comunicații din nord-estul Italiei, și capitala administrativă a provinciei "Venetia". Sosirea iminentă a longobarzilor a avut un considerabil impact asupra populației orașelor; Paulin
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
ce reprezintă lanurile nesfârșite de grâu, în dreapta jos este reprezentat un bivol (animal foarte întâlnit aici), iar în stânga jos este reprezentat un tractor ce reprezintă agricultura înfloritoare. Prima mențiune oficială cu privire la satul Sebeș datează din anul 1453, din timpul când Ducatul Făgărașului era sub stăpânirea domnilor munteni, până în 1464, adică de 174 de ani de la plecarea lui Radu Negru. În acest an când a fost atestat documentar, "Stanciu Dijanul" din Dejani primea alături de alte sate, printr-o diplomă dată de Vladislav
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
diplome voievodale au înnobilat pe anumiți țărani, acestora sub titlul de boieri, domnul dându-le moșii, păduri, munți, scutindu-i de dări în schimbul slujbelor administrative și militarte pentru voievod. Din anul 1464 până în anul 1690, timp de 226 de ani "Ducatul Făgărașului", se află sub stăpânirea regilor unguri și a principilor ardeleni, de multe ori această țărișoară fiind donată soțiilor voievozilor ardeleni sau altor persoane importante. Din 1690, Țara Făgărașului trece sub stăpânire habsburgică. Țăranii din Sebeș, suportând cu greu condiția
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
și a enoriașilor G. Pașcovici și J. Danilevici, s-a început construirea unei biserici ortodoxe în localitatea Gura Humorului. Părintele Simeon a sfințit temelia noului lăcaș de cult la 29 septembrie 1876, în prezența baronului Hieronymus Freiherr von Alessani, guvernatorul Ducatului Bucovinei (1874-1887 și 1911-1913) și a lui Anton Keschmann, căpitanul districtual de Suceava ("Bezirks-Hauptmann von Suczawa"). El nu a reușit să-și ducă activitatea la bun sfârșit, pentru că a fost transferat în anul 1882 ca paroh la Corovia (sat aflat
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
Deklaracja Stanów Zgromadzonych”" (Declarația Stărilor Reunite) din 5 mai 1791, prin care se confirma Actul Guvernamental adoptat cu două zile în urmă, și "Zaręczenie Wzajemne Obojga Narodów" (Declarația Comună a celor Două Popoare, respectiv a Coroanei Poloniei și a Marelui Ducat al Lituaniei) din 22 octombrie 1791, prin care se afirma unitatea și indivizibilitatea Poloniei și a Marelui Ducat ca un singur stat și a reprezentării lor egale în organismele de guvernare. Declarația Comună întărea uniunea, păstrând intacte mai multe aspecte
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
două zile în urmă, și "Zaręczenie Wzajemne Obojga Narodów" (Declarația Comună a celor Două Popoare, respectiv a Coroanei Poloniei și a Marelui Ducat al Lituaniei) din 22 octombrie 1791, prin care se afirma unitatea și indivizibilitatea Poloniei și a Marelui Ducat ca un singur stat și a reprezentării lor egale în organismele de guvernare. Declarația Comună întărea uniunea, păstrând intacte mai multe aspecte federative ale statului. Constituția din 3 mai a rămas până la sfârșit incompletă. Coautorul Hugo Kołłątaj a anunțat că
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
konstytucja" și-a luat sensul modern de lege fundamentală. Ziua de 3 Mai a fost declarată sărbătoare națională ("Święto Konstytucji 3 Maja") la 5 mai 1791. Interzisă în timpul împărțirilor Poloniei (deși și atunci sărbătorită uneori), a fost sărbătorită constant în Ducatul Varșoviei. A redevenit sărbătoare națională poloneză în aprilie 1919 în a Doua Republică Poloneză—prima sărbătoare reintrodusă în Polonia independentă. Ziua de 3 Mai a fost din nou interzisă în timpul celui de al Doilea Război Mondial de ocupanții naziști și
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
