11,414 matches
-
ce avea să însemne memoria genocidului, noul Sinai care se întâlnește cu noul Ierusalim după Războiul de Șase Zile, nici comuniunea indestructibilă care a rezultat 29. Nimic nu ne obligă totuși să credităm cu absolută certitudine antisemitismul pentru continuitatea identității evreiești, dacă nu cumva ne plasăm în acea "istorie lacrimală" care produce mai multe lacrimi decât istorie, mai multă suferință decât consolare și care, pe deasupra, reducându-i pe evrei la starea de eterne victime, face din ei spectatorii pasivi ai propriei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este un mod de a-i scoate din istorie, de a-i transforma în arhetipuri ale victimei absolute, căreia, ce-i drept, îi revin în societatea noastră mai multe drepturi decât îndatoriri. Este totodată un mod de a goli viața evreiască de esența ei, de bogăția internă, care se dezvoltă în interacțiunea cu Celălalt. Ne putem întreba, de asemenea, în ce măsură Holocaustul garantează perenitatea memoriei celor dispăruți și a supraviețuitorilor lagărelor, deși aceasta era intenția inițială: ca morții să fie ținuți minte
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
strâns legată de amintirea morților lor și de propria lor suferință, trăită în acei ani de coșmar. Utilizarea care i s-a dat ține de expropriere. Religia Holocaustului, apărută după Războiul de Șase Zile, a inaugurat de fapt era ființei evreiești fără iudaism și, desigur, fără Dumnezeu, sprijinindu-se totuși pe figuri tutelare glorificate, supraviețuitorii, și pe mărturiile lor, texte fondatoare, în afara istoriei. Față de paleta largă de răspunsuri tradiționale la suferință, cea a laicilor putea să pară reductivă. Într-adevăr, iudaismul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii", care s-a dezvoltat în paralel cu iudaismul fondat pe Tora scrisă și Tora orală, se priva de orizont. El contribuia, peste tot în lume unde trăiau evrei, la crearea unei comunități nu de practică evreiască, ci de împărtășire a unei istorii de durere care avea ca fond numai suferința de la Auschwitz. Făcea din evrei arhetipul omului care suferă, de fapt un model de suferință incomparabil și inegalabil. Iudaismul era de acum "modelat în emoțiile extreme
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Dachau este eliberat, drumul soldaților SS din acest lagăr este numit "drumul crucii". Nu a calificat Ioan Paul al II-lea, în 1979, Auschwitz-ul drept "Golgotă a lumii contemporane", declarație care a fost percepută ca o anexare creștină a suferinței evreiești? Una dintre interpretările ultraortodoxe evreiești ale genocidului, care spune că evreii s-au sacrificat pentru a grăbi venirea lui Mesia, nu este totuși atât de îndepărtată de viziunea hristologică adoptată de unii savanți și gânditori creștini care stabileau un paralelism
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
SS din acest lagăr este numit "drumul crucii". Nu a calificat Ioan Paul al II-lea, în 1979, Auschwitz-ul drept "Golgotă a lumii contemporane", declarație care a fost percepută ca o anexare creștină a suferinței evreiești? Una dintre interpretările ultraortodoxe evreiești ale genocidului, care spune că evreii s-au sacrificat pentru a grăbi venirea lui Mesia, nu este totuși atât de îndepărtată de viziunea hristologică adoptată de unii savanți și gânditori creștini care stabileau un paralelism între sacrificiul poporului evreu și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să le vorbească evreilor în limba lor o idee care nu a întârziat atunci să provoace proteste atât printre creștini, cât și printre evrei 31. Ulterior, abordarea hristică a genocidului conținea diverse elemente capabile să alimenteze sau să consolideze religia (evreiască) "a Holocaustului și a Izbăvirii" care apare în anii 1970. Numirea "inomabilului" Istoria desemnărilor succesive și concurente ale genocidului este, ca și arta, filmul sau teologia, revelatoare pentru evoluțiile observate în abordarea evenimentului. Shoah de Claude Lanzmann, despre care am
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Statele Unite odată cu imigranții, dar rămâne cantonat mai ales în mediile idișofone și necunoscut anglofonilor. Noul masacru din Europa era numit der driter khurbun, adică "a treia distrugere". El crea astfel o continuitate cu catastrofele anterioare, restabilind lanțul neîntrerupt al suferințelor evreiești. În 1944, un avocat evreu polonez pe nume Raphael Lemkin, refugiat în Statele Unite după ce-și pierduse întreaga familie, devine consilier la direcția de afaceri externe a Departamentului de Război american. El creează neologismul "genocid", de la grecul genos, "rasă", și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
opuneau ca aceasta să fie pusă în aceeași categorie cu celelalte masacre comise până atunci în istorie (sau care urmau să se producă în viitor). Folosirea cuvântului "genocid" nu lua totuși nimic din specificitatea fiecărui genocid, nici din specificitatea genocidului evreiesc. Nimic nu ne interzice să credem că, dacă el ar fi câștigat războiul cuvintelor, ar fi fost mai dificil ca acestui eveniment să i se dea o dimensiune religioasă. La sfârșitul anilor 1950, se utilizează și expresia "Soluție Finală"ddddd
