4,181 matches
-
legătura cu domnul Iliescu, de jos, de la ghișeul de informații nu ne lua nimeni în seamă, eram disperați, dumneavoastră ați fost șansa noastră, vă mulțumim. În aceeași zi, o altă folosire a intrării de pe strada Paris era să-mi fie fatală. Condusesem un invitat al domnului Iliescu până la autoturismul parcat în fața intrării din Paris și după plecarea acestuia, din obișnuință, am folosit respectiva intrare. Când am deschis ușa grea de metal, pe lângă urechea dreaptă, am auzit un șuierat, apoi geamul de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
înalt model cultural! De rușinea de a scrie poezie, între poeți cine scapă?! Cum e să te știi lebădă între atâtea gâște gălăgioase și să nu te umpli de rușinea de a fi altfel... E greu, peste poate, când comiți fatala mișcare de a publica în cele reviste. Atunci rușinea cea mare coboară peste tine și ești alungat pentru veci dintre gâștele cele salvatoare de Capitoliu. Cu oricâtă discreție te-ai furișa, cărțile te-arată din orice colț, cu degetele paginilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
asta am pornit, unde e cititorul de poezie în toată ecuația asta, în toată agitația asta? Unde e poezia? Și cititorul de poezie și poezia în sine sunt pe Titanic, la o sută optzeci și nouă de secunde de la ciocnirea fatală de aisberg. Scapă cineva? Și de ce secunda o sută optzeci și nouă...? Ceva speranțe sunt, depinde acum de regizorul care a pus la cale totul, dacă este mulțumit de dimensiunile catastrofei, dacă disperarea actanților intră în categoriile esteticului. Eticul în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la 4 iulie 1848, lui Lascăr Rosetti, care se afla atunci la Cernăuți, exprimându-și regretul că nu poate fi împreună cu ceilalți revoluționari. Despre situația din Moldova și starea de spirit, el consemna: „Vai! Tristă e Moldova din ziua ace fatală de când prin durerile voastre ați vrut să o răscumpărați de la păcat! Ce gândesc oamenii la noi să facă? Nimică! Căci ce oameni mai sînt în țară, ca să poată face? Huet, zgomot, vorbe multe în cabinet și afară jalbe la Talaat-efendi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
noastre, dar unde se duceau? Ce-i aștepta pe toți acei nenorociți fără bani, fără nici un rost, chiar de ajungeau în Moldova, pământul salvării în mintea lor? Se știe câți morți au rămas pe drumuri, câți istoviți au fost pradă fatală a epidemiilor care i-au bântuit și ce viață de mizerie au dus supraviețuitorii în cei doi ani de restriște. Chiar oficial au fost expediate unele formațiuni fără mai multă chibzuință, atât de zăpăcită era lumea. Cercetași de la 12 la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o româncă autentică, revenise la matcă îndată ce armata de ocupație pătrunse în București. Iată ce scria în Bukarester Tagblatt într-o românească dubioasă: „Astăzi, odată cu gratitudinea și pietatea realului (?!) și autenticul românism, unindu-se și remușcarea și pocăința rătăcirilor unui fatal moment, neamul depune cununi de lacrimi pe mormântul unde au depus cununi de flori proaspete și virginale (?!) Feldmareșalul Mackensen și Mareșalul Falkenhayn.“ La acest pelerinaj n-au fost din femeile române pocăite decât d-ra Fanny, d-nele Radovici- Stere și Marie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de nu ar fi fost o închi soare pe mâna vrăjmașului. Tristețea sosirii se transformase în obicei, și simpatia de care eram înconjurată o îndulcise. Viața era primitivă, dar nu aveam din fire gusturi luxoase și mă potriveam cu lipsurile fatale în acele împrejurări. Toate maicile, afară de cele trei vândute germanilor, erau strânse în curte, multe din ele, mai ales ale mele (Evlampia și Peregrina) și ale Liei (Filofteia, Arcadia și Steliana), plângeau și se văitau de urâtul ce le va
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe exilata de la Veneția pentru a o da în paza mamei ei, principesa de Wied, la Sigenhausen, unde nici un contact cu Văcăreștii nu se mai pu tea stabili și unde, încetul cu încetul, timpul atotdregător își exer cită influența lui fatală și alinătoare. Guvernul, văzându-se într-o astfel de încurcătură, expedie la Sigmaringen pe Al. Em. Lahovary, ca să ceară veto principelui Leopold. Acesta, și el moale, nu prea rezista, dar, auzind că opiniunea publică și guvernul ar înlătura pe Ferdinand
