3,297 matches
-
preocupările numeroase și rezultatele inegale. DOI FIZIOLOGI MODERNI: HALLER ȘI SPALLANZANI De la anatomia descriptivă la cea funcțională, drumul nu a fost scurt și nici nu se termină în secolul al XVIII-lea, dar aportul acestui veac este remarcabil pentru fundamentarea fiziologiei ca știință. Albert von Haller (1708 - 1777) este somitatea medicală a luminilor, recunoscută în fiziologia generală, fiziologia nervilor și mușchilor, în istoria medicinei. Se naște la Berna și studiază în Elveția, Germania, Franța, Anglia, dublând cunoștințele medicale cu cele din
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cea funcțională, drumul nu a fost scurt și nici nu se termină în secolul al XVIII-lea, dar aportul acestui veac este remarcabil pentru fundamentarea fiziologiei ca știință. Albert von Haller (1708 - 1777) este somitatea medicală a luminilor, recunoscută în fiziologia generală, fiziologia nervilor și mușchilor, în istoria medicinei. Se naște la Berna și studiază în Elveția, Germania, Franța, Anglia, dublând cunoștințele medicale cu cele din științele naturii, filosofie, matematici și se afirmă ca medic fiziolog, botanist, filosof, literat. La vârsta
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
drumul nu a fost scurt și nici nu se termină în secolul al XVIII-lea, dar aportul acestui veac este remarcabil pentru fundamentarea fiziologiei ca știință. Albert von Haller (1708 - 1777) este somitatea medicală a luminilor, recunoscută în fiziologia generală, fiziologia nervilor și mușchilor, în istoria medicinei. Se naște la Berna și studiază în Elveția, Germania, Franța, Anglia, dublând cunoștințele medicale cu cele din științele naturii, filosofie, matematici și se afirmă ca medic fiziolog, botanist, filosof, literat. La vârsta de 19
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
10 volume de sub intitularea Bibliothecae (Biblioteci) conțin peste 52.000 de referințe științifice. O operă depășind orice putere de muncă intelectuală. La aceasta însă, se adaugă Methodus studii medici (1751), Pharmacopée helvétique (1771), Primae lineae physiologiae (1747) (Primele limitări ale fiziologiei) și monumentala Elementa physiologiae corporis humani (1757 - 1766), în care prezintă toate succesele și insuccesele experimentelor fiziologice. Cartea De partibus corporis humani sensibilibus et irritabilibus (1753) conține concepția sa despre rolul și funcționalitatea nervilor și mușchilor. Din cauza îmbolnăvirii sale, Haller
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
structura și funcțiile părților corpului uman). Pe lângă toată această realizare uimitor de laborioasă, se adaugă activitatea sa experimentală, cea de chirurg, botanist, de istoric, de bibliograf al medicinei, precum și lucrările de patologie a malformațiilor congenitale. Haller a lărgit orizontul în fiziologia circulației sanguine, a respirației, digestiei etc. Completează iritabilitatea descrisă de Glisson (1654) ca fiind proprie tuturor fibrelor musculare în contact brutal cu un corp. De asemenea Haller distinge contractilitatea exclusivă mușchilor de sensibilitatea care trimite și recepționează impulsuri prin țesuturi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și spre centrala creierului. în concepția sa sistemică Haller conectează funcția fiziologică la suportul anatomic. Toată creația și activitatea sa au creat adepți, au stârnit critici malițioase și mai ales au avut ecou în progresul medicinei în general și al fiziologiei în special. Un enciclopedist și o personalitate care îngândură și mobilizează. Un spirit complex este și Lazzaro Spallanzani (1729 - 1779). Teolog, biolog și fizician italian, studiază la Reggio Modena, Pavia și Paris. Călătorește în țările mediteraneene, dar și în Transilvania
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