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
distrugere" și "catastrofă". Este utilizat mai întâi în presa de specialitate. Astfel, Hannah Arendt îl folosește în relatarea procesului lui Eichmann (1961) în coloanele revistei New Yorker, dar numai când citează surse israeliene (în rest, folosește încă termeni precum "catastrofa evreiască", "marea catastrofă", "Soluția finală"). Începând din 1960, cuvântul este introdus în Statele Unite prin intermediul presei evreiești americane cu mare difuzare. Scriitorii evrei îl folosesc și în dezbateri și conferințe, înainte să fie adoptat de presa generalistă. Nuanța sacrificială atașată cuvântului nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
folosește în relatarea procesului lui Eichmann (1961) în coloanele revistei New Yorker, dar numai când citează surse israeliene (în rest, folosește încă termeni precum "catastrofa evreiască", "marea catastrofă", "Soluția finală"). Începând din 1960, cuvântul este introdus în Statele Unite prin intermediul presei evreiești americane cu mare difuzare. Scriitorii evrei îl folosesc și în dezbateri și conferințe, înainte să fie adoptat de presa generalistă. Nuanța sacrificială atașată cuvântului nu a fost, cu siguranță, străină de popularizarea lui dincolo de Atlantic, chiar dacă unii susțin că anglofonii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
supraviețuitor, care-i învață pe ceilalți să supraviețuiască, s-o ia de la capăt și să continue să creadă. Anihilarea este astfel percepută ca un sacrificiu care deschide calea spre o viață nouă. Nu suntem aici prea departe de anumite interpretări evreiești ortodoxe și foarte aproape de viziunea hristologică. Motivul care pare să se impună în cazul de față este cel al sacrificiului de sine, menitpentru unii să grăbească venirea lui Mesia, iar pentru alții să precipite nașterea statului Israel. Iar cel care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
versiune destinată publicului creștin și european și cu o tonalitate mult diferită față de originalul îm idiș, care debordează de furie împotriva persecutorilor creștini și europeni 32. Pentru Mauriac, tânărul supraviețuitor Wiesel îl evocă pe Lazăr revenit la viață, iar victimele evreiești pe Hristos urcat pe cruce pentru a mântui omenirea. Această traducere a genocidului în autosacrificiu a avut anumite ecouri în lumea creștină, pentru că dădea o semnificație unui eveniment care părea să nu prezinte niciuna, la un moment când nu existau
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Israel de grila de lectură generală care împărțea populațiile din Europa în eroi și colaboratori. Rapid, genocidul, numit în acea epocă, după cum am văzut, "distrugere", focalizează disputele politice, fiecare parte apropriindu-și eroii și lăsând adversarilor victimele. La crearea statului, populația evreiască a țării se ridica la 650000 de persoane, dintre care 100000 erau supraviețuitori. Între 1948 și 1952, 720000 de persoane imigrează în Israel, din care mai mult de jumătate sunt tot supraviețuitori. Această "distrugere" este percepută de constructorii tinerei țări
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ridica la 650000 de persoane, dintre care 100000 erau supraviețuitori. Între 1948 și 1952, 720000 de persoane imigrează în Israel, din care mai mult de jumătate sunt tot supraviețuitori. Această "distrugere" este percepută de constructorii tinerei țări ca o înfrângere evreiască opusă codului moral al sionismului, bazat pe negarea diasporei și pe eroismul oamenilor noi ieșiți din poporul evreu, a căror istorie începe în Europa de Est și își atinge apogeul prin noul stat. Ea servea întru câtva drept fundal pentru a pune
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
țării devine figura centrală a renașterii israeliene, lider și simbol al unității, într-o societate ce căuta să se înrădăcineze într-un pământ nou. Glorificarea luptătorilor morți pentru existența Israelului este legată de o prezentare a sacrificiului dominantă în istoriografia evreiască, mergând de la Massada la Tel-Haikkkkk și trecând prin ghetoul Varșoviei, precum și prin martirologia evreiască tradițională. Această mitizare a soldaților căzuți pentru patrie apare devreme în etosul statelor-națiune moderne. Combatanții tânărului stat se deosebesc de martirii de odinioară prin faptul că
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
societate ce căuta să se înrădăcineze într-un pământ nou. Glorificarea luptătorilor morți pentru existența Israelului este legată de o prezentare a sacrificiului dominantă în istoriografia evreiască, mergând de la Massada la Tel-Haikkkkk și trecând prin ghetoul Varșoviei, precum și prin martirologia evreiască tradițională. Această mitizare a soldaților căzuți pentru patrie apare devreme în etosul statelor-națiune moderne. Combatanții tânărului stat se deosebesc de martirii de odinioară prin faptul că întruchipează eroismul activ al evreului nou, celelalte forme de eroism religios pasiv aparținând diasporei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
