6,049 matches
-
contemplarea pe care o pretinde ea pare a surprinde timpul scoțându‑ne în afara lui într‑o peri‑ oadă favorabilă recunoașterii a ceea ce este deplinătatea operei 36. Plecând de la această idee suntem înclinați să credem că opera în perfecți‑ unea sa exemplară ascunde ceva: Și ce anume? Mesajul biblic pe care ni ‑l transmite prin artiști, spre exemplu Michelangelo. Orice operă de artă este firește rezultatul unui produs de creație dar, o dată creată, ea se desprinde de actul producerii sale și cere
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
dialog care nu este dictat numai de circum‑ stanțe istorice sau motive funcționale, ci este înrădăcinat în însăși esența fie a experienței religioase, fie a creației artistice. Primele pagini ale bibliei îl pre‑ zintă pe Dumnezeu ca pe un model exemplar al oricărei persoane care reali‑ zează o lucrare: în omul‑artist se oglindește imaginea lui de Creator. Se pune întrebarea: Care este diferența dintre ,,creator” și ,,artist”? Cel care creează dă ființă, scoate ceva din nimic - ex nihilo sui et
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
și italiene renascentiste, Heredia aduce înalte grupe de sonete, savant construite, cu detalii și termeni ce situează scenele în antichitatea romană, figurile lui Hanibal, Antoniu, Cleopatra. Într-un joc, subtil și crud,viziunea luminoasă a vieții alternează cu spectrul morții. Exemplară pentru tehnica sonetului este deschiderea versurilor spre o lume infinită de raze și umbre. Destinul lui Antoniu se desenează în punțile ce leagă prezentul cu viitorul, în ultimul terțet, proiectând în imaginația noastră, anticipativ, eșecul conducătorului în lupta de la Actium
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ilustrează, ca temă, drama (chiar tragedia, ar spune personajul principal) omului profan, incapabil de a descifra semnele mitice, de a învinge amnezia conștiinței moderne, de "a trăi mitul" și a-1 reintegra în spațiul profan, redând evenimentelor" caracterul semnificativ și exemplar al întâmplărilor originare. Sub aspectul tehnicii literare, întâlnim un savant scenariu al fantasticului, faliile de real și de ireal interferându-se imprevizibil, cu semne indicibile, deduse numai de lector, inconștientizate însă de personajul principal, care, pe tot parcursul nuvelei, rămâne
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
inconștientizate însă de personajul principal, care, pe tot parcursul nuvelei, rămâne un străin în labirint, mai mult condus decât conducător al actelor sale. Modestul profesor de liceu, Gavrilescu, personajul central al nuvelei, nu ințelege până la capăt experiența inițiatică, unică și exemplară, la care este supus, interpretând faptele numai în planul realului, cu instrumentele logicii comune, necreatoare și suficiente sieși, exprimând de fapt suficiența funciară a omului. Gavrilescu nu este numai omul comun al timpurilor moderne, ci exprimă chiar condiția umană, omul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ține nici de conștiință, nici de inconștient. Aducând în discuție gândirea indiană, filosoful român remarcă dihotomia dintre spirit și materie exprimată prin purușa și prakrti în Samkya-Yoga. Mai mult ca oriunde, Eliade își arată și își camuflează, în această nuvelă exemplară, atât intențiile, cât și tehnicile literare, valorile simbolice. Aparent, nimic mai simplu. Peste o schemă mitologică, Eliade așează o realitate cenușie, banală, cotidiană, dintr un București buimac, răsătitean și moale, cosmopolit. Numai că forțele interne, de adânc ale miturilor încep
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
făpturile lumii.”<ref id=”26”>Cornel Căpușan, Orfeu: motivul permanenței în lirica Renașterii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p. 5</ref> Omul modern, în dorința sa de a construi edificii mentale ale perfecțiunii și ale veșniciei sau de a opune modele exemplare feței hidoase a realității, se întoarce cu stăruință la lumea mitului, chiar dacă o face cu conștiința că este o pseudorealitate, o realitate iluzorie. Este necesar să facem o distincție între mit și legendă, deoarece ele pot părea asemănătoare sau identice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
XVIII și XIX de spanioli (ajunși aici încă din secolul XVI) și de misionarii iezuiți care au sosit ulterior, în încercarea lor de a creștina un pământ păgân. Sunt sute de astfel de bisericuțe răspândite în Chiloe, constituind un model exemplar de integrare a arhitecturii în peisaj, de armonizare cu valorile spirituale ale comunității locale. În perioada colonială nu doar bisericile ci absolut toate construcțiile din Chiloé au fost construite din lemn autohton. Foarte interesante sunt și casele construite pe piloni
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