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și sfârșitul lumii. * Ceasul rău nu arată ora exactă. * Nu toate sunetele sunt muzicale. * Vorbele mieroase sunt unse cu miere prefăcută. * Capetele pătrate gândesc în colțuri. * Nici un detergent nu curăță petele de pe conștiință. * Tăcerea e uneori salvatoare; cuvintele sunt uneori fatale. * Unii sceptici sunt mai încrezători decât optimiștii. Starea meditativă nu trebuie confundată cu lenea, dar nici lenea cu meditația. * Euforia prelungită încețoșează rațiunea. * A sta unul lângă altul nu înseamnă întotdeauna a fi împreună. * Numai tăcerea înțeleptului e de aur
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
vremuri, înscăunarea era preludiul descăpățânării. * Nu ai de ce te ascunde dacă nu te caută nimeni. * Dacă te temi de cădere, nu te aventura să urci. * Trebuie să știi să cazi, dar mai ales să te ridici. * Nu orice cădere este fatală; unele sunt chiar profitabile. Cine a căzut o dată, poate cădea și a zecea oară. * Căderile repetate repetă greșelile anterioare. * Mulți se lovesc și fără să cadă. * Una e să cazi, alta să te prăbușești. * Dacă se cade să urci, se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
se cade să și cazi. * Unii urcă pe căderile altora. * Una e să cazi pe pârtia de schi, alta de pe scaunul puterii. * Unele căderi înseamnă pierderea capului; altele - pierderea privilegiilor. * Unii cad în gol, alții cad în... plin. * În mod fatal, orice urcuș are ca alternativă coborâșul. * Tinerețea nu e o virtute, ci un atu. * Bătrânețea nu e un handicap, ci o stare. * Voturile necontrolate produc surprize neplăcute. * Nici un scandal nu se iscă din senin. * În politică, onoarea și demnitatea sunt
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
un exemplar unic. Sobru, sever, părea rece și distant. Cred că era doar o aparență; a fost singurul profesor care, în cuvinte cumpănite, puține și foarte științifice, îi făcea pe studenți să plângă numai când descria câte un prognostic inevitabil fatal. Dacă nu a avut pereche, a avut însă nume mari ieșite din stirpea lui de unic profesor. Sunt mai mulți decât aceștia pe care îi citez aici, pe cei pe care i-am, omis, fără să vreau, îi rog să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unele din versurile lui V. Voiculescu, continuă sămănătorismul, fie în sensul elogiului patriarhalității , fie al confruntării frumosului cu divinitatea. Ortodoxismul ajuns la un limbaj încrâncenat și găunos a umbrit și acele distincții care n-au căzut în ierarhizări sau exclusivisme fatale. De pe o platformă spiritualistă, gândirismul a încercat să stăvilească o sumă de compromisuri cu ideologia burgheză. Numai că încercând să opună civilizației cultura a făcut eroarea de a denunța democrația și raționalismul , N. Crainic punând accentul pe „mit și mister
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
ca funcționare, fenomenului astronomic al găurii negre", dând "expresie tulburătoare" magiei negre a absorției. De aici se face un pas înainte în judecarea imaginarului eminescian, către anti-lumea, cum apare, bunăoară, în Când marea, unde "oglinda neagră poate fi (...) o capcană fatală". Imaginarul "se umple" de "simboluri mortuare" precum ""noaptea cernită" a mării". Tot în sfera imaginarului de acest tip se vorbește despre "nemortul și oglinda neagră", unde apare "fascinația perversă a oglinzii absorbante". Pentru această categorie a imaginarului poetic eminescian este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Orice stare de lucruri în societățile omenești are părți bune și rele. E de văzut numai în care parte precumpănește binele și în care răul. În tot cazul, lumea nu stă pe loc; ea își face evoluțiunile ei în mod fatal și, dacă țara de astăzi nu se mai asamănă cu aceea de acum 35 sau 40 de ani, este că așa a trebuit să fie, oricât am suspina după timpurile trecute, a căror mare farmec este că se leagă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vacant prin declarațiunea făcută de M. S. Regele Belgiei că fratele său nu poate primi Coroana României. Tot în acest interval intriga nu înceta manoperele sale; ea vărsa chiar bani mulți și se grăbea a face să izbucnească o acțiune fatală, o acțiune de moarte politică și națională pentru noi, acțiune a cărei cercare fu durerosul eveniment din Iași. Laudă și onoare însă patriotismului barbaților români! La orice om de onoare s-au adresat agenții acestei intrigi, la orice cetățean matur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să ies pre cât s-a putut fără mare beteșug din aceste două pățănii. Până aici, pot zice, că n-a fost nimic din cale-afară serios. Dar ceasul cel rău a sunat mai târziu, tocmai la miezul nopții, în momentul fatal, blestemat, în care se întâmplă toate nenorocirile. Așadar, pe la miezul nopții, pe când lumea se pregătea să se retragă, doamna gazdă mă întâmpină cu următoarea întrebare: Mă rog, domnule, sunteți cu trăsura aici? Da, cu trăsura, răspunsei eu în grabă, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă opresc de a mai descrie ceea ce cugetă, ceea ce simte călătorul care lunecă pe șinele de oțel ce încunjură pământul. Cine nu a gândit, nu a simțit ca și mine în mersul acel furtunos, fantastic, împins ca de o forță fatală care în veci nu obosește? Am, trecut prin un șir de târguri, mari și mici, capitale de imperii, de regate, de arhiducate; am trecut râuri pentru stăpânirea cărora s-au vărsat râuri de sânge, țări cu civilizație veche, a căror
