4,125 matches
-
sau terțiare mixte se folosește în mod special reacția anilinei cu sulfatul acid de metil (CHOSOH). formula 3 formula 4 formula 5 formula 6 formula 5 formula 8, în prezență de nichel formula 9 formula 10 Aminele au un dublet electronic neparticipant la atomul de azot. Prezența acestor electroni neparticipanți conferă aminelor un caracter bazic, ei putând accepta un proton. formula 11 (hidroxid de alchil amină) Cu apa reacționează doar aminele inferioare, deoarece apa este un acid slab. Pentru cele superioare se folosește reacția cu acizi (mai puțin HNO, care
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
miezul de carbon-oxigen a adunat suficientă materie pentru a atinge limita Chandrasekhar de aproximativ 1,38 mase solare (pentru o stea fără mișcare de rotație), ea nu va mai putea susține cantitatea mare de plasmă cu ajutorul presiunii de degenerare a electronilor și va începe să se contracte. Opinia actuală este aceeea că limita aceasta nu este atinsă în mod normal; creșterea temperaturii și a densității din interiorul miezului duc la declanșarea fuziunii carbonului pe măsură ce steaua se apropie de limită (la o
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
ce fuzionează mai ușor. În ultimele etape, elemente din ce în ce mai grele suferă fuziune nucleară, și energia de legătură a nucleelor relevante crește. Fuziunea produce niveluri de energie din ce în ce mai joase, și la energii ale miezului din ce în ce mai mari, au loc fotodezintegrarea și captarea electronilor, ceea ce determină pierderi de energie în miez și o accelerare generală a proceselor de fuziune pentru a menține echilibrul hidrostatic. Această escaladare culminează cu producerea de nichel-56, element ce nu mai poate produce energie prin fuziune (deși produce fier-56 prin
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
prin dezintegrare radioactivă). Ca rezultat, se formează un miez de nichel-fier care nu mai poate produce presiune spre exterior la nivelul necesar pentru a susține restul structurii. Ea poate susține copleșitoarea masă a stelei doar prin presiunea de degenerare a electronilor din miez. Dacă steaua este suficient de mare, atunci miezul de nichel-fier ajunge în cele din urmă să depășească limita Chandrasekhar (1,38 mase solare), punct în care acest mecanism nu mai rezistă. Forțele care țin nucleele atomice întregi în
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
o creștere rapidă a temperaturii și densității. Procesele cu pierdere de energie ce au loc în miez încetează să mai fie în echilibru. Prin fotodezintegrare, radiațiile gamma descompun fierul în nuclee de heliu și în neutroni liberi, absorbind energie, în timp ce electronii și protonii fuzionează prin captură de electroni, producând neutroni și neutrini electronici care părăsesc steaua. Într-o supernovă de tip II, miezul de neutroni nou format are o temperatură inițială de aproximativ 100 miliarde de kelvini (100 GK); de 6000
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
Procesele cu pierdere de energie ce au loc în miez încetează să mai fie în echilibru. Prin fotodezintegrare, radiațiile gamma descompun fierul în nuclee de heliu și în neutroni liberi, absorbind energie, în timp ce electronii și protonii fuzionează prin captură de electroni, producând neutroni și neutrini electronici care părăsesc steaua. Într-o supernovă de tip II, miezul de neutroni nou format are o temperatură inițială de aproximativ 100 miliarde de kelvini (100 GK); de 6000 de ori mai mare ca temperatura centrului
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
se forma o stea neutronică stabilă, și aceasta se realizează printr-o nouă eliberare de neutrini. Acești neutrini „termici” se formează sub formă de perechi neutrino-antineutrino de toate aromele, și totalizează de câteva ori numărul de neutrini rezultați din capturarea electronilor. Aproximativ 10 jouli de energie gravitațională—aproximativ 10% din masa de repaus a stelei—sunt convertiți într-o explozie de neutrini cu durata de zece secunde, principalul produs al evenimentului. Aceștia transportă energie de la miez și accelerează colapsul, deși o
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
o regiune foarte densă din centrul său, constând din protoni și neutroni. Dimensiunea nucleului este mult mai mică decât dimensiunea atomului însuși; masa unui atom este determinată, aproximativ, doar de masa protonilor și neutronilor și aproape fără nici o contribuție din partea electronilor. Izotopul unui atom este determinat de numărul de neutroni din nucleu. Diferiți izotopi ai aceluiași element au proprietăți chimice foarte similare deoarece reacțiile chimice depind aproape în întregime de numărul de electroni pe care îi are atomul. Diferiții izotopi dintr-
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
