5,880 matches
-
care anunța că expoziția era deschisă atunci când ardea becul electric. Și Armin voia să-și expună vestigiile, mai ales că el avea o întreagă pivniță la dispoziție, de aceea se interesă la Muzeul de Științe Naturale de vitrine vechi și dulapuri cu geam. Ne-au dat voie să scotocim și am găsit acolo, la ora amurgului, un talmeș-balmeș de animale împăiate, măști din Africa și Asia de Sud-Est, lănci și scuturi. Se afla acolo și un sarcofag în roșu și negru, acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
era tânăr, armonios și exprima o liniște de neclintit. Un arc părea că trasează o curbă asupra ochiului care se prelungea într-o linie paralelă cu pleoapa de jos, și avea în centru pupila ca un cerc. În timp ce Armin căuta dulapul cu geamuri, eu priveam fascinat aceste semne în formă de migdală de pe un sarcofag, care păreau puse aici ca niște „hieroglife“ pentru sentimentele mele, care deveniseră de la o vreme chiar și pentru mine un fel de talmeș-balmeș asemănător cu obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cândva anticar și avusese de-a face cu toate antichitățile astea ca, de pildă, acest sarcofag al unei fetițe care e acum bun de aruncat și lipsit de valoare pentru că zace ca un obiect neștiințific pe podeaua muzeului, laolaltă cu dulapurile cu sticlă, pe care Armin putea să le cumpere la tocmeală pe cinci franci și să-și amenajeze cabinetul. Am aprins becul din vertebra balenei, semnalând astfel că expoziția mea e deschisă și-și așteaptă vizitatorii. Poate că aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dintotdeauna plăcere. Nu vom mai putea să stăm în pat până la prânz sau să ne uităm la filme violente duminica după-amiaza sau să lăsăm un joc de Scrabble pe podea zile întregi. Hai, să-ți arăt. M-a tras până la dulapul cu jocuri. Toate jocurile noastre sunt însoțite de avertismente: „Nu sunt potrivite pentru copii sub trei ani deoarece conțin piese mici“. E oficial: viața noastră vine la pachet cu avertismente privind siguranța. Începea să-mi tremure vocea. Mi se terminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să faci un copil“. Aveam o presimțire cumplită că-mi va arăta grafice cu temperaturile și pozițiile favorabile. Nu m-am simțit niciodată confortabil vorbind în termeni ginecologici, nici chiar cu propriul doctor. Mi-am dorit întotdeauna să scoată din dulap păpușile acelea pe care le folosesc pentru copii, iar eu doar să arăt cu degetul și să mormăi ceva. Nu o listă propriu-zisă. Desigur, m-am documentat și mi-am luat notițe pe baza cărora am alcătuit un plan. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Harry ați putea veni la cină la noi în seara asta. Când am menționat „în seara asta“, Mark nici nu se mai gândi să-și afunde urechile în pernă, ci părăsi camera. L-am găsit în bucătărie cotrobăind înnebunit prin dulapuri. Vom găti cu jumătatea ta de obiecte de bucătărie sau cu jumătatea mea? m-a întrebat el țâfnos. Pentru că dacă ai de gând să folosești grătarul George Foreman pentru carne slabă și grăsime redusă sau aparatul cu microunde pentru fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe Kieran sau împrumuți ceva de la mine. Nu reuși să se introducă în singura mea rochie, fapt care mi-a făcut plăcere pe moment. După multe oftaturi și multă agitație, a găsit o pereche de reiați maro care stăteau în dulap de atâta timp că făcuseră o cută pe mijloc. Ceva mai decent de-atât nu cred că pot găsi aici, mormăi ea. Unde sunt toate hainele pe care ți le-am luat eu de-a lungul timpului? — Le-am donat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-o razna. Sunt îngrijorată deja de ce se va întâmpla cu mine și Ed când vom înceta să mai facem dragoste și vom începe să vorbim. Dar, într-un final, nu am mai avut nimic de mutat, spălat sau pus în dulap. Ne-am așezat și am vorbit. — Deci ți-e drag de acest Ed? întrebă Lynn. — Da, cred că da, am aprobat eu, cu reținere. Nu pot să spun că sunt de acord, zise Lynn. Ești încă măritată cu Mark și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
promis. Îmi pare rău că nu am apucat să mă ocup de asta azi, dar am avut o zi foarte proastă. La tine cum a fost? Mark era pe podea despachetând cutiile cu casete video, punându-le la loc în dulapul nostru comun în ordine alfabetică. Am sunat la bancă și mi-au spus că Clive a transferat banii în contul meu. Până mâine îi am. O să-i dau înapoi tatălui meu și lui Lynn cum îi primesc. Și apoi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ar ieși un muzical foarte prost. Capitolul 12tc " Capitolul 12" Era sâmbătă seara și totul mergea prost. Am găsit niște analgezice și niște vin. Lucru care m-a ajutat. Numai de-aș găsi și un psiholog bun într-unul dintre dulapuri, toate problemele mele s-ar rezolva. Mark și cu mine am crezut mereu că psihologii sunt o pierdere de timp, că nu folosesc decât oamenilor triști, fără prieteni. Ei bine, ia ghiciți! Sigur, aveam prieteni. Mark fusese cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
seara până târziu. Nu trebuia să te deranjezi așa de tare. Dar nu mai avea energia necesară să protesteze. —Nu ai pe nimeni în apropiere care să mai treacă din când în când pe la tine? am întrebat eu îngrozită de dulapurile și frigiderul lui aproape goale. Alfie se simți jignit. — Parcă aș avea o sută de ani și aș avea nevoie ca Asociația Femeilor din zonă să vină și să mă hrănească forțat cu prăjituri. Sunt un taximetrist londonez. Asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mamele, am replicat. Ai făcut sacrificii pentru copii, și eu sunt pregătită să fac același lucru. Deși, după ziua de azi, ajunsesem la concluzia că mă voi mulțumi cu un singur copil și că voi instala iale de oțel la dulapul cu casete video. Tally nu mă contrazise, iar eu m-am simțit un pic satisfăcută că argumentul meu se dovedise valid. După-amiaza a trecut și mai repede. Tabla înmulțirii a mers bine. M-am gândit că i s-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