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am bucurat. Însă, de bine, de rău, munca e acum făcută, dar nu e complectă. Am omis să împrospătez tocmai acele mișcări sufletești care au fost hotărâtoare în luptele vieței mele și care m-au îndemnat, pot zice în mod fatal, să iau condeiul în mână. Să nu râzi, iubite cetitor, când îți voi mărturisi de al început, fără încunjur, că simțirea aceea puternică care se anunță cu zgomotul furtunei, cum zice lord Byron, că patima aceea veche de când lumea, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
antic, “lumea veche” a antichității, a plecat, În pragul Erei noastre, În vizită la rudele ei Încă sălbatice din Europa. I-a plăcut și a rămas. Dar, civilizată fiind, și-a educat urmașii să se apropie de om, alegere adesea fatală. Cu toate acestea, s’a integrat și ea perfect În ecosistemele locale, chiar dacă vrăbiile sunt de altă părere, iar relativ recentul ei popas pe meleagurile noastre nu a apucat să lase prea multe urme În etnologia română, decât că plecarea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
curentele noi din pedagogie se datorau și faptului că acestea mai ales pedagogia experimentală manifestau tendința de a se emancipa de filosofie. În concepția sa, o astfel de eliberare a putut fi favorabillă altor științe, pedagogiei i-ar fi însă fatală, întrucît fără filosofie ea n-ar putea să-și stabilească nici scopurile și nici mijloacele educației. Antonescu a sesizat astfel puternica implicație a concepției despre lume în organizarea și desfășurarea procesului educațional; ca bază a teoriei sale pedagogice, el a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se integrează în propriul lor sistem (cf. 21). Chiar dacă nu toate ipotezele freudiene au fost confirmate, nu putem să nu recunoaștem că, prin lucrările sale, a relevat, încă o dată, necesitatea cunoașterii omului, nu a omului în general, așa cum, în mod fatal, este prezentat în studiile de psihologie, ci a acestui om, cu condițiile sale familiale și cu relațiile sale interindividuale. Iată de ce, un psiholog de talia lui Georges Politzer a putut face o apreciere ca aceasta: "tocmai odată cu psihanaliza, pentru prima
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
corupți (Lui 1986). Desigur, mulți auditori și reglementatori sunt ei înșiși corupți sau se conformează corupției. Așadar, pentru individul cinstit dintr-un sistem corupt, riscul de a raporta corupția celui pe ascuns corupt este omniprezent; consecințele acestui act pot fi fatale. Așadar corupția cultivă corupție, și astfel se întinde o capcană a corupției (Rose-Ackerman 1999: 3). Acolo unde corupția este norma, presiunile colective de conformare, cu care se confruntă cei cinstiți care se abat de la normă, sunt copleșitoare și le pot
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de jos a imaginii, în stânga, de sub covorul bogat și viu colorant, se afla o mână scheletică ridicată, care ținea spre vedere o clepsidră, un schelet învăluit într-o haină lungă, neagră și cu glugă. Era imaginea morții implacabile, era avertismentul fatal: timpul tău curge ireversibil și când se va termina nisipul din partea de sus a clepsidrei, viața ta se va sfârși, indiferent cât de frumoasă și de bogată ești astăzi. Conștienți sau inconștienți, toți avem o existență materială limitată, nu știm
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
deschiderea în 1869 a Canalului de Suez. Dată fiind slăbirea Franței, Marea Britanie considera Rusia drept principala amenințare la adresa poziției ei pe plan internațional. Principala temere a britanicilor era ca nu cumva armata rusească să-i administreze Imperiului Otoman o înfrîngere fatală care ar fi fost urmată de prăbușirea acestui stat și de instituirea dominației rusești în Peninsula Balcanică și asupra Strîmtorilor. Amenințarea fățișă pe care o prezenta Rusia avea o perspectivă asiatică. În secolul al nouăsprezecelea, aceasta înghițise nu numai regiunea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]