3,349 matches
-
Dobrescu, Foiletoane, III, 54-59; Felea, Aspecte, III, 165-169; Grigurcu, Existența, 466-469; Cristea, Fereastra, 288-292; Micu, Limbaje, 127-129; Simion, Scriitori, IV, 526-537; Coșovei, Pornind, 71-75; Gabriela Gavril, Omul năpădit de cuvinte, CL, 1991, 14; Ioan Holban, De aici nu vom putea evada niciodată!, CRC, 1991, 20; Eugen Simion, Peisaj liric cu înger palid, RL, 1991, 23; Maria Ana Tupan, Nichita Danilov și reabilitarea imaginarului poetic, VR, 1991, 7; Ioana Dinulescu, Lumea ca un teatru de marionete, R, 1991, 7-8; Ioan Milea, Melancolie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
decembrie 1989, eclipsați de falși revoluționari care au obținut certificate de eroi ai revoluției și, odată cu ele, privilegii, ca de pildă scutirea de impozite. Destul de repede, unii protagoniști ai evenimentelor din decembrie 1989, dezgustați, decepționați, abandonează jocul politic, încercând să evadeze în posturi sau misiuni în străinătate. Personalități ale diasporei, tentate să se întoarcă în România, renunță să o facă: nu de teamă, ci pentru că sunt conștienți, la începutul anilor 1990, de violența luptelor interne și de caracterul deșănțat al numeroaselor
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prin faptul că circula. Ceaușescu îl cunoștea pe Pârvulescu, știa că acesta nu îl suportă, îl considera un fals ilegalist. Pârvulescu are curaj: a "făcut" revoluția din 1917-1918, a intrat în partid de la înființare, a fost arestat în 1930, a evadat și s-a refugiat în URSS. Întors în România, datorită încrederii totale din partea sovieticilor, va deveni șeful Comisiei de Control a Partidului. Să nu fi avut Ceaușescu decât dispreț față de aceste personalități în vârstă, care nu se mai aflau în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită chiar și prin banchete, își vrea slugile remunerate și familia din care provine respectată. Proclamă sus și tare o egalitate în drepturi, căci nu se lasă dominată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fizice, printr-o morală ireproșabilă, prin erudiție și inteligență, nu reușesc totuși să dobândească complexitate și, poate ceea ce este cel mai important pentru un personaj, verosimilitate. Sunt închise în perfecțiunea lor, menită să ofere modele didactice cititorilor, și nu pot evada într-o trăire directă, plenară, autentică a vieții. Comedia delle ninfe fiorentine (1341-1342, cunoscută în secolul al XV-lea sub denumirea, dată de copiști, Ninfale d’Ameto, după numele protagonistului) este o alegorie pastorală în cincizeci de capitole, alternând fragmentele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se înfățișează izolată și păzită, privată de orice libertate („Căci în cea țară tinerele fete/ Erau ținute-n hăț și subt obroc,/ Să nu se prindă-n vreun năstrușnic joc.” 686), de aceea, atunci când crede că ultima șansă de a evada îi este luată (vede că Piram, iubitul ei, s-a omorât din dragoste pentru ea, crezând-o ucisă de un leu), nu alege decât moartea. Tăria de caracter a tinerei este remarcabilă (nu era ușor ca o femeie, percepută ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu se mai întoarce. După un an, nesuportând depărtarea de ființa iubită, el revine deghizat, purtând acum numele Penteo, și se angajează în slujba lui Tezeu. Emilia îl recunoaște, dar păstrează tăcerea, însă când Palemone este înștiințat, cuprins de gelozie, evadează din închisoare. Se întâlnește cu Arcita, pe care îl descoperă dormind într-o pădure, ajungându-se la o confruntare directă între cei doi, dar sunt surprinși de alaiul lui Tezeu, din care făcea parte și tânăra, și conducătorul cetății decide
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
niște femei care practică o „magie a iubirii”, care nu au altă putere și autoritate de a manipula universul vădit masculin 870 în care trăiesc decât prin forța atracției pe care o exercită asupra bărbaților. Sunt emancipate și doresc să evadeze din spațiul domestic ce le era rezervat, să își afirme personalitatea. Lumea celor doi scriitori stă sub semnul iubirii fizice și al libertății. Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt cărți închinate dragostei eliberate de constrângeri, iubirea fiind privită ca virtutea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
F. Kafka ne ajută să Înțelegem cum un mod bizar de a gîndi duce, implicit, la adoptarea unor decizii absurde: „Sinucigașul este deținutul care vede Înălțîndu-se o spînzurătoare În curtea Închisorii, face greșeala să creadă că-i este destinată lui, evadează noaptea din celulă, coboară și se spînzură singur”. * „Trei sferturi din sănătate e s-o dorești.” (F. de Rojas) O dorință de acest fel te face, În primul rînd, prudent: „Mănîncă puțin și cinează și mai puțin, deoarece sănătatea Întregului