pasiune și de adorație rămase fără finalitate, de sentimente debordante cultivate dar neîmpartășite, de o adevărată “tragedie sentimentală.”<footnote Mihai Zamfir, op. cit., p. 117 footnote> Cel mai analitic roman al curentului își îndreaptă atenția spre fervoarea insatisfacției ca o boală exemplară a începutului de secol al XIX-lea, și nu spre dinamica individuală a conștiinței și afectivității. Benjamin Constant mărturisește în prefața romanului său că a vrut să zugrăvească în Adolphe una din principalele maladii morale ale secolului: acea oboseală, acea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
doi oameni care se leagă în fața lui Dumnezeu să se prețuiască, respecte, iubească, sprijine, consființește uniunea între capul căruia i se datorează ascultare (bărbatul) și trupul căruia i se datorează iubire (femeia)? De ce lui Iosif, soțul Mariei și tatăl pământesc, exemplar ocrotitor a lui Iisus, nu i se dă demnitatea deplină de Sfânt în Biserica noastră, astfel încât să devină un model de paternitate responsabilă într-o lume în care tații sunt tratați ca părinți abstracți, părinți la fără frecvență? Contează mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu este sărbătoare importantă. Este trecută negru pe alb, nu roșu pe alb. Iar acolo scrie: Sf. Mironosiță întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena. Pentru multe femei, inclusiv pentru mine, Maria, Maica Domnului este etalon al feminității. Dar acestui etalon matern exemplar, mântuitor, de un curaj suprem (cu ce plăcere ar fi ucis-o cu pietre vajnicii patriarhi din Galileea dacă nu o ascundea binecredinciosul Iosif!) se împlinește împreună cu alte etaloane de femei minunate care, alături de bărbați, l-au urmat liber pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
R. Merton, în 1952, prin lucrarea sa Social Theory and Social Structure, cu accepțiunea de "expunere clară a unei presupoziții, a unor concepte și enunțuri". T. Kuhn, în The Structure of Scientific Revolution atribuie termenului paradigmă sensul de "realizare științifică exemplară care, pe o perioadă, orientează activitatea unui grup de cercetători"5. Kuhn sugerează că anumite opere științifice oferă posibilități nelimitate: un cadru de concepte, de rezultate și proceduri în cadrul căruia cercetarea ulterioară este structurată. O paradigmă nu impune o abordare
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
științifice le mai pot schimba. d) Soluții exemplare Paradigmele nu cuprind doar enunțuri teoretice, ci și o anumită manieră de a rezolva problemele tipice sau "exemplare": ele sînt "puzzle-solvers". Paradigmele includ o euristică proprie, un mod de acțiune sau "soluții exemplare" deduse din teoria dominantă. CAPITOLUL 1 FRANȚA ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA CONDIȚII SOCIALE ȘI ECONOMICE În secolul al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea Franța era încă un stat feudal, în care conducerea revenea atît nobilimii laice
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
să constituie un guvern nou, puternic, capabil să Înfrunte partidele Îmbătrânite. În ciuda ,,distanței politice, marele savant l-a prețuit și respectat totdeauna pe Gh.I.Brătianu pentru valoarea operei sale științifice, În vreme ce discipolul a dovedit mereu o probitate morală impresionantă și exemplară față de magistru. Dar cu toate că În primii trei ani ai domniei sale Carol al II-lea i-a făcut propuneri repetate de a face parte din guvernele care s-au succedat, Gh.I.Brătianu a refuzat constant, ceea ce l-a deranjat pe suveran
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
timp, era un intelectual rafinat, cu o cultură impresionantă. Citea enorm. Avea această pasiune încă din timpul Liceului. Profesorul său Hary Zuppermann, care deținea o bibliotecă fabuloasă, l-a ajutat foarte mult. A făcut ceea ce se poate numi instrucție culturală exemplară, oferindu-i cărți rare în limbile română și franceză. Mai ales că în acea perioadă, partidul comunist ordonase o epurare a tuturor bibliotecilor, de stat și particulare, de cărțile incomode, cu un conținut care contravenea ideologiei oficiale. Începea mancurtizarea poporului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu un farmec aparte despre cum l-a tradus în limba română, împreună cu soția sa, Mary, pe Mircea Eliade, despre Mișcarea Legionară (nici o clipă nu-și ascundea simpatia față de Corneliu Zelea Codreanu). Vorbea cu admirație despre prietenia lui cu intelectualii exemplari și care făcuseră ani mulți și grei de închisoare politică: Marcel Petrișor, Teohar Mihadaș, Petru Creția, Petre Țuțea (cu amintirile lui incredibile) sau părintele Gh. Calciu-Dumitreasa. Poetul era asemenea acestora, era un solitar care sfida ordinea socială de atunci, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de limbă. (1993: 47) Odată depășită limita frazei prin abordarea produselor naturale ale interacțiunii de limbaj care sînt textele, nu procedăm doar la o simplă extindere transfrastică a limitelor lingvisticii. Așa cum spune Antoine Culioli, "Textul scris ne obligă, în mod exemplar, să înțelegem că nu putem trece de la frază (în afara prozodiei, în afara contextului, în afara situației) la enunț, printr-o procedură de extindere. De fapt, este vorba de o ruptură teoretică, cu consecințe inevitabile." (1984: 10). Dezbaterea privitoare la această ruptură trece