în semn de protest. În ciuda împotrivirii lui Victor Emanuel al II-lea, în 1860 Cavour iși reia funcția de Președinte de Consiliu. Cu abile mișcări politice, ajutat și de către guvernul englez,a reușit să obțină recunoașterea plebiscitelor din Toscana, din ducatele Modena și Parma și din teritoriile Statului Pontificio, pentru anexarea acestora la Regatul Sardeniei. Pentru a avea în continuare sprijinul francez în tentativa sa, care era acum aceea de a unifica peninsula italiană, a cedat Franței orașele Nizza și Savoia
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
a rezistat pentru o vreme lui Carol, până când, în 787 a fost nevoit să încheie pace cu francii; la îndemnurile Adelpergăi și ale bizantinilor, el a refuzat să ratifice tratatul de pace, care ar fi presupus cedarea unei părți din Ducatul de Benevento către Papalitate. După ce Arechis a murit, Adelperga a continuat politica de intrigi, în special prin susținerea fratelui ei, Adalgis, aflat într-un prelungit exil la Constantinopol, atunci când acesta a revenit în sudul Italiei în fruntea unei armate, pentru
Adelperga () [Corola-website/Science/325102_a_326431]
-
a continuat politica de intrigi, în special prin susținerea fratelui ei, Adalgis, aflat într-un prelungit exil la Constantinopol, atunci când acesta a revenit în sudul Italiei în fruntea unei armate, pentru a-și revendica tronul. Fiul Adelpergăi, Grimoald, moștenitor al ducatului, a revenit din captivitatea de la curtea francilor și, luând partea lui Carol cel Mare, l-a înfrânt pe propriul unchi Adalgis și pe bizantini. Încercând ulterior să se desprindă de sub suzeranitatea francă, Grimoald al III-lea a fost obligat să
Adelperga () [Corola-website/Science/325102_a_326431]
-
în general, la poziția de subordonare. Din lipsă de fonduri, Alexandru a fost în impasibilitatea de a rezista Marelui Maestru al Cavalerilor Teutoni sau de a-l opri pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și alte cetăți și să-și pună soția, Elena, fiica țarului, să medieze un armistițiu între tatăl ei și Alexandru, după bătălia dezastroasă de la Vedrosha (1500). În
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
fost numit "dux" de Fondi de către tatăl său, fapt recunoscut de către fratele său mai mare, Ioan II-lea. După ce fratele său Grigore, care îi succedase lui Ioan al II-lea în 962 sau 963, a murit, Marin a succedat în ducat și a acordat Fondi fiul său Marin al II-lea de Fondi. El a fost succedat în Gaeta de către un alt fiu al său, Ioan al III-lea.
Marin I de Fondi () [Corola-website/Science/324887_a_326216]
-
să se căsătorească cu prințul italian Emmanuel Philibert de Savoia. La acest plan s-a opus Ludovic al XIV-lea al Franței care dorea că Emmanuel Philibert să se căsătorească cu o prințesă franceză, acordându-i poziția de moștenitor al Ducatului de Savoia. Mai tarziu el s-a căsătorit cu Maria Angela Caterina d'Este, fiica generalului Borso d'Este. La 22 ianuarie 1688, la Palatul Versailles, Marie-Thérèse s-a căsătorit cu François Louis, Prinț de Conți, șeful Casei de Bourbon-Conti
Marie Thérèse de Bourbon () [Corola-website/Science/322767_a_324096]
-
lituanian unificat, Regatul Lituaniei. În perioada timpurie a lui Gediminas au fost ocupate teritorii care astăzi fac parte din Belarus, Ucraina, precum și părți din Polonia și Rusia. Astfel, istoria Lituaniei cunoaște o perioadă de apogeu în Evul Mediu, când Marele Ducat al Lituaniei se întindea de la Marea Baltică la Marea Neagră, fiind cel mai mare stat din Europa. În 1386, prin căsătoria regelui lituanian Jogaila cu prințesa Poloniei, Jadwiga, se formează imperiul Polonezo-Lituanian (Uniunea de la Krewo). În 1410, în bătălia de la Grunwald, lituanienii
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
