3,561 matches
-
pe care le colinda, striga În glumă pentru copil și foarte serios pentru ea: Văleu! Este foame la copchil! Vai! Vai!, iar În gândul său: Ce scatoalce Îmi va da Mamaia de cheltuială! Și după ce instala repede și dezordonat pilotul flămând, se Înhăma la mașină, accelerând la maximum prin porumbul mușuroiat gospodărește, făcând să se simtă acut lipsa suspensiilor, roților și a pneurilor. Nu s-ar fi oprit până acasă dar nu Îndrăznea a nu ține cont de comenzile dese și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cufundată până-n buză În căldarea cu apă rece, că jupânesele și Întinseseră În ogradă masa cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi, În mare parte, s-au Înghesuit puțin și s-au așezat la masă pe scăunele cu trei picioare, spre surprinderea lui Va, obișnuit cu scaune Înalte („boerești” cum ar zice bunica Ileana). Copilul s-a retras În brațele Ochenoaiei, care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îndrăzneau a se gândi la consecințe), asurzit de lătratul strident a lui Vizanti, adus la rândul său la paroxism din cauza țipetelor neobișnuite ale copilului, la starea critică de paranoia canină, similară cu cea atinsă acum doi ani, când doi lupi flămânzi poftiseră la șuncile uriașe ale porcului Ghiță-Baiazid, Îngrășat pentru Crăciun, căruia bunicu’ Ghiorghi Îi spunea Baiazid (așa Îl botezse Victor cel iubitor de Istorie), iar bunica Ileana Îl dezmierda Ghiță, numai În prezența bunicului pe care În tinerețele lor la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sa bunică, Ochenoaia: Doriță, Didiță, aveți grjă ca de icoană! Ochii șă băiatu’ că vă belește Victor iar eu ... vă omor, ați Înțeles, toantelor? Aveți grijă să aibă de toate că acolo Îi sărăcie și trăiește nefericit, gol, desculț și flămând! Of, unde-i Viorița să vadă, ar muri a doua oară, odată de durere ș-apoi de rușine, da cu credință că s-ar ocupa de el și l-ar purta curat și Împopoțonat ca pe un prințișor! Unde-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu-l deranja pe olar. Iarna era În toi, ograda și grădina bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și forțate de ger În poiată și solicitau masa de seară prin vitejii lor reprezentanți: Cristofor care pășea rar și tot țanțoș, doar că mărgelele roșii aveau unele inserții de vinețiu și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și de surpriză îi urcase în gât. În aceeași clipă, Veterinara chiar îl luă pe nepregătite: — Ce te uiți așa?! Ia, deschide gura! Se executase mecanic, parcă hipnotizat, și primise îmbucătura, iar odată cu ea, gustul degetelor: de nucșoară, de femeie flămândă, de piele de drac. — Ei, n-a fost gustos? Cel puțin o dată pe săptămână ai aici o delicatesă ca asta, fiindcă fraierii ăștia își închipuie că își mestecă propriile... O privi fără ocolișuri, așa cum nu făcuse vreodată cu vreo femeie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
privea pe când mamă-sa discuta cu toți ceilalți, care erau oaspeți, și gândea că îndrăgostirea aceea copleșitoare pe care o tot aștepta o să-l ia prin surprindere, ca o ploaie din Yazd. Însă tot ce simțea erau nerăbdarea și nesațul flămândului, pofta, sub cerul gurii, ca atunci când bunică-sa le spunea: „Chemați-l pe tatăl vostru și haideți, băieți, că masa e gata!“. Tatăl lor își lăsa primul lingura în supa vâscoasă, ca pe o vâslă cu care ar fi vrut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Au început să putrezească arborii și grânele de atâta apă, drumurile erau acoperite cu bălți, păsările zburau înnebunite și, în jurul rugului, se strângeau oameni supărați. Așteptau să se termine totul, să-și poată strânge grâul care putrezea pe câmp, lăsîndu-i flămânzi. "Galilei, mi-a strigat unul, vrei să murim toți în locul tău?" "Și ce să fac?" am întrebat, căci nu-mi legaseră limba. "Să te rogi să nu mai plouă, să ardă rugul și să se termine odată." "De ce nu renunță