că sângele ajunge în capilare grație pulsului cardiac, că moartea prin asfixiere nu se datorează unei tulburări de circulație sanguină ci unei defecțiuni de oxigenare, față de care sistemul nervos reacționează prompt. Spallanzani confirmă transpirația și respirația cutanee descrise de Lavoisier. Fiziologia respirației ca și patologia ei vor cunoaște o dezvoltare în cercetările secolului XIX. Spallanzani introduce termenul de infecție. Critică și susține, completează și creează teorii, privind științele vieții. Enciclopedismul său ca și pasiunea experimentelor îi lărgesc sfera relațiilor europene și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în cercetările secolului XIX. Spallanzani introduce termenul de infecție. Critică și susține, completează și creează teorii, privind științele vieții. Enciclopedismul său ca și pasiunea experimentelor îi lărgesc sfera relațiilor europene și-i îmbogățesc corespondența cu conținut științific. Observațiile sale în fiziologia asimilării alimentelor, a circulației sângelui, a reproducerii vieții, ca rezultate a experimentării pe animale în condiții diferite și repetate, au stârnit interes și aprecieri. Spallanzani precizează că produsul seminal poate fi conservat la rece și el e primul care fecundează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care a trăit aproape jumătate din viață. Acest medic, cu o formație multilaterală și orientare medicală hippocratică, se remarcă prin studii anatomo-clinice, o atenție deosebită acordând asistenței bolnavului. L-au preocupat chimia, în serviciul medicinei, activitatea clinică, învățământul medical și fiziologia, care i-au oferit datele interpretate în cărțile sale: Elementa chimica, Institutiones medicae (1708), De usu ratiocinii mechanici in medicina (1703), precum și în prelegerile sale de la Collegium practicum medicum din Leyda. În nosologia sa, Boerhaave distinge între organe solide și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
formează ajung și cunoscători ai patologiei interne, toți aflându-se într un continuu schimb de cunoștințe și experiență cu medicii. Napoleon și Imperiul deschid noi orizonturi de atracție și progres medical. Numărul clinicienilor crește ca și pasiunea pentru experiment. Rolul fiziologiei și patologiei ia amploare. Etiologia bolilor este aprofundată. Simptomatologia devine ghid în cunoașterea leziunilor anatomo-patologice. Toată experiența marilor clinicieni de oricând este fructificată, aprofundată, grație noilor condiții și competențe. Coeziunea fiziologie- patologie într-un tot funcțional este dublată de metodologia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
străbătut. În secolul XIX se conturează raționamentul medical tendința de a apropia în mod sistematic simtomele bolii de leziunile care le provoacă. Asistăm în această etapă la aprofundarea studiilor medicale de la anatomia patologică a sec. XVIII la histopatologie iar de la fiziologie la apatiția unui nou domeniu fiziopatologia. Astfel încât acum se conturează cercetarea etiologică în medicină care se sprijină pe cele două mari discipline noi și complementare histopatologia și fiziopatologia. Ancheta asupra cauzelor bolilor s-a continuat apoi și pe calea microbiologiei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca și asupra emetinei, extrasă din planta ipeca. Magendie dezvoltă farmacologia experimentală, demonstrând că absența (carența) unor substanțe din organism creează dezechilibre generatoare de boli. Face studii aprofundate asupra sistemului nervos, acordă importanța dorită de Paracelsus, chimiei ca bază a fiziologiei. Prin adversitatea sa față de empirism și de speculațiile medicale fanteziste ale unor înaintași, Magendie se înscrie între creatorii medicinei moderne, dincolo de exagerările sale. Dacă în sec. XVIII rolul sistemului nervos se intuiește, (Hoffman Cullen, Brown), cu studiile experimentale făcute de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Stagiul de intern și de extern pe lângă Magendie i-a format spiritul de observație și neastâmpărul experimentării, pasiunea pentru laborator în special pentru neurofiziologie. Studiază vasomotricitatea de origine nervoasă, vasodilatația, acțiunea drogurilor, otrăvurilor, precum stricnina, oxidul de carbon ș.a. în fiziologia