XI-lea, lituanienii plăteau tribut Rusiei Kievene, dar în secolul următor, aceștia încep să atace și să jefuiască teritoriile învecinate. Lupta pentru supremație dintre liderii militari lituanieni creează premisele înființării unor formațiuni prestatale care ulterior se vor uni în Marele Ducat al Lituaniei. La începutul secolului al XIII-lea, două ordine religioase germane, Cavalerii teutoni și "Frăția Livoniană a Crucii" aveau sunb stăpânire o mare parte din teritoriul celor trei state baltice de azi. Sub conducerea lui Mindaugas, un număr redus
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
încheind înțelegeri secrete cu acesta. Unchiul său, Kęstutis, îl ia prionier și izbucnește un război civil, în urma căruia Kęstutis este capturat și condamnat la moarte, dar este salvat de fiul său, Vytautas cel Mare. În 1322 Vilnius devine capitala Marelui Ducat al Lituaniei. În 1377, Regina Jadwiga a Poloniei este nevoită să se căsătorească cu Jogaila, care devenise mare duce al Lituaniei și care se botezase devenind Vladislav. Unită cu Polonia, Lituania avea asigurată apărarea împotriva Germaniei (mai ales a cavalerilor
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
influența limbii și culturii poloneze în între teritoriul. Clasele sociale superioare încep să utilizeze tot mai mult limba poloneză care, în 1696, devine limbă oficială înlocuind-o pe cea lituaniană și pe cea ruteană. Totuși, pentru aceste două secole, Marele Ducat al Lituaniei continuă să existe, să aibă o oarecare autonomie în cadrul uniunii statale, având legi separate, armată și trezorerie proprie. Constituția din 3 mai 1791 adoptată de Seimul Poloniei încearcă să integreze Lituania și Polonia într-o uniune statală indivizibilă
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
un act eliberator. Speranța lituanienilor a fost spulberată la scurt timp după retragerea armatelor lui Napoleon, deoarece țarul Nicolae I intensifică rusificarea regiunii. Partea de sud-vest a teritoriului lituanian care fusese anexată de Prusia în 1795 și apoi în efemerul "Ducat de Varșovia" în 1807, devine parte așa-numitului "Regat al Poloniei", administrat de ruși, iar restul Lituaniei rămânând în continuare provincie rusească. În anii 1831 și 1863 au loc mișcări de insurgență în rândul populațiilor lituaniană și polonă. Acestea s-
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
pe larg, inclusiv în literatură, în Lituania Mică, o regiune aflată sub domiația Prusiei. Redeșteptarea conștiinței naționale începe în rândul populației sărace ca apoi să se extindă în cadrul aristocrației. Apar primele ziare în lituaniană, "Aušra" și "Varpas", care glorifică Marele Ducat al Lituaniei și eroii istoriei naționale. Apar primele organizații de opoziție față de guvernarea rusă. Acțiunea represivă din partea autorităților nu întârzie să apară. O primă consecință o constituie interzicerea presei lituaniene. Mișcarea naționalistă lituaniană continuă să crească în amploare. În timpul frământărilor
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Sfanțul , S.J., al IV-lea Duce de Gandía (Valenciana: Francesc de Borja, Spaniolă: Francisco de Borja) (n. 28 octombrie 1510, Ducatul de Gandia, Valencia, Regatul Spaniei - d. 30 septembrie 1572, Romă, Statele Papale) a fost Grande de Spania, un iezuit spaniol, și al III-lea General Superior al Ordinului Iezuiților. A fost canonizat în 20 iunie 1670, Romă, de către Papă Clement
Francisc Borgia () [Corola-website/Science/330820_a_332149]
-
Grande de Spania, un iezuit spaniol, și al III-lea General Superior al Ordinului Iezuiților. A fost canonizat în 20 iunie 1670, Romă, de către Papă Clement al X-lea. El s-a nascut Francesco Borgia de Candia d'Aragon în Ducatul de Gandía, Valencia la 28 octombrie 1510. Tatăl său a fost Juan Borgia, al treilea Duce de Gandia, fiul lui Giovanni Borgia, fiul Papei Alexandru al VI-lea (Rodrigo Borgia). Mama lui a fost Juana, fiica lui Alonso de Aragón
Francisc Borgia () [Corola-website/Science/330820_a_332149]