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu muieri fără căpătâi ca și ei. Acestea le lepădau copiii prin șanțurile Cuțaridei. Altfel, băieți veseli. Soseau dimineața la rampă, fluierând și înghiontindu-se, împingînd tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le răspundea. Era tăcut și mâhnit. N-avea nici el prea multe: un bordei c-un pat, în care împletea iarna mături, și, afară, câmp cât vrei. Primăvara semăna roșii și pe la mijlocul verii le păzea să nu le mănânce câinii, flămânzi și ăștia, gata să apuce ce le cădea sub fălci. Ținea o condică. În ea scria câte camioane de gunoi soseau la rampă, făcea socoteala chivuțelor care adunau trențe pentru o fabrică de textile și strângea sticle sparte împreună cu muierea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Într-un an, o fată de croitor aruncase cu vitriol în ochii unei neveste, altă dată un cizmar își călcase muierea în picioare pentru că dansase cu altul, dar câte nu se întîmplau... Cine mai sta să le facă socoteala? Veneau flămânzi, se ghiftuiau grăbiți și se îmbătau. Noaptea aceea de început de primăvară trecea totdeauna repede și nu putea s-o uite nimeni... Pe drum, Bozoncea își aduse aminte de tinerețea lui, pe la ce baluri umblase... Păi unde era petrecerea de la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
capot, cu privirile speriate și cu poftă de bărbat. A întrebat de staroste: -Unde -lai lăsat? - Petrecea cu hoții. - Și n-a băgat de seamă? - Da de unde! fi cântă lăutarii. Ușurată, muierea 1-a așezat să-i guste mâncarea. Era flămând pungașul. Știa gagica să trăiască. Pe masă, stăteau câte bunătăți și vinul starostelui. A ciugulit și ea puțin. Se uita mai mult la el. De când îl plăcuse, și-acum d avea alături! Cel tânăr mușca dintr-un hartan de pasăre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i zică: Cine n-are dor pe lume... Lăutarul nu se odihnește în lumea asta, trebuie să îngrijească de suflete. Iarna era timpul lor! Cum împrimăvăra, slăbeau, se făceau ca foița, împușcau francul. Aveau case grele, câte șase-șapte copii, toți flămânzi și bolnavi. Dumitru mai ținea sub acoperiș și-o muiere oloagă. Căra la ai lui tot ce găsea, pe ce punea mâna. În zori, ostenit de nopțile pierdute, împărțea plozilor bucățile de pâine furate de la petrecere și ascunse prin buzunarele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apropiaseră din nou. Ședeau pe labele dinapoi și așteptau. Lumina vânătă a începutului de zi îi făcea și mai înfricoșători. Erau cât niște viței, cu capetele mari și coame înspicate de gheață, dârji în așteptarea lor nedumerită. Câte unul mai flămând se ridica și se repezea spre lăutari, și când ajungea aproape de ei, o lua speriat înapoi. Sunetul gros al contrabasului îl făcea să urle înfuriat și neputincios. Mitică Ciolan îi numărase în gând fără să vrea. Erau nouă. Priveau neclintiți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
surprindere, la câteva mile la sud de Bologna. De la primele rafale, drama din munții Atlas mi-a năvălit în amintire. Mă credeam reîntors la clipele acelea de groază, când mă simțisem împresurat de moarte ca de o haită de lupi flămânzi, nemaifiind legat de viață decât prin mâna Hibei de care mă încleștasem. Murmuram necontenit numele frumoasei mele roabe numide, ca și cum nici o femeie nu-i urmase în inima mea. Vântul își sporea violența, iar soldații din escortă au fost nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după unu. GARDIANUL: Va fi prea târziu, La unu începe execuția. ARTUR (Indignat.): Cam? în timpul prânzului? GARDIANUL: Înainte de prânz. ARTUR (Desfigurat de indignare.): Îmi șterpeliți masa de prânz? GARDIANUL: S-a considerat că e mai bine ca osândiții să moară flămânzi. ARTUR (Vehement.): De unde știți voi că e mai bine? GARDIANUL: În primul rând că se fac economii. Ș-apoi, dacă osânditul e sătul, poate să facă pe el, în timpul execuției. Nu? Ș-atunci e groaznic... ARTUR: De ce e groaznic? GARDIANUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un nume care trebuie reținut... Valul de ură împotriva lui Afonso Costa crește nestăvilit. Toți așteaptă căderea lui: militarii, monarhiștii, unioniștii lui Brito Camacha, independenții, catolicii și, mai ales, mulțimea neîncadrată în nici o grupare politică, masa aceea fără nume, terorizată, flămândă, demoralizată