sistemului digestiv hepatic face descoperiri în premieră privind sucul gastric și rolul său în nutriție, fapt ce a dus la descoperirea sucului pancreatic, a invertinei, enzimelor. Cl. Bernard studiază variațiile de zahăr în sânge, a glicogenului descoperit și de germanul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pathologie expérimentale și L. Traube publică un tratat similar în germană (1871 - 1878). Dintre discipolii lui Cl. Bernard, anglo americanul Charles-Eduard Brown-Séquard îi continuă opera, căreia îi adaugă descoperirile sale. Debutul și-l face la Paris ajungând apoi profesor de fiziologie în New York, predă și la Dublin și Glasgow până în 1861, lucrând apoi în spitalul de epileptici și paralitici din Londra. își îmbogățește experiența de profesor, practician și cercetător, situându-se definitiv în Franța, ajunsă patria medicinei moderne. Aprofundează fiziopatologia nervoasă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
-i poartă numele (1855). Mai studiază șocul traumatic, probleme ale aparatului respirator și excelează în studiul glandelor cu secreție internă cărora le stabilește natura, funcția și rolul (1889). În laboratorul său parizian face descoperiri care-l atestă ca fondator al fiziologiei endocrine, traducând în concret visul alchimiștilor de prelungire a vieții, prin promovarea în premieră a opoterapiei sexuale și a unor idei ale geriatriei de mai târziu, prin opoterapie. Instituie tratamente cu glande proaspete, conservate sau uscate; extracte apoase sau lipidice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
copil se află în curtea Institutului Pasteur înființat în 1888. Numele ciobănașului, intrat în legendă, este Jean- Baptiste Jupille. Problematica afecțiunilor contagioase îl apropie pe Pasteur de medicină. în 1862 merge prin spitale, asistă la vizite, merge la cursurile de fiziologie pe care Cl. Bernard le ține la Collège de France. Contrazicerile nu distanțează marile spirite. în 1878 Pasteur face comunicarea „Teoria germenilor și aplicațiile sale la medicină“. El militează pentru vaccinare și imunizare, vaccinul antivariolic fiind luat de exemplu. Pasteur
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
făcut atâtea victime printre radiologi, chimiști, fizicieni, medici, laboranți, încât germanii le-au ridicat acestora un monument, în Bremen, întru eternitatea lor, căci ei au dovedit cu propria lor viață că se poate privi în interiorul organismului uman. Din acest moment fiziologia funcțională ca și patologia, devin cu adevărat științifice. Röntgen, Bécquérel, soții Curie, Koch, Alexis Carrel, citați pentru acest început de secol sunt deținători ai Premiului Nobel, dovedind cu prisosință conexiunea dintre medicină și fizică. LABORATOARELE BIOCHIMICE ȘI ENDOCRINOLOGIA În sec
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Premiului Nobel, dovedind cu prisosință conexiunea dintre medicină și fizică. LABORATOARELE BIOCHIMICE ȘI ENDOCRINOLOGIA În sec. XX implicarea chimiei în progresul medicinei este o evidență. Implicarea ei la studiul corpului uman o transformă în biochimie, care la rândul său completează fiziologia. Descoperirile vaccinurilor, a serurilor și a atâtor produși vitalizanți au loc în laboratoarele de biochimie. Contribuția biochimiei la dezvoltarea fiziologiei a făcut ca numai în Belgia, o țară mică, să fie încoronați cu Premiul Nobel patru celebri fiziologi: Jules Bordet
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
progresul medicinei este o evidență. Implicarea ei la studiul corpului uman o transformă în biochimie, care la rândul său completează fiziologia. Descoperirile vaccinurilor, a serurilor și a atâtor produși vitalizanți au loc în laboratoarele de biochimie. Contribuția biochimiei la dezvoltarea fiziologiei a făcut ca numai în Belgia, o țară mică, să fie încoronați cu Premiul Nobel patru celebri fiziologi: Jules Bordet (1870 - 1961), Henry Hallet Dale (1875 - 1968), Cornelius Heymans (n.1892) și Christian De Duve (m.1974). Dar acești laureați
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