și neutronilor și aproape fără nici o contribuție din partea electronilor. Izotopul unui atom este determinat de numărul de neutroni din nucleu. Diferiți izotopi ai aceluiași element au proprietăți chimice foarte similare deoarece reacțiile chimice depind aproape în întregime de numărul de electroni pe care îi are atomul. Diferiții izotopi dintr-un eșantion chimic particular pot fi separați folosindu-se o instalație centrifugă sau un spectrometru de masă. De exemplu, prima metodă este folosită în producerea uraniului îmbogățit din uraniu natural, iar a
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
metodă este folosită în datarea cu carbon. Numărul de protoni și neutroni determină, împreună, nuclidul (tipul nucleului). Protonii și neutronii au mase aproape egale (= 1 uam) și numărul lor, adică numărul de masă, este aproximativ egal cu masa atomului. Masa electronilor este foarte mică în comparație cu masa nucleului, atâta timp cât protonul și neutronul sunt, fiecare în parte, de aproximativ 2.000 de ori mai masivi decât electronul. Un nucleu atomic este cu atât mai stabil cu cât energia medie de legătură dintre nucleoni
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
1 uam) și numărul lor, adică numărul de masă, este aproximativ egal cu masa atomului. Masa electronilor este foarte mică în comparație cu masa nucleului, atâta timp cât protonul și neutronul sunt, fiecare în parte, de aproximativ 2.000 de ori mai masivi decât electronul. Un nucleu atomic este cu atât mai stabil cu cât energia medie de legătură dintre nucleoni este mai mare, situație ce se întâlnește cu precădere la nucleele conținând: 2, 8, 20, 28, 50, 82, 126... ("numere magice") protoni sau neutroni
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
după ce au fost creați, atomii de azot-16 (7 protoni, 9 neutroni) se dezintegrează beta către atomi de oxigen-16 (8 protoni, 8 neutroni). În această dezintegrare, forța nucleară slabă transformă un neutron din nucleul de azot într-un proton și un electron. Elementul (atomul) se schimbă deoarece inițial a avut șapte protoni (fapt pentru care era „azot”), iar acum are opt protoni (fapt pentru care este „oxigen”). Multe elemente au izotopi care rămân stabili timp de săptămâni, ani sau miliarde de ani
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
prin: "R" = "R""A" unde " A" este numărul de masă și "R" = 1,2 fm. Raza nucleului reprezintă 0,01% (1/10000) din raza atomului. În felul acesta, densitatea nucleului este de 10 ori mai mare decât densitatea atomului. Descoperirea electronului a fost prima indicație că atomul are o structură internă. La trecerea dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea modelul acceptat de atom a fost „cozonacul cu stafide” al lui J.J. Thomson, în care atomul era considerat o
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
modelul Rutherford, în care atomul are un nucleu foarte mic și foarte dens, constituit din particule grele cu sarcină pozitivă și înconjurate de sarcini negative. De exemplu, în acest model, azotul-14 consta dintr-un nucleu cu 14 protoni și 7 electroni, iar nucleul era orbitat de alți 7 electroni. Modelul lui Rutherford a „mers” destul de bine până la studiile privind spinul nuclear, efectuate în 1929 de Franco Rasetti la California Institute of Technology. Încă din 1925 se știa că protonul și electronul
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
foarte mic și foarte dens, constituit din particule grele cu sarcină pozitivă și înconjurate de sarcini negative. De exemplu, în acest model, azotul-14 consta dintr-un nucleu cu 14 protoni și 7 electroni, iar nucleul era orbitat de alți 7 electroni. Modelul lui Rutherford a „mers” destul de bine până la studiile privind spinul nuclear, efectuate în 1929 de Franco Rasetti la California Institute of Technology. Încă din 1925 se știa că protonul și electronul au spini 1/2. În modelul Rutherford al
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
electroni, iar nucleul era orbitat de alți 7 electroni. Modelul lui Rutherford a „mers” destul de bine până la studiile privind spinul nuclear, efectuate în 1929 de Franco Rasetti la California Institute of Technology. Încă din 1925 se știa că protonul și electronul au spini 1/2. În modelul Rutherford al atomului de azot-14 cei 14 protoni și 6 electroni trebuie să formeze perechi unii cu alții, astfel încât ultimul electron să confere nucleului un spin 1/2. Rasetti a descoperit că azotul-14 are
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
studiile privind spinul nuclear, efectuate în 1929 de Franco Rasetti la California Institute of Technology. Încă din 1925 se știa că protonul și electronul au spini 1/2. În modelul Rutherford al atomului de azot-14 cei 14 protoni și 6 electroni trebuie să formeze perechi unii cu alții, astfel încât ultimul electron să confere nucleului un spin 1/2. Rasetti a descoperit că azotul-14 are spin 1. În 1930, neputând să ajungă în orașul german Tübingen, la o întâlnire pe probleme de
