3,527 matches
-
citim cărți-bilanț. Iar bilanțul are un aspect, cum spune gramatica, terminativ. Un secol s-a terminat iar celălalt n-a apucat Încă să iasă din stadiul de embrion, a primit fel de fel de botezuri mai mult sau mai puțin efemere, contestabile În orice caz. Din punctul de vedere al celui angrenat În cîmpul literelor, sau al cuvintelor “cu care se fac lucruri”, secolul XX s-a Încheiat după ultimele convulsii de anvergură de la sfîrșitul anilor ’60. S-a Încheiat, pentru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Blanchot, scriitor mai În vîrstă decît Barthes căruia autorul Gradului zero al scriiturii pare să-i fie, prin ton, frate mai mare. Barthes admira la Blanchot reușita de a-și vedea eșecurile realizate, pe vremea cînd ultimul lucra la efemera revistă Arguments de pildă, sau la Revue internationale, dar admirația lui nu se oprea de bunăseamă aici. Putem acuza la Blanchot o maturizare lentă, care l-a făcut să studieze filosofia la Strasbourg, să se apuce de medicină la 22
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ocazional femeile, niciodată definitiv ci pe perioade scurte, pe momente: prezența unui obiect, o călătorie cu avionul sau o femeie frumoasă pe treptele Palatului de Justiție, zărită de pe podeaua cu care tocmai ai făcut cunoștință În urma unui preinfarct, sunt distracții efemere a căror frecvență regulată asigură suficiente bucurii și dezamăgiri, Într-o succesiune de fulguranțe, pentru ca din șirul lor să se poată trăi fără umbra suicidului, fără ca dimensiunea umană a vieții să poată fi prea mult - supărător sau poate tragic - comparată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima trecerii și seninătatea eternei statornicii a Totului, iar cuvintele și poezia - atomi ai imperisabilului - sunt „fire de nisip în calea oceanului”. Viziunea e marcată evident de cosmologia organicistă extatic-hipnotică a lui Eminescu și, mai ales
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
sugestia orientală a haiku-ului, cu sufletul risipit în lume: „Cerul acesta de toamnă pare năluca pădurilor moarte”; „Răcoarea de abis care ne vine din oglinzi”; „O, cât de dulce a fost ieri pustiul dimineții”. În Norii se contemplă alcătuirile efemere, mereu altele, inconsistente, ale norilor pe fundalul de permanență al cerului. Forma vizibilă oferă prilejul înălțării privirii și gândului spre imensitatea perenă a bolții cerești. În tradiția marelui stil al descrierii în care contemplatorul se implică, ilustrat de A.I. Odobescu
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
importantă decât stabilirea textului este analiza critică, din punctul de vedere al logicii interne a ideilor acestuia. În prima parte a vorbirii Demiurgului, observă C., sunt juxtapuse două teze: „cea a diferenței și incompatibilității dintre ordinea eternului și cea a efemerului și cea a eternității formelor sau a tiparelor efemerului. Iar aceasta din urmă e dezvoltată cu variații infinite, ca o formă de poetică iubire pentru veșnica înnoire din universul pieirii. Or, aceste două teze nu pot figura în cadrul aceluiași discurs
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
de vedere al logicii interne a ideilor acestuia. În prima parte a vorbirii Demiurgului, observă C., sunt juxtapuse două teze: „cea a diferenței și incompatibilității dintre ordinea eternului și cea a efemerului și cea a eternității formelor sau a tiparelor efemerului. Iar aceasta din urmă e dezvoltată cu variații infinite, ca o formă de poetică iubire pentru veșnica înnoire din universul pieirii. Or, aceste două teze nu pot figura în cadrul aceluiași discurs demiurgic decât cu condiția ca ele să fie explicit
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
anunțată, tot acolo, echipa căreia „responsabilitatea revistei îi aparține”: Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Henri H. Stahl, Alexandru Cristian Tell și Mircea Vulcănescu, „care o redactează”. Ca și asociația omonimă din care a descins, C., o revistă ambițioasă și consistentă, deși efemeră, a reprezentat un caz mediatic și a rămas în istoria spiritului public românesc sub o rumoare de aprecieri contradictorii, pornite chiar din stricta contemporaneitate. După 1944, a suportat câteva decenii de tabu total, apoi a fost evocată echivoc, în fond
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
etimologia limbii ce se trage din latina vulgară - cu toate influențele ce le-am suferit - Dvs. ați putut ușor dezlega de ce există o atât de mare putere de atracție și de afinitate între români, în decursul veacurilor - pe deasupra granițelor geografice efemere. Simțind și gândind la fel - cum reiese elocvent din sinteza asemănării variantelor de cântece și proverbe în diferite provincii, având o continuitate etnică și culturală - imperceptibilă pentru ochii noștri - formând o entitate fără pereche în lume - cu aceleași elemente de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