de atâtea idealuri trădate. Unioniștii lui Brito Camacha încep să uneltească răsturnarea Guvernului. Nu găsesc însă destul sprijin în cercurile militare. Și de aceea Brito Camacha acceptă cu entuziasm colaborarea lui Sidonio Paes, fost ofițer de artilerie și profesor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum îți beai paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase. Nu cred nici acum că un om poate privi în gura altui om, îndurerat și pofticios, dacă nu ar fi într-adevăr flămând. Nu cred că poți birui prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi mincinoase. Nu cred nici acum că un om poate privi în gura altui om, îndurerat și pofticios, dacă nu ar fi într-adevăr flămând. Nu cred că poți birui prin ceva foamea. Ea face să dispară orice prag moral, moștenire de educație. Târziu, când am început să cunosc tot mai mult suferința Lumii în care trăiam, fără să știu că trăiesc, mi-am întărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai ales, fiindu-mi teamă de concluziile spre care mă îndreptam atunci, în anii ’70, când gândeam să o scriu. Socialismul, în forma în care îl trăiam și „se construia“, era el însuși o formă odioasă a foamei, a luptei flămânzilor pentru supremație, pentru pivnițe și cămări, pentru toate celelalte. Mi se păreau dușmănoase astfel de gânduri, împotriva Lumii în care trăiam, contrare ideologiei dialectice în care fusesem educat, nocivă mai ales progresului și demoralizantă pentru lupta noastră cu capitalismul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Wuwing cel mic, puiul de coreean ai cărui părinți căzuseră vitejește în lupta împotriva americanilor imperialiști. Wuwing cel mic mi se pare că a fost adus apoi în colonia de refugiați coreeni de la Mogoșoaia, din palatul brâncovenesc. Credeam în creatorul flămând, în proletarul făuritor de opere memorabile, în lihnitul care umblă cu capodopera în țoașcă și nu se poate afirma deoarece îmbuibații nu-l recunosc. Eram convins că arta este o expresie a luptei de clasă. Târziu, când am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine odată cu leafa lunarei umilințe. Mai ales în fața lui Țandără, cu care împărțisem atâtea alte mizerii și părăsiri, nu aveam de ce să mă rușinez. — M-am prins de când te-am văzut la stop, se veseli popa. Intelectual strămoșesc. Belit și flămând. Deși, sincer să fiu, meritai măcar două sutare de dolari la chenzină, dacă v-o mai dă, că... O viață de om aproape ai și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși la pensie și n-o să ai bani să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care mă plictiseam repede și mereu ieșeam din ogradă, fără ca să-i spun mamei, pornind în căutarea aventurilor. Îmi vizitam buneii, moșii și mătușele, nașii de botez, prietenele și neprietenele, dintr-un capăt al satului, până în celălalt. Când ajungeam acasă flămândă, mama mă certa, sărmana, zicea că nici mâncare nu merit, dar îi trecea repede. Îmi dădea ceva de mâncare și mă cerceta pe unde am fost și ce am mai văzut, ce a mai zis cutare sau cutare. Ea, din cauza
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și în privirea ei se simțea o „neînțelegere” pe care o putea exprima cu adevărat numai câinele credincios. După înmormântare, s-au dus toți pe la locurile lor. Iar Șurca, credincioasă, păzea ograda zi și noapte... Sărmănica! Adesea era tristă, poate flămândă, poate înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir să tămâieze mormântul mamei sale. Șurca se furișase neobservată după el
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
n-am luat ceva în gură! Simt că-mi pierd mințile! Matei aprinse o țigară. Ochii îi străluceau malițios. ― Ți-a rămas ceva tocană. De ce nu mănînci? ― Chiar, draga mea, Melania își răsuci trupul subțire, nu-i sănătos să stai flămândă. Popa râse înfundat. Nici el nu înghițise nimic. Știa că e absurd, dar nu mai avea încredere nici în apa de la robinet. Rezista bine, își cunoștea puterile. În tinerețe, făcuse exerciții de voință. Era o modă, circulau tot felul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]