3,537 matches
-
în stradă?... Măturătorii orașului... Au prins un câne la mijloc. Știu... Asta e o petrecere populară la noi; am văzut-o de atâtea ori... Câțiva inși se pun la pândă de o parte și de alta a uliții. Un câne flămând rătăcește căutând dosurile bucătăriilor și unghiurile unde se scutură gunoaiele. La un semnal, toți se ridică și-l împresoară din toate părțile. O clipă, animalul se oprește înghețat, sângele-i dă năvală la inimă, care-ncepe să zvâcnească de coaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
grăbit să meargă cu căruța acolo unde „a arvunit un butoi”, pe care trebuie să-l ia repede că i l-a scos în stradă și că se întoarce cu butoiul și apoi va sta la masă că-i foarte flămând. În felul acesta scotea căruța din han fără să plătească și venea flămând acasă. În Brăila erau zeci de hanuri, încât bunicul n-a avut nevoie să meargă de două ori la același han. Tata mare muncea mult, răbda mult
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trebuie să-l ia repede că i l-a scos în stradă și că se întoarce cu butoiul și apoi va sta la masă că-i foarte flămând. În felul acesta scotea căruța din han fără să plătească și venea flămând acasă. În Brăila erau zeci de hanuri, încât bunicul n-a avut nevoie să meargă de două ori la același han. Tata mare muncea mult, răbda mult, tăcea și-și ducea crucea vieții cu resemnare. Vorbea puțin. Îl rodeau durerile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu-i deranjăm”. În acest caz, norii s-au împrăștiat fără să ude recolta de pe arie. La masă, pentru că eram mulți, pentru că masa nu putea fi prea bogată, mama mare oferea nepoților tot ce avea mai bun, iar bunicul rămânea flămând pentru că i se „argumenta” că „nepoții trebuie să crească, dar tu nu mai ai de crescut”. Chiar și borșul cu fasole, în strachina lui bunicu era mai limpede, mai fără boabe de fasole. Avea bunica un vas mare de lut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
l-a arătat și l-a întrebat dacă îl mănâncă tot, să i-l taie. Copilul a răspuns convingător că-l mănâncă tot. Atunci l-a mai întrebat, „dar dacă-ți mai aduc unul îl mănânci și pe acela”. Copilul flămând a răspuns bucuros: „Îl mănânc nene”. „Dar dacă îți mai aduc încă unul îl mămânci”? Răspunsul a fost promt: „Îl mănânc”, la care a răspuns, unchiul Costică : „Eu ți-i tai pe toți trei, dar dacă nu-i mănânci te
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ziua. Am fluierat pierdut în timp. „Doamne al puterilor fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem”. Târziu, spre ziuă, m-a cuprins frigul de nu-mi putea stăpîni dinții. Eram obosit de drum și flămând. Îmi simțeam inima zvâcnind forțat. M-a cuprins deznădejdea. M-am gândit că s-ar putea să mi se facă rău. Am scris atunci, la lumina lunii, pe o foaie de carnețel, cea ce alăturez aici. M-am strâns ghem
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am fost fericit, chiar n-am mai fost atât de fericit de când te cunosc, de când te iubesc. Niciodată! Acum, când m-am despărțit de tine, îmi e rău, des, foarte des. Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire reușind să traverseze carourile groase și mate ale ferestrei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cuptor, telemea, batog, scrumbii și din nou ceai. și cum să mănânci dacă nu știi cum, mai ales că Feodor gusta ceva și ceai, gusta altceva și ceai, regulă după regulă. și cum să respecți ce nu știi? Punct. Nemâncat. Flămând cu bucate în față! Mi s-a făcut loc de dormit pe o laviță sub semnul de turmă a trei cojoace. Erau calde, liniștitoare ca și oamenii la care ajunsesem. Oare cum s-o fi spunând, în ucrainiană, bogdaproste ? Îngerii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
