4,381 matches
-
asupra acelor membri selecți ai aristocrației și ai comunității de afaceri care au participat la ceremonie și s-au adunat apoi la o elegantă petrecere care încă era în toi (conform cel puțin unei cronici de ziar) la patru în după-amiaza următoare. De fapt, petrecerea a durat mai mult decât căsătoria. Mark și lady Frances au plecat de la petrecere la începutul serii și au zburat cu avionul la Nisa: de acolo, un taxi i-a dus la vila lui Mark de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adevărat că doctorul Bishop a uitat să-i dea Fionei antibioticele ieri-noapte? — Cine ți-a spus asta? — De aceea erați atât de furioasă azi-dimineață? — Ar fi o idee bună să bem ceva, spuse ea. Pentru că era Vacanța Băncilor și mijlocul după-amiezii, toate cârciumile erau închise. Ne aflam într-un fundătură mohorâtă din South West London. Până la urmă, ce-am găsit mai de Doamne ajută a fost o micuță cafenea jalnică și lipsită de personalitate, cu atât mai vulgară cu cât fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din Kuweit. Atacul aliaților asupra lui Saddam Hussein putea fi lansat în orice moment și ori de câte ori dechidea radioul sau televizorul, Michael se aștepta să audă că începuse războiul. Când se urcă în tren în gara King’s Cross la sfârșitul după-amiezii, zări câteva fețe familiare printre pasageri: Henry Winshaw și fratele lui Thomas își ocupau locurile într-un vagon de clasa întâi, împreună cu tânărul lor văr Roderick Winshaw, dealerul de artă și domnul Sloane. Michael, inutil să mai spunem, călătorea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
peisajul cenușiu, învăluit în ceață, lui Michael îi era tot mai greu să se concentreze asupra acestei dileme. Puse cartea jos și privi în gol pe fereastră. Vremea nu prea se schimbase în ultimele două săptămâni. Exact într-o asemenea după-amiază, cu zece zile în urmă, trupul Fionei fusese incinerat în decorul jalnic și trist al unui crematoriu suburban. La ceremonie participaseră puțini oameni: doar Michael, o mătușă uitată și un unchi din sud-vestul Angliei, împreună cu o mână de colegi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
piloteze un avion, nu mă interesează ce face, spuse Michael. Să mă ducă în siguranță acasă după-amiază. La mai puțin de o oră, Michael își făcuse bagajele și era gata de plecare. Phoebe, care plănuise să ia un tren de după-amiază spre Leeds în compania domnului Sloane, îl însoți până la marginea pistei. Nu reușiseră să-l găsească pe Tadeusz nicăieri în casă, dar ora de decolare fusese stabilită să fie unu și Michael constată ușurat că silueta măruntă a pilotului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pregătitor pentru meseria de profesor și avea ceva timp liber Înainte de a-și Începe serviciul, În septembrie, a apărut pe neașteptate la Amsterdam. Eu vizitasem deja aproape toată Europa, iar el fusese acolo În vara precedentă, așa că, la finele unei după-amieze Într-o cafenea, un pic abțiguiți, am decis să ne cheltuim amândoi cecurile de călătorie și am cumpărat bilete, numai dus, pentru Bangkok. Am străbătut mare parte din Asia de sud-est, rareori cheltuind mai mult de zece dolari pe zi și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În cale. Ce zici de asta? Casablanca era următorul film pe listă și Lily a trecut cu repede Înainte peste distribuție, În timp ce eu Îmi Încălzeam ceașca de cacao În minuscula bucătărie din garsoniera ei din Morningside Heights. Lenevisem amândouă toată după-amiaza de vineri - ne oprisem din vizionat numai ca să fumăm și să tragem o fugă până la Blockbuster să Închiriem alte filme. După-amiaza de sâmbătă ne găsise cam agitate, așa că am dat o raită prin SoHo pentru câteva ore. Ne-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nas În fața ochilor foarte roșii, și părul Îi cădea În devălmășie. Nu m-am putut stăpâni să nu-i sar imediat În brațe. Nu ne mai văzusem de duminica trecută, când ne Întâlnisem În mare viteză la o cafea de după-amiază. Avusesem de gând să ne petrecem tot restul zilei și noaptea Împreună, dar Miranda avusese nevoie urgent de o bonă pentru Cassidy, ca s-o poată duce pe Caroline la doctor, iar eu fusesem cea recrutată În acest scop. Ajunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-care știa că vine de la fabrica de lumînări -, dar În afară de asta, mirosea a băiat, și, cînd