3,332 matches
-
Orice activitate umană, individuală sau colectivă, se desfășoară în anumite condiții date, pe care oamenii nu le pot modifica și la care trebuie să se acomodeze (condiții naturale, tehnologice, economice). c) Forma de organizare a activității, a sistemului social. Organizarea feudală este, în Ideologia germană, utilizată ca exemplu de formă de organizare a unei colectivități, acționând în anumite condiții tehnologice și economice. Între acești trei termeni există un set de relații structurale: Relația dintre persoane și forma de organizare. Trăind într-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cel mai evident, părând să aibă consecințe distincte asupra evenimentelor ulterioare. Dinamica în timp a acestor societăți îi pare observatorului foarte zbuciumată, plină de evenimente-surpriză care, din cauza contribuției lor cauzative apreciabile, dau istoriei înseși un caracter impredictibil. Societățile sclavagiste și feudale europene sunt tipice pentru o asemenea istorie extrem de zbuciumată. Mai trebuie să considerăm o componentă importantă care dă istoriei acestor societăți un caracter specific. Proprietatea privată a pulverizat procesul economic. În plus, nivelul rudimentar al forțelor de producție făcea ca
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în spiritul propriilor lor valori, atât situația prezentă, cât și trecutul. Faraonii, cu lista lor lungă de strămoși, încercau să acrediteze ideea unei organizări sociale stabile (eterne) în care figura centrală, dacă nu singura importantă, era aceea a faraonului. Istoriile feudale erau de fapt istorii ale castei feudale: arbori genealogici, înrudiri, lupte între familiile feudale pentru putere, alianțe, trădări, războaie de cucerire. În mod inevitabil, istoria a fost scrisă din punctul de vedere al clasei dominante. Evenimentele sunt selectate și definite
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prezentă, cât și trecutul. Faraonii, cu lista lor lungă de strămoși, încercau să acrediteze ideea unei organizări sociale stabile (eterne) în care figura centrală, dacă nu singura importantă, era aceea a faraonului. Istoriile feudale erau de fapt istorii ale castei feudale: arbori genealogici, înrudiri, lupte între familiile feudale pentru putere, alianțe, trădări, războaie de cucerire. În mod inevitabil, istoria a fost scrisă din punctul de vedere al clasei dominante. Evenimentele sunt selectate și definite ca importante în raport cu sistemul dominant de valori
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
lor lungă de strămoși, încercau să acrediteze ideea unei organizări sociale stabile (eterne) în care figura centrală, dacă nu singura importantă, era aceea a faraonului. Istoriile feudale erau de fapt istorii ale castei feudale: arbori genealogici, înrudiri, lupte între familiile feudale pentru putere, alianțe, trădări, războaie de cucerire. În mod inevitabil, istoria a fost scrisă din punctul de vedere al clasei dominante. Evenimentele sunt selectate și definite ca importante în raport cu sistemul dominant de valori. Chiar și documentele istorice constituie, dincolo de intențiile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de vedere al clasei dominante. Evenimentele sunt selectate și definite ca importante în raport cu sistemul dominant de valori. Chiar și documentele istorice constituie, dincolo de intențiile explicite, o selecție și o prelucrare a informațiilor despre realitate, realizate prin prisma instituțiilor dominante. Istoria feudală nu a fost scrisă de țărani, ci de nobili, după cum istoria antică nu a fost scrisă de sclavi. Istoria societății burgheze, scrisă în manieră burgheză, este diferită de istoria aceleiași societăți, scrisă însă din punctul de vedere al clasei muncitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a căror substanță este acțiunea individuală, cu atât metoda este mai inaplicabilă, până când devine principial inoperantă. Câteva tipuri de fenomene istorice imposibil de pătruns comprehensiv vor lămuri această afirmație. a) Formele de organizare socială - familia monogamă, cetatea antică grecească, organizarea feudală, sistemul economic capitalist etc. - nu sunt produse conștiente, programe ale colectivității. Ele sunt produse ale unei activități colective, desfășurate pe generații, în care intențiile fiecărui participant sau chiar ale tuturor nu au o contribuție determinativă esențială. Interacțiunea multiplă și repetată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
prin descoperirea motivației domnitorului însuși: a stăvili uneltirile boierilor, a face dreptate, a împiedica jaful și împilarea. Este aceasta o explicație cauzală? Evident că nu. Sociologul ar pune în evidență o serie de mecanisme mai generale ca: într-un sistem feudal există o tensiune continuă între puterea centrală și tendințele de autonomie ale nobililor, susținute în mod puternic de caracterul natural, închis al economiei feudale. Înregistrarea subiectivității are o putere explicativă slabă, dar nu complet neglijabilă. De cele mai multe ori, istoricii au