comparată cu Anschluss-ul, iar Nasser cu Hitler. Genocidul era atunci pe cale să modeleze concepțiile despre securitate ale Israelului. Procesul lui Eichmann, care începe în 1961 cu mărturiile supraviețuitorilor solicitate de el, introduce Holocaustul în conștiința israeliană și, apoi, în cea evreiască din diasporă. Evreii se identifică de acum cu victimele și supraviețuitorii genocidului, care rupseseră tăcerea pentru a spune cu propriile cuvinte ce li se întâmplase. Este o revanșă împotriva persecutorilor, prin discursul cărora existaseră până atunci. Identitatea de victimă se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
legitima acest model de prezentare atât în statul evreu, cât și în diasporă. Dar nu era deloc o prezentare anodină. Pentru supraviețuitori, ea era cea a suferinței lor, pentru tinerii israelieni, un mod de a reînnoda legătura cu identitatea lor evreiască negată în primii ani ai întemeierii, iar pentru evreii din diasporă, un mod de a elibera vorbirea despre nenorocirile lor, dar și un îndemn de a-și elabora memoria în jurul genocidului și de a-și îmbogăți identitatea cu el pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acționa ca o victimă, ca și cum ar fi fost mereu în defensivă. Abia Yitzhak Rabin, alt prim-ministru, născut, spre deosebire de predecesorii săi, în Israel, a reușit să reorienteze această lecție spre compromis. Un pasaj din Hagada, text ritualic citit în căminele evreiești la masa de Paști, amintește că "la fiecare generație, se ridică împotriva noastră ca să ne nimicească". Orice situație de pericol grav, sau perceput ca atare, este de natură să trezească temeri ancestrale. Situația periculoasă în care s-a aflat Israelul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de așteptat, eroismul partizanilor și al luptătorilor din ghetou. Abia la sfârșitul anilor 1970 apar mai multe informații despre suferința și exterminarea evreilor. Aceeași evoluție se observă în cercetarea universitară, care mult timp s-a interesat în principal de rezistența evreiască, și încă într-un scop apologetic. Din acest moment, ea abordează rolul comunității evreiești din Palestina în salvarea și absorbția supraviețuitorilor, rol care n-a fost dintre cele mai glorioase 5. În 1980, Knesset-ul adaugă un amendament la legea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
apar mai multe informații despre suferința și exterminarea evreilor. Aceeași evoluție se observă în cercetarea universitară, care mult timp s-a interesat în principal de rezistența evreiască, și încă într-un scop apologetic. Din acest moment, ea abordează rolul comunității evreiești din Palestina în salvarea și absorbția supraviețuitorilor, rol care n-a fost dintre cele mai glorioase 5. În 1980, Knesset-ul adaugă un amendament la legea educației publice, impunând predarea obligatorie a Holocaustului în licee. 20% din cursurile de istorie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
culpabilitate al lumii, copleșită de empatie față de el7. Faptul că acest sentiment constituie o barieră pentru dezvoltarea antisemitismului ține de justiție, dar mai degrabă utilizarea care i s-a dat în deturnează de la orizontul lui natural. Conștientizarea provocată de genocidul evreiesc putea duce la o responsabilizare universală, ai cărei beneficiari naturali și legitimi ar fi fost toate victimele opresiunilor, persecuțiilor și masacrelor. Or, ideologizarea genocidului și sacralizarea lui au limitat efectul mesajului, fără să împiedice cu nimic banalizarea lui, nici a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
suveran pentru toți evreii. În paralel, din Holocaust se trag și lecții care nu sunt legate direct de Israel, dar denotă omniprezența fricii întâlnite atât de frecvent în ultimii ani printre evreii din diasporă. Printre acestea se numără necesitatea solidarității evreiești, a autoapărării, obligația de a conta numai pe propriile forțe, de a rămâne vigilent în fața oricărei eventuale manifestări de antisemitism, pentru a-l combate de la primele semne. Din această perspectivă, viitorul nu aduce vreo speranță, nici în Israel, nici în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
autobuze, târâți de soldați, s-a folosit totul pentru ca autoritățile care-i expulzau să fie percepute ca naziști, iar ei ca niște victime nevinovate. Ariel Sharon, întruchipându-l pe noul Hitler sau pe șeful unui nou Judenrat (aluzie la consiliile evreiești, de tristă celebritate, create de naziști în ghetouri), a căzut în capcana retoricii de care propriul său partid abuza în trecut atunci când, la manifestații, membrii lui numeau Judenrat guvernul lui Y. Rabin. Recuperarea politică a Holocaustului și a arsenalului său
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]