apar des la începutul unei relații. —Și după abordarea mea deloc subtilă din Kittenz, cred că ești convins că sunt nebună de legat. Mă mir că nu-ți e frică să fii singur cu mine. Gary stătea pe vine în fața dulapului cu casete video. —Ce colecție fantastică! Ai The Mailman! E cel mai prost film al tuturor timpurilor. Vorbea cu emoție și respect în glas. —Ceai? Cafea? —Ceai, te rog. O, ai și niște jocuri pe cinste. — Îți plac și jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îmbufnat, aș fi refuzat să mănânc sau să mă spăl pe cap o săptămână întreagă, să-i spun că e prea bătrână ca să înțeleagă, și imediat după mi-aș fi transferat toată pasiunea spre Justin Timberlake. —Este niște supă în dulap și foarte multă pâine. Te rog nu încerca să faci prea multe lucruri în această primă zi. Îmi dădeam seama că ezita dacă să îndrăznească să mă sărute sau nu. Ne-a salvat de dilema asta soneria. La ora asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
este, am aprobat, după ce m-am gândit la asta un moment. Da, este. Și a doua oară când am spus-o, am și crezut-o. Când ne-am întors acasă, Mark s-a dus direct în bucătărie ca să scotocească prin dulapuri. Eu m-am așezat pe vine în fața colecției de casete video. —Ce ai vrea să vezi? i-am strigat prin ușă. Matrix? Moulin Rouge? Ocean’s Eleven? A băgat capul pe ușă. —Originalul sau cel nou? Am rostit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
adolescență. Frizerul Marcu Fișic avea un tron de lemn, grosolan și spălăcit, de culoare nedefinită, cu un fund de pai împletit. În fața tronului atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de culoare nedefinită, cu un fund de pai împletit. În fața tronului atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zăvoarele, dar se opriră în pragul odăii, cu privirea încruntată spre icoana din perete, sub care candela mai ardea. Cu stânga șovăitoare, unul după altul își descoperiră capetele asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să-i scoată numai mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spătarul de lemn lustruit al fotoliului, începe să fumeze, cu un aer perfect satisfăcut. Ațipit o clipă cu țigara în gură, tresare speriat și se repede la șifonier. Lenjeria nu-l interesează; o întrebuința și pe când trăiam. Deschide larg ușa dulapului cu haine. Pipăie calitatea stofelor și întoarce buzunarele. Dar Zitta vrea să rămână singurăă Neamurile se retrag și singura mea iubită se apropie de patul pe care dorm, în sfârșit, un somn liniștit, fără să mai pot fi speriat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă. Pe o coală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
principal și să scoată sunete de exasperare când ajunse În bucătărie. În timp ce Joan și Minnie mânuiau măturile și cârpele, bureții de sârmă și prosoapele de vase pentru a aduce locuința cât mai aproape de ordinea obișnuită, stăpânul scotoci prin sertare și dulapuri după hârtii personale, scrisori, fotografii și manuscrise, din care făcu un foc În curtea din spate. Rămase aplecat sumbru deasupra filelor care se chirceau, Înnegrindu-se și prefăcându-se În cenușă, Împungându-le din când În când cu un băț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fără durere... Ceea ce Îi aminti de Alice, care, paradoxal, refuzase oferta prafului uitării, deși avea toate motivele să Îl ia și credea, În principiu, că sinuciderea nu era un păcat, ci o opțiune valabilă pentru ființele omenești. Se duse la dulapul În care ținea jurnalul ei, Într-un sertar Încuiat, și Îl scoase. Nu era un document pe care să Îl lase la Îndemâna oricui, să fie citit de oricine. Când primise copia de la Katherine Loring, În primăvara trecută, una din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Joseph îi saluta pe funcționarii vamali în germană, în polonă, dar cu toate astea era înjurat de fiecare dată de cei cu uniforme diferite. Asta era mai puțin vesel. Chiar înainte să înceapă războiul, se pare că a scos din dulap steagul polonez și pe cel cu zvastică și a strigat: „Dacă război pornește, pe copac urc și uit la cine primul vine. Și pă urmă ridic steag, pe ăla sau pe ăla...“ Chiar și și mai târziu, când trecuse destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
blond cu ochii lui albaștri și profilul specific rasei pure nu s-a referit niciodată la Biblie sau la Iehova sau la vreo altă putere supremă, n-a făcut decât să spună întotdeauna: „Noi nu facem așa ceva“. Într-o zi, dulapul lui a fost golit de obiectele personale, printre care se numărau și niște broșurele religioase. Pe urmă a plecat, a fost transferat, cum s-a spus. Noi nu am întrebat unde. Dar pentru toți era limpede: nu din motive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am văzut și o pancartă cu „Credință și frumusețe“, pe care făceau gimnastică fete cu sâni săltăreți. Lipsea însă fotografia obligatorie cu Führerul. Nici steaguri, nici stegulețe. Nici un obiect cu o valoare oricât de mică nu era de șterpelit. Toate dulapurile se căscau goale. „Nimic de băut“, a înjurat un caporal a cărui ureche stângă, absentă, s-a insinuat în talmeș-balmeșul amintirilor mele. Abia la etajul de sus am găsit ceva. În sertarul cel mai de jos al unui birou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]