tată pentru copiii ei, contactul sexual este amânat, iar logodna prelungită, pentru confirmarea calității sentimentelor și structurarea strategiilor conjugale. Pe de altă parte, dacă femeia caută un bărbat pentru farmecul și dotarea sa, contactul sexual este precoce și legăturile sunt efemere (Gangestad și Simson, 1990Ă. Rezultă astfel două strategii relaționale: una non-restrictivă - când crește numărul femeilor cu strategii non-restrictive, crește și numărul bărbaților apreciați pentru dotarea și farmecul lor, dar și nivelul competiției dintre ei, fapt care determină diminuarea raporturilor de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
1985; Poezii și poeme, Chișinău, 1986; Aștept un arici, Chișinău, 1988; Sunt verb, îngr. și pref. Ion Ciocanu, Chișinău, 1990; Melcul și steaua, Chișinău, 1996; Rânduri de rând, București, 2000; Coroana de umbră, pref. Mihai Cimpoi, București, 2002; Saltul din efemer, Chișinău, 2003. Traduceri: Pablo Neruda, Patru anotimpuri ale inimii, Chișinău, 1969, O sută de sonete de dragoste, Chișinău 1972; Iannis Ritsos, Martorul, Chișinău, 1977; Jules Verne, Un căpitan de cinsprezece ani, Chișinău, 1982. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, Poemul moldovenesc contemporan
DAMIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286663_a_287992]
-
acțiune. Aceasta are puțină relevanță, deoarece profitul nu se aplică decât la o economie statică, imobilă și Închisă. În cadrul unei economii deschise, În continuă mișcare, dominată de risc, incertitudine și schimbare, profitul nu există decât dacă este vorba de profitul efemer al inovatorului autentic, așa cum remarca J. Schumpeter (Bell și Kristol, 1986, p. 33). Un alt domeniu ce atrage atenția În stabilirea obiectivelor este productivitatea. Firmele care Își sporesc sistematic productivitatea Își asigură, pe cale de consecință, și creșterea permanentă a profitabilității
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
este realizarea profitului, ci supraviețuirea (Dacia, 2003, p. 3). Profitul nu se aplică decât la o economie statică, imuabilă și Închisă. Într-o economie deschisă, dominată de risc, incertitudine și schimbare, profitul nu există decât dacă este vorba de profitul efemer al inovatorului autentic, așa cum remarca J. Schumpeter. Noua teorie economică trebuie să rezolve contradicția eternă a economiștilor de la Ricardo Încoace: analiza economică este posibilă numai dacă face abstracție de ceea ce politica economică trebuie să prevadă cu precizie - incertitudinea și schimbarea
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
conturând astfel, prin afinități cultural-elective, ceea ce va deveni ulterior C. L. de la S. Cu excepția lui Ion D. Sârbu, toți ceilalți se vor regăsi printre semnatarii viitorului „manifest”, ceea ce dovedește o coagulare timpurie a grupării, chiar și în paginile acestei publicații efemere. Având în jur de douăzeci de ani, tinerii mai publicaseră, deja, și în alte reviste, iar I. Negoițescu, precoce artistic, va debuta editorial în 1941 cu volumul Povestea tristă a lui Ramon Ocg. La acest moment, magistrul incontestabil al grupului
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul, bulgărele și steaua, Satan și Demiurg, efemerul și eternul, relativul și absolutul. Alte două cărți de incontestabil merit, Căderea în sus a Luceafărului (1993) și Spre un nou Eminescu. Dialoguri cu eminescologii din întreaga lume (1993), îl consacră pe C. ca pe un eminescolog care se remarcă
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
Respingând ultima dintre acele poziții, Trian Herseni supunea: „După opinia noastră, cercetările sociologice și psihosociologice de teren concepute pe baza unor întrebări puse în cabinet, exclusiv după preocupările și ideile oamenilor de știință, realizate în cadrul unor deplasări [pe teren - n.n.] efemere, doar pentru a distribui și a strânge chestionarele, nu pot duce la rezultate cu adevărat științifice. Cu astfel de procedee, cunoașterea nu pătrunde în realitate, iar realitatea nu pătrunde în știință, cele două fenomene rămân străine unul de altul: știința
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
în urma prelucrării pe teren românesc a mai multor idei occidentale referitoare la estetica vestigiilor, monumentalizarea a canalizat atenția spre materialitatea fragmentară și dispersată, a mediat o relație "geografică" cu realitatea teritoritorială a țării și a angajat o viziune a vieții efemere. În sfârșit, capitolul al patrulea abordează regimul "singularizării", legat de aprecierea personalității creatoare în funcție de revelarea vocației individuale. Introdusă tot în atmosfera revoluționară de la 1848, prin mobilizarea doctrinelor despre "misiunea națională", sensibilitatea față de singularitate a inaugurat o nouă formă a admirației