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
la California Institute of Technology. Încă din 1925 se știa că protonul și electronul au spini 1/2. În modelul Rutherford al atomului de azot-14 cei 14 protoni și 6 electroni trebuie să formeze perechi unii cu alții, astfel încât ultimul electron să confere nucleului un spin 1/2. Rasetti a descoperit că azotul-14 are spin 1. În 1930, neputând să ajungă în orașul german Tübingen, la o întâlnire pe probleme de radioactivitate, Wolfgang Pauli le trimite participanților o scrisoare prin care
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
le trimite participanților o scrisoare prin care sugera că există posibilitatea ca în nucleu să existe o a treia particulă pe care el o denumea „neutron”. El sugera că această particulă trebuie să fie foarte ușoară (mai ușoară decât un electron), că nu are sarcină electrică și nu interacționează cu substanța (fapt pentru care încă nu fusese detectată). Această cale disperată a rezolvat ambele probleme: cea a conservării energiei și ceea a spinului nucleului de azot-14, mai întâi deoarece „neutronul” lui
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
Această cale disperată a rezolvat ambele probleme: cea a conservării energiei și ceea a spinului nucleului de azot-14, mai întâi deoarece „neutronul” lui Pauli transporta cu el extra-energia dezintegrării beta și apoi pentru că un extra-„neutron” împerecheat cu al șaptelea electron în nucleul azotului-14 dădea spinul 1. „Neutronul” lui Pauli a fost redenumit "neutrino" de Enrico Fermi în 1931, dar abia după 30 de ani s-a demonstrat că neutrino există cu adevărat în dezintegrarea beta. În 1932 Chadwick a realizat
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
Frédéric Joliot-Curie se datora unei particule masive pe care el a numit-o neutron. În același an Dmitri Ivanenko a sugerat că neutronii sunt particule cu spin 1/2 și că nucleul conține neutroni și că în nucleu nu există electroni. La rândul său Francis Perrin a sugerat că neutrino nu sunt particule nucleare, dar erau create în timpul dezintegrării beta. La sfârșitul anului 1932 Fermi a trimis o teorie a neutrinului revistei Nature (al cărui editor a respins-o deoarece era
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
Centrul atomului constă dintr-o bilă compactă de neutroni și protoni care sunt menținuți împreună de către forțele nucleare tari. Nucleele instabile pot suferi dezintegrări alfa, în care ele emit nuclee energetice de heliu, sau dezintegrări beta, în care ele emit electroni sau pozitroni. După una dintre aceste dezintegrări, nucleul rezultat poate să fie și el într-o stare excitată și în acest caz se dezintegrează și el către o stare de bază emițând fotoni de înaltă energie (dezintegrare gamma).
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
sunt în mod normal instabile (deoarece au în mod proporțional prea mulți neutroni în comparație cu izotopii stabili de mase similare). Aceasta este cauza fundamentală a problemei deșeurile înalt radioactive din reactoarele nucleare. Produșii de fisiune tind să fie emițători beta, eliberând electroni rapizi în vederea conservării sarcinii electrice în urma transformării neutronilor excedentari în protoni, în interiorul nucleului produsului de fisiune. Cei mai comuni combustibili nucleari, U și Pu nu sunt periculoși radiologic prin ei înșiși: U are timpul de înjumătățire de aproximativ 700 milioane
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
O reacție de identificarea a sa este aceea a unei bucățele de lemn tratate cu acid sulfuric și introdusă în atmosferă de vapori de pirol; datorită ligninei, lemnul se va colora in verde. Caracterul aromatic al pirolului este dat de electronii neparticipanți din orbitalii p cu electronii π ai dublelor legături.Confirmarea caracterului aromatic a pirolului este bazicitatea sa extrem de slabă pK</sub>=0și aciditatea sa mare pK = 15, dar și reactivitatea sa crescută față de reactivii nucleofili, reactivitatea fiind în ordinea
Pirol () [Corola-website/Science/304429_a_305758]
-
este aceea a unei bucățele de lemn tratate cu acid sulfuric și introdusă în atmosferă de vapori de pirol; datorită ligninei, lemnul se va colora in verde. Caracterul aromatic al pirolului este dat de electronii neparticipanți din orbitalii p cu electronii π ai dublelor legături.Confirmarea caracterului aromatic a pirolului este bazicitatea sa extrem de slabă pK</sub>=0și aciditatea sa mare pK = 15, dar și reactivitatea sa crescută față de reactivii nucleofili, reactivitatea fiind în ordinea: pirol » furan > tiofen > benzen. Sub influența
Pirol () [Corola-website/Science/304429_a_305758]