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ipostază a personalității sale, aceea de rege autoritar, lucru întărit de hotărârea regelui de a o căsători pe sora sa, Chretienne, cu unul din fii ducelui de Savoia. Acesta căsătorie a ofensat-o pe Maria de Medicis, care hotărăște să evadeze din castelul Blois. Episodul evadării a fost descris de către Simone Bertiere, în cartea Les Reines de France au temps des Bourbons:„Spre orele șase ale dimineții, in februarie, este încă este întuneric. În castelul Blois, toată 82 lumea doarme. Nimeni
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o armată cu care pornește un atac împotriva fiului, sperând să îl detroneze. Astfel, se declanșează ceea ce istoria va numi„războiul dintre mamă și fiu“. Privind din exterior, situația este ireală: un fiu își întemnițează propria mamă, aceasta izbutește să evadeze sărind pe fereastră, apoi pornește în fruntea unei armate pentru a-l înlătura de la domnie. În această situație era nevoie urgent de un mediator pentru aplanarea conflictului dintre cei doi, acest lucru fiind realizat de către sfătuitorul regelui, cardinalul Richelieu. Acesta
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
plecăm ochii și îndoim gâtul; ne acoperim ochii cu mâna, roșim și simțim că ne fuge pământul de sub picioare. S. Chelcea consideră că "cei care trăiesc sentimentul de rușine se simt rău, se tem că vor fi demascați, doresc să evadeze, să se ascundă și, la limită, să dispară" (2008, p. 203). Rușinea duce la izolare; simțim nevoia să ne ascundem, să plecăm. Nu vrem să vorbim, deși tocmai asta ne-ar permite să ne eliberăm (Filliozat, 2006b, p. 102). Prin
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
debugger, cu rolul de depistare și eventuală corectare a erorilor. Ceea ce deosebește virușii de alte categorii periculoase de soft sau de bug-uri sunt efectele pe care le pot determina, ei având, în principal, proprietatea de autocopiere, cu scopul de a evada și afecta și alte sisteme. Efectele lor reale sunt în mare parte asemănătoare, având o viteză mare de deplasare, înmulțindu-se exponențial în rețelele în care au pătruns. De asemenea, ei pot să persiste o mare perioadă de timp, ascunzându
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
tale. Aceasta poate implica împlinirea prin profesie sau bucuria liniștită a pensiei, la sfârșitul vieții, o casă, o grădină, un cămin călduț, televizorul, vizita ne-poților și a prietenilor, cocooning-ul, dar pentru tineri poate implica și starea psihedelică, aceștia dorind să evadeze din vidul existenței prin intermediul senzațiilor exacerbate. A. 3. Libertatea Căutarea sinelui și a împlinirii acestuia este strâns asociată cu o nouă concepție a libertății. Altădată, libertatea era pentru tineri o valoare instrumentală, capitală, indispensabilă, așa cum este sarea pentru alimente. Ea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
același timp venituri și timp liber, care organizează din punct de vedere comercial distracțiile, călătoriile, activitățile, serviciile multiple. Vacanțele anuale (mai frecvente pentru unii) reprezintă această valoare în modul cel mai spectaculos. Pentru câteva săptămâni, viața obișnuită se oprește. Se evadează, oamenii pleacă în căutarea a ceea ce le lipsește în existența cotidiană: visul, exotismul, soarele, aventurile (sau calmul), ținuturile fără griji... Spiritul prometeic care ne caracterizează civilizația încă de la origini continuă să acționeze și este întrupat în special prin valoarea pe
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
individului. Toate aceste aspecte sunt regăsite și în cazul analizei caracteristicilor „tipurilor constituționale” somato-psihice ale indivizilor. Endogenul este în raport direct cu „aspectul” somatic și cu „dispoziția” psihică a persoanei respective. El reprezintă „natura” acestuia din care el „nu poate evada”, marca individualității și a identității sale, înscrisă în „Eul personal”. În sensul concepțiilor antropologiilor psihiatrice, de factură fenomenologică, (E. Minkowski, K. Jaspers, V.E. von Gebsattel, G. Lanteri-Laura) și a analizei existențiale (L. Binswanger, R. Kuhn), se poate, plecând de la noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
toate timpurile au presupus o relație strînsă, nemijlocită și permanentă între cele două realități spirituale. De aici, la Noica s-a născut ideea că există o necesitate a eludării adevărului (științific) în analizarea limbii în favoarea investigației filozofice (speculative), pentru a evada dintr-un universalism construit (și, prin aceasta, nenatural, artificial) într-un complex al vieții reale. Fundamentat pe această perspectivă, textul lui Noica lasă numai posibilitatea unei valorificări stilistice, ca discurs particular, neintegrabil unui limbaj de specialitate și dominat de caracteristica