atins perfecția. în 1944 Clarence Crafoord în Suedia operează stenoza istmului aortei. în 1945 - 1950, Alfred Blalock și elevii săi, în SUA, ca și Robert Gross (SUA) realizează corectarea malformațiilor inimii și vaselor toraxului în „boala albastră“. Cardiochirurgii, fructificând progresul fiziologiei, anesteziologiei, tehnicilor și mijloacelor peroperatorii (pre și postoperatorii) ca și ale reanimării, reconstruiesc corectiv organe, pătrunzând până în cavitățile cordului și ajungând până la înlocuirea organului cu altul, circulația extracorporală asigurând funcțiile vitale. În 1948 se realizează, în Franța, transplantul de cornee
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
după 30 de ani de experiențe, dă o nouă interpretare funcțiilor cerebrale, introducând noțiunea de conexiune temporară, capabilă să ofere organismului capacitatea de a dobândi noi reflexe în cursul vieții. școala neurologică creată de Pavlov aduce contribuții importante în explicarea fiziologiei normale și patologice a sistemului nervos. Gh. Marinescu și A. Kreindler aplică teoria reflexelor condițioonate în explicarea isteriei, nevrozelor, afaziei etc. Metodologia electrofiziologică a aprofundat cunoașterea funcțională a formațiunilor neuronale ale creierului facilitând transferul acestei complexe funcționalități în mașini, apărând
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
remarcă și D. Dima. Utilizarea drogurilor, a curentului electric, a unor stimuli în cercetarea reactivității diverselor formațiuni nervoase, a cloropromazinei și a altor derivate de fenotiazină etc. a mărit mult lista experimentărilor și a facilitat îmbogățirea produselor psihofarmaceutice. Pornind de la fiziologia funcțională a sistemului nervos, s-a ajuns la cibernetică, știință tânără, creație a sec. XX — implicată în cercetarea tuturor domeniilor și științelor. În constituirea ei, medicii români Daniel Danielopolu (1884 - 1955) trebuie considerat precursor și ștefan Odobleja, fondator. ștefan Odobleja
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
colaborare cu Lancereaux, totalizând 3868 de pagini (neurologie și patologia aparatelor: nervos, cutanat, respirator, digestiv, urinar și genital). în acest spirit științific va publica, în țară, Traite de physiologie Médicale, 3 volume, însumând 2110 p, precum și lucrări în domenii variate: fiziologie, patologie, neurologie, cardiologie, terapeutică, nosologie, endocrinologie cu preferință pentru studiul pancreasului descoperind pancreatina (insulina). Uimitoarea sa descoperire e anunțată în 31 august 1921, în Archives Internationales de Physiologie, vol. XVIII, obținând brevet în aprilie 1922. De acum era profesor de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
încrezător în destinul neamului său, al lumii și al adevăratei științe și culturi, un ilustrator prin exemplu personal al unității gând-cuvânt-faptă. La toți marii medici ai sec. XX, fie străini, fie români se observă tendința plurispecializării, mai ales în cazul fiziologiei. Cercetările lor se extind spre fiziopatologie, chimie fiziologică, microbiologie, endocrinologie etc. La începutul sec. XX se dezvoltă și electrofiziologia. Concomitent cu cercetările europene în această ramură se înscrie și creatorul de școală I. Athanasiu (1868 - 1926), studiind cu ajutorul galvanometrului cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
studiind cu ajutorul galvanometrului cu coardă (W. Einthoven), electrocardiograma umană ajungând să întemeieze învățământul fiziologic experimental în țara noastră. Între protagoniști se remarcă elevii săi I. Nițescu și D. Călugăreanu din Cluj, Vasile Rășcanu la Iași, care a efectuat cercetări în fiziologia neuromusculară (oboseală și efort). A avut importante contribuții în construirea clinicilor din cadrul Spitalului Sf. Spiridon și la afirmarea învățământului medical ieșean. Cercetări în fiziologia nutriției fac la București N. Paulescu și la Iași J. Nițulescu, cercetător și al acțiunii patogene
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]