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
imenns efort / de progres // de dezvoltare // și în consecință de eliberare [apl. foarte puternice 5" înfăptuiți] § 6 înfăptuiți aici // și aici / la Montreal / tre' să spun aceast lucru [apl. Puternice 4" deoarece] § 7 deoarece // dacă există pe LUme // un oraș exemplar / prin reușitelele sale moderne / acesta este al vostru [apl. foarte puternice 7" spun / (trăiască de Gaulle / trăiască de Gaulle)] § 8 spun / că-i al vostru // și-mi permit să adaug al nostru [apl. Foarte puternice 9"] § 9 dacă ați ști
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
comune (se pare). Adeseori aceste PdV sînt semnalate prin părți introductive de tipul: după, conform, potrivit, dar găsim de asemenea și părți introductive specifice precum: La Washington, La Paris, despre care vom vorbi în cap. 4 (§ 5.2). Aceste forme exemplare de mediere 6, numite astfel de la lucrările lui Z. Guentchéva încoace (1994 și 1996), plasează o zonă textuală sub dependența unei surse de cunoaștere (mediere epistemică) sau de percepție (mediere perceptuală). Enunțurile pot astfel să nu fie asumate de un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
v. 13) ancorat în momentul și locul enunțării (deicticele acum și aici din v.11 și v.12). Vom reveni mai departe asupra structurii narative a acestui poem, dar din punct de vedere enunțiativ, diviziunea sa în două părți este exemplară și corespunde cu ceea ce vom spune despre timpurile verbale în cap. 7. Referințe și lecturi recomandate - Jacqueline AUTHIER-REVUZ: "Hétérogénéité(s) énonciative(s)", Langages 73, Paris, Larousse, 1984: 98-111. - Jacqueline AUTHIER-REVUZ: "L'énonciateur glosateur de ses mots: explicitation et interprétation", Langue
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
vîlcea, desemnează nu atît personajul despre care va fi vorba, cît poemul însuși. Modul de funcționare peritextuală a titlului introduce un alt uz și reglaj al limbii care atenuează, ba chiar anulează, impresia de agramaticalitate. În loc de anaforă, avem un caz exemplar de cataforă care trimite totuși mai mult la poemul care urmează decît la personajul soldatului mort despre care este vorba în continuare. La fel se întîmplă și cu cataforele textelor narative ficționale. Se întîmplă destul de des ca începutul unui roman
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
creînd o buclă: final de perioadă descriptivă. Spre deosebire de post-tematizare, re-tematizarea implică existența unei prime denumiri a obiectului discursului și vine deci să-i întrerupă efectul. Acest scurt dialog dintre doi englezi despre un suspect american dintr-o povestire polițistă, este exemplar: T67 (căsuța 1) Puteți să mi-l decrieți pe Yankeul ăsta [1]? Hm... După cît îmi aduc eu aminte, e vorba de un tip [2] destul de înalt, cu părul roșcat... Se îmbracă țipător și fumează trabucuri: de fapt, americanul tipic
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
stînga < vă vorbesc limpede [p']". Incidența la stînga a acestui conector se întinde pînă la (75a): "Trebuie să vă spun DE CE p > incidență la dreapta >". Incidența la dreapta lui (75a) se oprește odată cu (75d). Așadar bucla se închide în mod exemplar în această secvență explicativă completă. În centrul acestei secvențe, povestirea autobiografică, care ocupă locul lui P.expl. 2, poate fi ea însăși descompusă ca o secvență explicativă dialogică. Copiii recunosc autoritatea și competența explicativă a soldaților. Întrebarea legitimă pe care le-
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în 12 fraze tipografice [P] împărțite în două paragrafe. Regruparea acestor propoziții creează două tipuri de împachetări: regrupări periodice și o regrupare secvențială. 3.1. Structura narativă a primului paragraf Primul paragraf se prezintă ca o secvență narativă completă. O exemplară Intrare-prefață Pn0 introduce un cadru mediativ care se va întinde pînă la finalul povestirii: P1 [e1]. Ivirea perfectului simplu [perfect anterior în versiunea românească] în P2 [e2a-b] și introducerea referențială a eroului povestirii (un enfant/un copil), creează o tensiune
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
cette histore" [La Junin sau la Tapalque se (oamenii) povestește (povestesc) această întîmplare] sau "Les gens de Junin ou de Tapalqué racontent l'histoire suivante" [Oamenii din Junin sau din Tapalque povestesc următoarea întîmplare]. Uvertura acestui text este o formă exemplară a ceea ce situam, în capitolul 3, § 3, în cadrului mediator. Enunțurile cuprinse în cadrajul mediator nu sînt nici asertate sub autoritatea locutorului-narator, nici asumate de el. Această mediere epistemică este confirmată de paranteza P4 ("cronica a pierdut circumstanțele exacte și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]