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu. Sociologul ar pune în evidență o serie de mecanisme mai generale ca: într-un sistem feudal există o tensiune continuă între puterea centrală și tendințele de autonomie ale nobililor, susținute în mod puternic de caracterul natural, închis al economiei feudale. Înregistrarea subiectivității are o putere explicativă slabă, dar nu complet neglijabilă. De cele mai multe ori, istoricii au încercat să realizeze tocmai oasemenea analiză. Accesul la subiectivitatea actorilor este de regulă limitat, dacă nu exclus. Istoricul se află într-o situație de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
evenimente discrete. A explica înseamnă a integra fiecare eveniment în seria lungă de evenimente care se cheamă istoria respectivei comunități. Un teoretician structuralist ar avansa o cu totul altă viziune asupra acelorași evenimente. Respectiva comunitate este organizată într-o manieră feudală. În această calitate, ea are un comportament predictibil, în diferite situații. Problema este definirea structurii profunde care dirijează comportamentul ei în aceste situații variate. Dacă reușim să determinăm structura specifică ei, vom putea ști cuprecizie că în situația A, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o reacție adaptativă. Ele tind să se conserve în fluctuația evenimentelor. Să luăm drept exemplu organizarea capitalistă a economiei. Există legi structurale ce reglează comportamentul economic astfel încât sistemul să se mențină ca atare. Același lucru se petrece și cu sistemul feudal. Apariția unui eveniment nou stârnește o reacție așteptată, înscrisă în legile de funcționare ale sistemului însuși. Istoria unor asemenea forme nu reprezintă decât repetarea în timp, în condiții variabile de mediu ale comportamentului sistemului, orientat de structura sa fundamentală. În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
organizării sociale, cu toate consecințele sale. O asemenea ipoteză exclude deci importanța condițiilor inițiale. Un caz tipic pentru probarea acestor ipoteze îl constituie evoluția feudalismului românesc. Henri H. Stahl a argumentat pe larg teoria „statului de substituție” în geneza instituțiilor feudale românești (Stahl, 1969, 1972, 1977). Această teorie are implicații extrem de importante pentru înțelegerea procesului complex de stratificare socială de la noi. Prima sa consecință este că procesul de stratificare are o origine externă predominantă. Tătarii au organizat un sistem economico-administrativ relativ
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
puterii politice centrale. Această contradicție a tins să împingă evoluția feudalismului românesc pe calea celui de-al doilea model. Stahl descrie în mod amănunțit modul în care, treptat, baza pur politico-administrativă a exploatării s-a transformat în proprietate de tip feudal. Pe de o parte, sărăcirea satelor libere a creat posibilitatea „autovânzării” lor, iar pe de altă parte, un șir de abuzuri administrativ-juridice care se fundau pe interpretarea drepturilor de beneficiu fiscal asupra unor sate ca drepturi de proprietate propriu-zisă. Cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În primul rând, explicarea evenimentelor istorice capătă o nouă dimensiune. Ele apar ca manifestări ale structurii sistemelor sociale sau ca rezultate ale impactului unor procese asupra unei structuri. A se vedea în acest sens explicarea unui eveniment ca formarea statului feudal Moldova. Ca eveniment, el înseamnă semnificativ altceva dacă este considerat din perspectiva istoriei sociale. Dacă însă în istoria socială a României el poate să nici nu apară ca atare, aceasta nu înseamnă că istoria nu este interesată în analiza sa
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
concretă,în marxism există posibilitatea utilizării lor pertinente drept criteriu al progresului. O asemenea afirmație pare curioasă. Considerată însă din perspectiva teoriei marxiste a „subiectivității sociale” a ideologiei, ea încetează să mai fie astfel. Să luăm un caz concret. Societatea feudală era evaluată în moduri diametralopuse de către diferitele clase și grupuri sociale care o compuneau. Pe de o parte, clasa feudalilor o considera perfect normală, justificată, bună, chiar rațională. Pe de altă parte, burghezia o aprecia ca fiind complet irațională, nedreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
perspectiva teoriei marxiste a „subiectivității sociale” a ideologiei, ea încetează să mai fie astfel. Să luăm un caz concret. Societatea feudală era evaluată în moduri diametralopuse de către diferitele clase și grupuri sociale care o compuneau. Pe de o parte, clasa feudalilor o considera perfect normală, justificată, bună, chiar rațională. Pe de altă parte, burghezia o aprecia ca fiind complet irațională, nedreaptă, nefirească, opusă naturii umane. Putem utiliza aceste estimări subiective drept bază pentru o evaluare mai generală a poziției în seria
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
normală, justificată, bună, chiar rațională. Pe de altă parte, burghezia o aprecia ca fiind complet irațională, nedreaptă, nefirească, opusă naturii umane. Putem utiliza aceste estimări subiective drept bază pentru o evaluare mai generală a poziției în seria evolutivă a societății feudale a secolului al XVIII-lea? În aparență, nu. Unii o consideră bună, alții rea. A cui opinie este justificată? Avem vreun criteriu pentru a considera una dintre cele două tipuri de opinii ca fiind corectă? Un alt caz. Acum două