o zi doctorul Axinte la noi, dar noi eram la clasă și acasă se afla doar Maria. - Maria, unde-i cățaua voastră? - Nu știu. Da ce treabă aveți cu ea? - Vreau s-o omor. - Da de ce? - Fiindcă m-a lăsat flămând. Mi-a mâncat toată mâncarea. - și pentru atâta lucru vreți să lăsați șase căței orfani? Lăsați că avem noi mâncare destulă. - Da și mâncari aveț? - Chefali, borș de pește, sarmale și am uitat, avem și saramură de biban cu mămăligă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am consumat-o, crezând că-mi aparține. Când mi-a cerut-o, nu am avut de unde să i-o înapoiez și m-a amenințat că mă dă în judecată. Era un motiv cât se poate de serios și orice judecător flămând i-ar fi dat dreptate. 29 Lupta de zi cu zi cu aprovizionarea era istovitoare, stresantă, iar cei care vindeau deveniseră o pătură privilegiată care era protejată de șefi și apărată de Miliție. Șefii aveau și ei nevoie de toate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de circa o oră, iar ultimul autobuz care mergea spre oraș plecase de mult. Atunci mi-am dat seama că sunt singură într-o localitate necunoscută, într-o clădire pe care nu o cunoșteam. Stăteam în biroul urât și prăfuit, flămândă, dezorientată, fără a ști încotro să o iau. Am pus capul pe masă și am ațipit. Fusese o zi istovitoare. Nu știu cât am dormit în acea poziție incomodă. M-am trezit într-un târziu, dându-mi seama că nu mai am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bovinelor, dar peste două săptămâni, tot cu bani am luat carnea, fericită că am făcut rost de ea. Aș fi luat bucuroasă fără bani, dacă cineva mi-ar fi dat, dar de ce să-mi dea mie, dacă erau atâția șefi flămânzi înaintea mea? NU ȘTIAI NICIODATĂ CÂND APARE ȘEFUL Afară ploua. Era noroi și lapoviță. În birou era cald. Ne gândeam că pe o astfel de vreme nimeni nu va mai veni prin comună, așa că stăteam relaxați la o cafea: primărița
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în dispensar și am venit să verific cum vă petreceți noaptea. Ați venit și vedeți prea bine că nu s-a întâmplat nimic, dar aș vrea să vă întreb ceva. Când ne-ați instalat, m-ați lăsat uitată în primărie, flămândă și obosită. Nu cunoșteam pe nimeni. Atunci de ce nu v-ați făcut griji pentru mine, am întrebat-o, mirându-mă de îndrăzneala mea. Sunteți obligate să vă mutați în comună cu familia, mi-a repetat pentru a nu știu câta
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și mi-am acoperit obrajii aprinși de soare, dar și de rușine. Mă aflam la aproximativ 8 kilometri de satul unde era primăria. Acolo mai aveam câteva haine subțiri și tricouri cu mânecă lungă. La ora aceea era cald, eram flămândă, încălțămintea avea tocuri înalte, iar până la șosea, unde puteam găsi o mașină sau o căruță, era de mers. Am plecat cu un nod în gât și nervoasă, iar când am ajuns la șosea, mașina fără secretară a trecut pe lângă mine
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
două, îs proaste tare! Auzi, să dea înapoi zahărul și uleiul pentru că nu le-au dat la bețivanii ăia de tractoriști rația! Păi, dacă ne luăm după proasta asta, noi nu mai putem lua nimic! Las-o, cumătră, că-i flămândă, se dă ea pe brazdă! Ai văzut mata pe cineva să aibă borcanul cu miere în mână și să nu-și lingă degetele? 95 Încet, precum intrasem, am ieșit pe poartă fără a fi auzită de cele două cumetre, lăsându
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a doua zi când, continuau să-și facă aprovizionarea de primăvară, de vară sau de toamnă. Ne trasau sarcini, ne criticau, ne controlau. Pământul era darnic și cu toată seceta care era, se găseau de toate. Dacă erai cinstit și flămând, te considerau prost. Peste un timp aveam să înțeleg de ce mulți de la oraș mă priveau cu invidie. Era un principiu simplu, dar despre care la început nu știam nimic și anume: dacă ai informația, ai putere, ai ce mânca, oamenii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pipărată și ne am repezit morți de foame în micii care erau foarte mici, moi și aveau o culoare ciudată. Nu știu din ce erau făcuți, cred că din soia, dar nu erau comestibili. Ne-am ridicat de la masă mai flămânzi decât ne-am așezat. Am fi vrut să ne certăm cu ospătarul, dar acesta dispăruse. Văzând că nu avem cu cine vorbi, am plecat pe jos spre gazdă. Ultimul autobuz se retrăsese de mult. Bucuria de a pleca acasă