Îi puse mîinile pe umeri, Îi părură ridicol de Înguști și clădiți din oase subțiri. Se gîndi la ce-i povestise lui Helen În după-amiaza aceea, despre trusa de scamator, și și-l reaminti limpede, așa cum era În copilărie - cum venea În patul ei și al Pamelei și se Întindea Între ele. Încă Îi mai simțea brațele și picioarele subțiri, care se Încingeau, părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă duc să-i dau o mînă de ajutor. Spunea asta de cîte ori venea. Iar Duncan Îi răspundea la fel ca azi: — Preferă să se ocupe singur de asta. O să Înceapă să cînte imediat. A fost la tratament În după-amiaza asta și se simte puțin mai bine. Oricum, eu o să mă ocup de spălatul vaselor. Spune-mi, cum Îți merge? Își dădură cîteva vești mărunte. — Tati te Îmbrățișează, zise ea. — Chiar așa? Nu-l interesa subiectul. Stătu jos doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el Într-una, continuînd să treacă pe lîngă ea cîntînd. Pentru a se feri din calea lui, se duse la standul de cărți, și numai cînd Își aruncă privirea asupra raftului cu ziare, Își aminti ce-i spusese Helen În după-amiaza aceea despre Radio Times. Luă un exemplar, Îl deschise și găsi aproape imediat titlul articolului: PRIVIRI PRIMEJDIOASE URSULA WARING prezintă noul thriller al Juliei Standing, Ochii strălucitori ai primejdiei, discutat la Detectivul din fotoliu la 10:10 vineri seara (progr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și-n josul străzii și alergă puțin spre portieră. Reggie se aplecă și o deschise, iar cînd se urcă, Îi cuprinse chipul În palme și-o sărută. Înapoindu-se În Lavender Hill, Kay mergea la pas. Se plimbase cam Întreaga după-amiază și seară. Făcuse un ocol destul de mare, de la Wandsworth Bridge pînă la Kensington, traversînd Chiswick, peste fluviu, la Mortlake și Putney, și acum se Întorcea la domnul Leonard; era la două-trei străzi de casă. De cîteva minute o luase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
străzile care mărgineau parcul, desigur, geamătul continuu al motoarelor. Dacă se concentra, i se părea că aude scena În toate detaliile ei diverse, de parcă fiecare detaliu era perceput separat, apoi pus alături de celelalte pentru a compune un Întreg artificial: „O după-amiază de septembrie În Regent’s Park“. Apoi trecură două adolescente. Țineau În mînă un ziar și vorbeau despre unul dintre cazurile de-acolo: „Nu crezi că-i groaznic să fii sugrumat?“ o auzi Helen pe una dintre ele. „Ai prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
drumul pe care veniseră; trecură pe lîngă căsuța de culoarea brînzei fără să Încetinească, apoi o luară pe drumul principal spre Londra. Acum traficul era mult mai aglomerat. Lumea se Întorcea, la fel ca ei, după ce-și petrecuse o după-amiază În aer liber. Mașinile care goneau făceau un zgomot infernal. Soarele le bătea În față, făcîndu-i să-și țină ochii pe jumătate Închiși; la intervale dese, luau o curbă sau treceau printr-un pîlc de copaci și scăpau de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și se uită În jur. Era suficient loc pe plajă. Fluxul tocmai s-a terminat. Haide, e-n regulă Coborîră treptele, pășind cu atenție din cauza cănii cu bere și a paharelor. Plaja era noroioasă, dar noroiul fusese bătut de soarele după-amiezii și era mai mult sau mai puțin uscat. Fraser găsi un loc la baza zidului, Își scoase haina și o Întinse pe jos, iar cei doi se așezară, unul lîngă altul, umăr la umăr. Zidul era cald și lustruit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bătea cu disperare acum, peste tot, din obraji pînă În vîrfurile degetelor. — Viv, dădu ea să spună. Dar Viv se Întorsese. Își pusese mîinile În buzunarele cardiganului. — O, la naiba, zise ea. Mi-am lăsat țigările Înăuntru. N-o să suport după-amiaza fără una. Dădu să se ridice, apucînd bara platformei și făcînd instalația să se clatine. — Vrei să-mi dai un brînci În sus? zise ea. Helen se ridică În picioare mai rapid. — Eu sînt mai aproape, spuse ea. O să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le dădea bani de la ea. Dar războiul o făcuse nepăsătoare. Începeai, se gîndea ea cu tristețe, prin a-ți imagina c-o să fii un fel de eroină. Isprăveai prin a te gîndi numai la tine. Pentru că undeva, În spatele gîndurilor din după-amiaza aceea, persista Julia. Se gîndea la ea chiar În clipa În care se confrunta cu plînsul unei femei, chiar atunci cînd aceasta spunea: „E teribil de greu.