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formă de comunitate umană care, după câte se știe, a însoțit aproape constant dezvoltarea omenirii de la începuturile sale. Tipul de organizare socială conferă totuși profilul particular al familiei dintr-o epocă sau alta. În acest sens se vorbește despre familia feudală sau despre familia burgheză. Tipul general al relațiilor sociale se răsfrânge asupra relațiilor de familie. Pe scurt, acesta este modelul teoretic explicativ elaborat de Marx. El cuprinde așadar enumerate principalele elemente componente ale societății, punctându-se totodată relațiile fundamentale de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
toate statele moderne să folosească impozitele atât ca resurse financiare de bază, cât și ca instrumente de susținere În dezvoltarea economică și socială a colectivităților de tip statal. După alți autori, originea impozitelor moderne se găsește În ajutoarele de tip feudal, care aveau la bază consimțământul vasalilor față de suveran 3. Prin raportare la existența consimțământului, menținut și În regimul de instituire a impozitelor moderne prin votul reprezentanților alegătorilor, se poate invoca și o nuanță a caracterului voluntar al impozitelor. Dar, pe
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Europei. În acest sens, autorul se referă la conturarea unei noi categorii sociale, distincte, cu nevoi socioeconomice și politice specifice. Localizarea acestui moment este plasat la Începutul secolului al XI-lea, În plin Ev Mediu. Schițând o definiție a sistemului feudal european, W. Rosener ține cont de particularitățile modelului vestic și de specificitățile Estului. Modelul vestic „a crescut din două rădăcini: din organizarea agrară romană, puternic marcată de proprietatea funciară, și din organizarea agrară germanică, ce este caracterizată mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
agrară romană, puternic marcată de proprietatea funciară, și din organizarea agrară germanică, ce este caracterizată mai mult de raporturi de dominație personală” (p. 45). Se poate susține existența unei țărănimi europene unitare În condițiile existenței mai multor tipuri de sisteme feudale, constituite pe baze regionale diferite? Din punctul de vedere al autorului, putem admite existența unei astfel de unități, obștea sătească drept instituție comunitară fiind cea care realizează această unitate, diferențele rezultând din dezvoltarea inegală a regiunilor. În jurul veacului al X
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cutumiar a fost consolidat prin lege, el menținându-și În continuare competența. În această evoluție autorul invocă alte două momente semnificative care au deschis drumul modernizării. Reformele agrare și eliberarea țăranilor În perioada 1770-1870. O dată cu eliberarea țăranilor, se desăvârșește perioada feudală Împărțită pe clase. O nouă epocă se deschide În istoria țăranimii, o etapă dominată de alte norme, valori. Ce impact a avut o societate În curs de industrializare asupra acestor structuri, care, În esență, se revendică de la alte sisteme valorice
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aceste două extreme se aflau alte solidarități, precum confreriile (în care intră și „vecinătatea”), organizațiile profesionale (breslele), stările politice etc. Dacă în alte regiuni această instituție a fost un simplu episod legat de implantarea prin forță de către sași a ordinii feudale occidentale, instituția „vecinătății” a dominat istoria medievală și modernă a românilor din sudul Transilvaniei. Astfel, comunitățile rurale românești din Mărginimea Sibiului (de exemplu, Rășinari, Gura Râului, Orlat, Săliște și Jina etc.) au format vecinătăți proprii sub influența administrației săsești și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ipoteza rămâne insuficient argumentată. De cultură mijlocie, ignorând cronica lui Ion Neculce, cu care expune paralel evenimentele deceniului 1733-1743, ca și pe aceea, mai modestă, a contemporanului Ioan Canta, autorul Letopisețului anonim al Moldovei consemnează istoria unei epoci de declin feudal și de apogeu al fanariotismului în Țările Române. Cronicarul prezintă faptele onest, detaliat, fără comentarii inutile, fără elanuri și efuziuni lirice. Vremurile, pe care le înregistrează cu anume culoare ochiul unui martor aflat adesea în mijlocul evenimentelor narate, nu predispun la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
ultimul se referă la divizarea socioeconomică a țărănimii ca urmare a instituirii în Europa de Răsărit a unui neoservilism extrem de dur în perioada secolelor XV-XVIII, adică tocmai în epoca în care în Vest țăranii în-cepeau să se emancipeze de sub servitutea feudală. E drept, mai rămîne de discutat "enigma" Europei Centrale, deoarece, dacă ne gîndim bine, marile împărțiri inițiale ale continentului s-au desfășurat într-o formulă binară, între Est și Vest. Cum s-a putut forma așadar acestă zonă intermediară? În
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]