din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bază de tabel, cu semnătură, primeam câte două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-un oraș învecinat, care, după ce m-au îmbrățișat în grabă, fără vreo introducere, mi-au spus: Dă-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe câmp, creșteau pe hârtie, iar poporul mânca ce rămânea după ce se trimitea la export cea mai mare parte. Nu mai rămânea nimic, decât cifrele umflate ce se raportau. Cifrele nu țineau de foame. Cozile erau din ce în ce mai mari, copiii din ce în ce mai flămânzi și mai slabi, iar oamenii cu fiecare zi mai triști, mai cenușii. Când deschideai televizorul, în puținele ore cât nu era curentul întrerupt, auzeai doar cântece patriotice despre Ceaușescu și despre partid, sau despre vremurile minunate pe care le trăiam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
silă de toți și de toate, când am ajuns în dreptul Căminului Cultural cu o mână pe fruntea transpirată și cu cealaltă pe stomacul care îmi tremura, am început să vomit în șanțul de pe marginea drumului. Din dudul golaș mă privea flămândă o pisică cenușie. Împleticindu-mă, am ajuns acasă. M-am aruncat cu fața în jos pe pat, în camera rece unde mirosea a șoareci și a fitil ars de la lampa de luminat cu sticla afumată. Am hohotit îndelung. În gură
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
câtva timp, aveam să aflu de la sora mea că, după plecarea delegației, oamenii au fost obligați să formeze cozile ceva mai încolo și să stea multe ore până când s-a deschis hala pentru bucureșteni. Când au intrat cu miile, oamenii flămânzi au constatat că rafturile erau aproape goale și nu s-au ales după atâtea zile de pândă și de stat în picioare decât cu niște banane verzi, portocale stricate și cu aceleași tacâmuri de pui și căpățâni de porc. După ce
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
angajatorul nu se ținea de cuvânt. Așa s-a întâmplat în anii 1888, când țăranii din Corni, Dumbrăveni și alte sate se răscoală împotriva moșierilor, care căutau să nu se aplice legea agrară a lui Cuza, iar în 1907, la Flămânzi, țăranii cer imperios să se facă dreptate, răscoală ce a ridicat toată România și a aprins dorința dreptății împotriva arendașilor, a moșierilor hrăpăreți. Din punct de vedere administrativ, din trecutul vremii, Botoșani era un ocol dependent de ținutul Hârlăului, până în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
că se va putea îndrepta viața, iată că Sfânta Natură deslănțuie o puternică secetă de cum a început primăvara și a ținut-o tot anul aducând foametă, boli, moarte și jale nu numai în comuna Hlipiceni, ci în întreaga Moldovă. Mulți flămânzi, bolnavi și morți, dar în cele din urmă a trecut, iar azi e doar aduceri aminte. S-a semnat PACEA mult dorită, au căzut capete, s-a schimbat felul de conducere și multe altele. Schimbarea domnului, bucuria nebunilor Prin actul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
afaceri personale, ca multe altele neștiute de românii de rând, dar care încet și sigur au rămas fără serviciu, ajungând șomeri. Pentru ca afacerile a celor de la putere să prospere și să aducă venituri de milioane și miliarde de lei, mulțimea flămândă a fost îmbătată cu apă rece, prin diferite forme: s-au dat adeverințe cu suprafața de pâmânt ce o va poseda țăranul, cupoane în valoare de un milion de lei, la vremea aceea, cu înscrierea la diferite unități industrial-economice și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
angajatorul nu se ținea de cuvânt. Așa s-a întâmplat în anii 1888, când țăranii din Corni, Dumbrăveni și alte sate se răscoală împotriva moșierilor, care căutau să nu se aplice legea agrară a lui Cuza, iar în 1907, la Flămânzi, țăranii cer imperios să se facă dreptate, răscoală ce a ridicat toată România și a aprins dorința dreptății împotriva arendașilor, a moșierilor hrăpăreți. Din punct de vedere administrativ, din trecutul vremii, Botoșani era un ocol dependent de ținutul Hârlăului, până în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]