“ Își amintea atingerea brațului Juliei În timp ce se freca de al ei, și apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era atît de frig. Kay aprinse două țigări pentru ele. Se Întoarseră la lac, apoi o luară prin pădure, mergînd mai repede pentru a se Încălzi. Din punctul acela, cărarea Îi păru mai familiară lui Kay. Brusc Își aminti o după-amiază petrecută aici În trecut... — Știi, cred că am venit aici cu Julia, zise ea fără să vrea. — Cu Julia? o Întrebă Helen. CÎnd s-a Întîmplat asta? Vorbea cu o notă voit glumeață, dar și timidă. Fir-ar să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că-și pierde timpul. Era ziua ei de naștere - o zi de naștere În timpul războiului. Poate n-o să mai aibă parte de alta! „N-ai cum să petreci o zi de naștere deosebită În vreme de război“, spusese Kay În după-amiaza aceea; dar de ce nu s-ar putea? CÎt or să mai accepte ca războiul să le strice viața? Avuseseră răbdare tot acest timp. Trăiseră În Întuneric. Trăiseră fără sare, fără parfum. Se hrăniseră cu plăceri fărămițate, ca niște resturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Merse Împreună cu Julia fără să scoată o vorbă, copleșite de stranietatea locului. Se opriră la poalele catedralei și Helen se uită În sus, Încercînd să refacă profilul siluetei imense, neregulate pe fundalul cerului Întunecat. — M-am uitat la ea În după-amiaza asta de pe Dealul Parlamentului, zise. Nu adăugă faptul că privise Încordată spre Mecklenburgh Square; o clipă ea Însăși uitase. Părea că se zărește În depărtare, dominînd Londra! Ca o țestoasă uriașă. Da, zise Julia. Părea că se cutremură. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a avut-o și În momentul În care s-a născut. Îmi amintesc cum privise roată În sala de nașteri timp de câteva minute, ca și când ar fi spus: „Nu, nu-mi spuneți, o să-mi dau singură seama imediat“. În această după-amiază, flancată de băieți care se tot foiesc, unul dintre ei având În mod evident nevoie la toaletă, fata mea cântă colinda fără să se Încurce la nici un cuvânt, iar eu simt o Înțepătură de mândrie În cutia toracică. De ce oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-și stăpânească propriul copil?“) sau să-l las s-o facă, riscând să se Înece, punându-și astfel viața În pericol și, În același timp, covorul Wilton al lui Donald și al Barbarei. Reușesc să scap În timpul somnului de după-amiază al lui Ben. Întinsă pe pat cu laptop-ul meu, scriu un e-mail către o altă lume. De la: Kate Reddy, Wrothly, Yorkshire Către: Debra Richardson Dragă Debs, cum a fost la tine? Aici, toate elementele unui Crăciun tradițional: cârnați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trăit clipa, În timp ce femeile făceau planuri pentru de marți În două săptămâni. Atât de multe dintre certurile mele de acum cu Richard sunt despre ținut minte sau uitat lucruri. Ca atunci când am ajuns pe plaja din Pembrokeshire, În acea primă după-amiază din vacanța de la jumătatea trimestrului și s-a dovedit că Richard uitase să Împacheteze cizmele de cauciuc ale copiilor. Nu știu ce m-a făcut să-mi ies din minți În halul ăla. Da, copiii aveau picioarele ude, dar se simțeau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca să țină greutatea lui Kate, iar eu râdeam mai tare decât toți. De fiecare dată când treceam pe lângă biroul de tranzacții, Chris Bunce fluiera „Marșul elefanților“ din Cartea junglei: „Hap doi, trei, patru, Continuați, doi, trei, patru!“. Nenorocitul. Într-o după-amiază, stând În fața calculatorului, cu burta atât de Încordată, că aveam impresia că-mi mișună mii de furnici pe piele, am avut câteva Braxton Hicks, acele contracții obișnuite care seamănă cu exclamațiile unui colonel În rezervă din Nether Wallop. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că e pus să o facă. — Și ea a făcut asta? — Nu am observat niciodată. 15.13: Îl las pe Robin la colț cu Cheapside. Apoi Îl sun pe Guy pe mobil ca să-l anunț că nu mă Întorc În după-amiaza asta: am o Întâlnire de urgență ocazionată de conkers 1. —Cuceritori? —Conkers e un club pentru petrecerea timpului liber În care Îmi propun să investesc masiv. Trebuie acum să cercetez impactul asupra consumatorilor. Ajungând acasă, copiii sunt atât de uimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]