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prilej pentru studierea psihologiei mediului urban. Trimis, în timpul revoluției din Rusia, la Odessa spre a cunoaște realitățile revoluționare, e șocat de abuzurile și nedreptățile săvârșite în numele idealului socialist. Dezvăluindu-le într-o adunare, e închis fără judecată. Lecuit de revoluție, evadează și trece în țară, dar, învinuit de spionaj și acțiuni împotriva statului, e trimis la ocnă, unde își găsește sfârșitul. Pentru realismul înfățișării scenelor barbare ale revoluției ruse, romanul avea să fie interzis în 1946. Compus sub forma unui jurnal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
secrete „Frăția”, iar în timpul revoluției de la 1848 e, împreună cu N. Bălcescu, secretar al Guvernului Provizoriu, care îl rânduiește vornic al Bucureștilor. Redactor la „Popolul suveran”, militantul pașoptist participă la lucrările pentru eliberarea robilor țigani. Exilat după înfrângerea revoluției, izbutește să evadeze la Orșova și se refugiază la Brașov, unde editează „Espatriatul” (1849) și pledează pentru apropierea dintre revoluționarii români și unguri. Hărțuit din pricina unei afaceri cu diamante, fuge la Atena și, de acolo, la Paris, unde, prin scrisori și memorii, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
adjuvant în deplină armonie cu aspectul și firea acesteia. 1. Romantice și visătoare Romanticele acestei generații se îmbracă în rochii tip furou sau din dantelă, ori apelează la un mini sarafan, toate făcând parte din colecții ultrafeminine. Vă place să evadați din realitatea cotidiană, să călătoriți cu gândul la primăveri fără de sfârșit, la iubiri pure, vă simțiți mereu tânără și cu sufletul plin de emoții nebănuite și intense. Pentru o astfel de personalitate alegeți parfumuri proaspete ca niște buchete de flori
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
discurs. Nimic nu e firesc În notațiile disperate ale Sylviei Plath: nici punerea sub semnul Întrebării a conceptului de libertate (la un pol), nici Îndrăzneala de a nega (la celălalt pol) simbolul protector prin excelență - poala maternă. Dorința de a evada din lume e atât de radicală, de irațională și de... totalitară (aspirația, resemnarea de a trăi sub dictatură!), Încât respinge orice formă de dialog. Cuvintele nu mai vor să se supună realității - nici măcar aceleia, fictive, a universului imaginar -, intrând Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
specii. Libertatea ei de mișcare decurge din virtualitate, din ceea ce poate să fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită. Iluzie de scurtă durată, pentru că textul literar tinde să fie mereu altceva, să evadeze mereu spre altceva. Departe de a stabili sensul, „mecanismul” unei opere, poetica e, totuși, capabilă să-l identifice, să-l particularizeze, să-l definească prin el Însuși. Intrarea În rezonanță cu o structură, ecoul unui efect - iată cum textul literar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sălbăticie superbă. Cu versurile din Urcuș și Întrezăriri V. trece la un neoclasicism de factură modernă, pe care nu fără temei Vladimir Streinu îl pune în relație cu Vrăjile lui Paul Valéry. Filonul inspirației religioase se subțiază până la dispariție, poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui Ion Pillat (cu care are multe afinități), sub „scutul Minervei”, spre a cânta Helada: „Chenare de ciclade te-nconjoară, unică. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini, / Când îți azvârli amurguri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
a fugit din Peninsula Italică după un complot nereușit în care a fost implicat, apoi a ajuns în Africa, unde a intrat în serviciul beiului din Tunis. S-a amestecat ulterior în luptele politice din S.U.A., a fost arestat, a evadat din închisoare, apoi a ajuns în Uruguay, de unde a plecat după scurt timp. În peregrinările sale prin lume a avut diferite ocupații, printre care și cea de negustor de vite. După ce a trecut și prin China, s-a întors în
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93248]
-
de neconfundat; c. Punerea în circulație, în special în paginile de literatură străină ale revistelor neconformiste, uneori chiar în premieră românească, a cât mai multor valori literare liberale occidentale; conferirea unor premii Nobel constituia, de pildă, bune prilejuri de a evada din conformism și constrângerea apăsătoare; evadarea în lumea liberă se făcea prin Stockholm, prin alte metropole occidentale, de predilecție Paris și New York; d. De aceeași esență inconformistă, nealiniată, evident alternativă, a fost și introducerea în discuție a cât mai multor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]