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Zice-ni-se-va că acolo unde istoria tună cu glasu-i de aramă, concertul variat și melodic al arheologiei trebuia să tacă? ... Dar care mai este astăzi omul cult carele va susține, cu mintea lucidă, că dinaintea puterii armelor, ba chiar dinaintea autorității efemere a legilor omenești, credința în Dumnezeire, virtuțile nclintite ale vieții sociale, descoperirile folositoare ale științei, producțiunile de geniu ale belelor-arte cată să se umilească, să se nimicească, să se aștearnă la pământ? Dacă chiar în secolul nostru de lumini am
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
spus, încă de la anul 1832, și mai înainte, mai ales în Muntenia, unde sub domnitorul Alexandru Ghica s-a încercat fondarea a 3000 de școli lancasteriene. Școlile însă, care s-au putut atunci crea, au avut o existență mai mult efemeră în privința organizării lor, iar în urma reacțiunii ce s-a produs la 1848, le-a desființat totalmente. În aceste școli se învăța scrierea, citirea, catehismul, cele patru operațiuni aritmetice, oarecare noțiuni de geografie și de plugărie. Cu toate acestea, se pare
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nunțiul apostolic, precum și finanțarea directă. În aceste condiții a apărut ziarul Albina, care însă din aceleași motive ce au făcut ca toate celelalte proiecte să nu se materializeze, a încetat să apară după o scurtă perioadă de timp. Existența lui efemeră a demonstrat capacitatea limitată a ierarhilor autohtoni de a colabora eficient și de a depăși unele orgolii personale sau concepții diferite privind modul de organizare și dezvoltare a catolicismului din România. III.3. Cotidianul Albina Vaticanul a încercat să realizeze
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
toți catolicii din România, dar ele nu s-au materializat; nici crearea unor instituții media la nivel național n-a avut mai mult succes). Înființarea unor organisme precum Institutul "Presa Bună" din Iași (și altele) au reprezentat victorii sporadice și efemere în dezvoltarea și profesionalizarea presei catolice din România. Totuși, ele nu au reușit să depășească bariera confesională, rămânând la nivelul publicațiilor religioase clasice, în care nu erau tratate subiecte politice (deși Vaticanul a dorit înființarea unor ziare care să abordeze
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ușa casei a cărei lumină i-a călăuzit pașii. La sfârșitul zilei, timpul se oprește, picioarele odihnite se oferă sărbătorii, tensiunea este suspendată și această oprire a timpului și a mișcării face să se ivească gândul unui sfârșit - desigur provizoriu, efemer, momentan -, dar al unui sfârșit surprins în trăirea clipei. De aceea imaginea acestei odihne face să apară și aceea arhetipală a unui cuplu, a unui cuplu de bătrâni. Amintire a unei protecții părintești, imagine a unei bătrâneți deținătoare de înțelepciune
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
deja implicit. Surpriza și curiozitatea merg mână în mână ("o mișcare de curiozitate, care mă surprinse și pe mine, mă făcu să făgăduiesc că nu voi fi decât ce se va vrea să fiu")243 și libertinul fluture de noapte, efemerul unui rut nocturn sub cerul sublim și pur, care a gustat din plin momentul și clipa surprizei, adică timpul unei plăceri, fără origine și istorie, lipsit de legătură 244 și de viitor, este readus a doua zi la vidul esențial
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
că trandafirul, figurație ideală a cupei vieții, a devenit "cadranul orelor luminoase și al orelor întunecoase a tuturor oamenilor pe fața pământului", după cum scrie în Rosa roză (Quatrième Belvédère)1. Roza este nașterea, roză virginitatea, pierderea ei, plăcerile carnale, caracterul efemer al corpului omenesc... "Paradoxal este așadar că omul a asociat trandafirul cu moartea, făcând în același timp din el un elogiu al vieții [și]...dându-i masca extazului amoros"263. În poemele Occidentului și Orientului, trandafir rimează cu femeie, cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
trebuie să adăugăm că mulțimea străinilor care micșorează aproape întotdeauna zelul ospitalității nu l-a scăzut pe al francezilor la care vedem mai mulți străini decât oriunde în lume"282. Dar acest zel face pereche cu ușurătatea, cu un caracter efemer care-i distrug soliditatea, fundamentul și interesul. " Totul la ei este opera momentului". Ceea ce înseamnă că ospitalitatea cea mai răspândită în societatea actuală nu se bazează decât pe vorbe și pe clipă; ea nu garantează nici o legătură veritabilă, nu favorizează
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]